339 matches
-
mă îndemn, Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare, Știind că din vapoarele de sare Iubirea mea nu poate fi iubire, Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene, Iar trupul sidefiu mă crește-n pene Și-n noaptea că de smoala, tuciurie, Mă pierd pe drumuri albe de hârtie. 20 septembrie 2016, Constantă Sursa foto: #Black #Swan - #Natalie #Shau #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii Sub podul de cobalt apare-o vidra,Pe
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
frunte mă îndemn,Prin vântul, întețindu-se, de lemn. Apoi mă uit subit în calendare, Știind că din vapoarele de sareIubirea mea nu poate fi iubire,Decât pe valuri tulburi de safire. Tristețea mi-o cobor până pe gene,Iar trupul sidefiu mă crește-n peneși-n noaptea că de smoala, tuciurie,Mă pierd pe drumuri albe de hartie.20 septembrie 2016, ConstanțaSursa foto: Referință Bibliografica: Lebădă neagră / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2251, Anul VII, 28 februarie 2017
LEBĂDA NEAGRĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385218_a_386547]
-
De aceea cântecul meu, cu prudența melcului ce urcă pe raza de lună, e gata să se retragă-n cochilia sa, la cea mai mică adiere de vânt ce-ar putea frânge fragila scară, înălțată spre cer. PEPITA Din pulberi sidefii de stele prin lutul meu de clipe plumburii cerul mi-a sădit în suflet ca într-o scoică perle pepite din lumina eternei veșnicii. CAPĂTUL TUNELULUI Altă dimineață fluierând șugubăț mi se alătură și rând pe rând sorbim din cafeaua
CUVINTE ÎN BUIESTRUL RIMEI SAU ÎN TRAP LIBER? de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382362_a_383691]
-
știa durerea niciunul. Plângeau pereții de mila-mi, strângându-mă la piept, cu surde-gemete-mi mângâiau în alint fruntea. Eu, însă, fulg de pământ, mă topeam. Rănile-mi plângeau astă-noapte-n palma ta... în focul acesta lumesc topindu-mă-n lacrimă, strălucind sidefie, în a Lunii lumină, pustie, agățată în barbă de cer, când tu..., tu plecai. În urma-ți urla vântu-n mine, ca o fiară. Stârnind furtuni, năvalnice urgii... când versul trist se zbătea, încă,-n călimară, strigându-ne c-o voce, parcă
BĂIERILE DURERII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382389_a_383718]
-
scris carte, Căci poșta nu ajunge La noua ta adresă, Iar sufletul meu plânge. Să vii, să-i pui compresă! Te-aștept, iubită mamă, Să-mi spui iar o dojană, Să-mi cânți cu glas de mierlă, Iar fața-ți sidefie Și albă ca o perlă Să îmi surâdă mie. Mi-e dor, iubită mamă, Mi-e dor și-ți simt suflarea De-adânc, ca o pomană, Arzând ca lumânarea Vai, trist sufletul meu. Te voi iubi mereu! ********************************* Ben, anne seni
MI-E DOR DE TINE, MAMĂ! ( POEZIE BILINGVĂ (TURCĂ-ROMÂNĂ) ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383876_a_385205]
-
divină, ne-înveți cum să fim drepți și omenoși,cu pace senină. Tu omule sincer, devotat, plin de candoare, ce-mi dăruiești strălucire din raze de soare, din sufletul tău cald plin de culoare, răspândești frumusețe, fără încetare .. Omule bun, sidefiu fluture de lumina , dăruiești generos iubire, tu creație divină . te înalți tot mereu spre o zare senină, ne ajuți să găsim drumul, spre ziua ce va să vină. Din bucată mea de cer, doar atât pot să îți ofer : minunea
RUGĂCIUNE CĂTRE OMUL DE LUMINĂ de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383882_a_385211]
-
CU TĂCERE Iar ninge peste noapte cu tăcere Și-un cal troian se-arată la ferești Cu ziua ce de-odată în cădere Îmbată viața noastră cu povești. Dar marea curge ca o apă lină Într-un ocean de doruri sidefii Pe când povestea vieții e de vină Că ninge peste nopțile-argintii. Iar pe cărări se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
după un zbor vertical și lin ce-i umpluse urechile cu bobițe de rouă, căci trecuse prin nori-albi și pufoși în care vedea dispărând în răstimpuri piciorușe roz de îngeri. Apoi ieși deasupra norilor și zări o alee cu pietricele sidefii ducând spre Marea Poartă. Alergă repede într-acolo și bătu. Se deschise o ferestruică și în ea Iovănuț recunoscu fața blajină, ușor îmbătrânită, a Sfântului Petru. „Cine ești?” întrebă blând Sfântul Petru. „Sunt Iovănuț, Sfinte Petre”, răspunse tânărul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
alburiu, parcă derulezi negativul unui film, parcă umbli fastuos pe Calea Regală și salamandre speriate țîșnesc din Încîlceala de tulpini tiranice care ștrangulează ruinele. Vezi bătrîni costelivi țintuind cu privirea un zid ce Își arată impudic tapetul roz cu crini sidefii - aici am fost pe vremuri cu o femeie, dar nu mai știu cine era - o țigară, un coniac, the Wall, muzica lui Pink Floyd, scrîșnetul sfîșietor al pereților care se dărîmă scot la lumină secretele cărnii, o vulvă deschisă, sîngerîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu. Fața femeii se colorează ușor. Buzele se destind Într-un zîmbet, apoi se depărtează una de cealaltă dezvelind un șir de dinți mici sidefii, după care urmează un jet perlat de hohote. Sexagenarul e stăpîn pe situație, Îi ia mîna, i-o sărută, abia atingînd-o, o Întoarce cu palma spre el și Începe să-i ghicească. Niki Bârsan nu-i vede. E la bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
meu, tatăl celui care bate la ușă, doarme cu fața În sus, cu fața luminată de lună, cu fața umbrită de noapte, visează crengi de brad, se visează dulgher, se odihnește după muncă. Un strop de spermă a căzut alb, sidefiu, un dirijabil microscopic, plin cu vizitatori orbi, atrași de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fascinația. Ficțiunea Își arborează seducția ca un Început de iubire. Între 2 Mai și Vama Veche se Întinde pe o distanță de vreo trei kilometri o plajă Îngustă cu nisipul zgrunțuros, presărată cu pietricele poroase și cu valve de scoici sidefii sau albastru Închis, cu crabi de culoarea coralului, mișcîndu-se letargic pe saltele de un verde mustos vegetal cu miros sărat de iarbă de mare. FÎșia de plajă e mărginită În dreapta de un perete Înalt, argilos, cu eroziuni adînci În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac sens, gust și culoare pentru coincidențele inexistente care își ițesc capul asemeni unor lilieci atârnați de tavanul unei peșteri, stranii pofte pornite la vederea unor chipuri feminine negre, mistice, inspirând mirosuri orientale, forme migdalate și stranii ale unor ochi sidefii ce nu pot fi cuprinși, scalpuri și bucăți de față netede, scandinave, fracțiune de geniu necuprinsă, izbucnită, înțeleasă și întrevăzută în clipa unui orgasm, dragoste perenă neuitată și dureros cuprinsă în sertarele și miile de evidențe ale unei cărămizi, pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
data trecută, Contesa își petrecuse clipele de trezie din ultimele cinci luni visând la următoarea întâlnire cu Popa. Ea va purta rochia albă cu perle. Domnul Popa se va târî în genunchi, căutând să-i sărute picioarele desculțe, cu unghii sidefii. Ea se va retrage demn și îi va spune să se ridice. El nu se va ridica. Ea îl va ruga să se ridice totuși. El va plânge și va cerși salvare. Și ea îi va spune: Cu ajutorul Maicii Tereza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
porți. Te apără de orice lovituri. - Iar tu, drăguțule, ai mantaua care te face nevăzut. - Ai uitat de caseta cu nisip fermecat și cornul dăruit de împăratul Nisipurilor? - Sunt aici, drăguțule, la chimir, ca și piatra transparentă și scoica albastră sidefie, toate le poartă băiatul la brâul ăsta lat. Și se bătu fălos pe cingătoarea lată ce-i cuprindea mijlocul. - Păi, atunci, de ce te mai plângi atâta ca o babă, domnule voinic? - De, măi Norocel, tu mi-ai dat curaj! Acum
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
-mi transformi tristețea. Te aștept și-n primăvara altei vieți, Cu vis real să-mi dăruiești tandrețea Și lumina soarelui în dimineți. Autor Maria Filipoiu Antologia „Colindele zăpezilor târzii", Editura Leric graph și Colecția Grai românesc MAGIA IERNII Pe zarea sidefie, văzduhul a nins, Magia iernii să se strecoare în vis. Iar cer de stele se oglindește-n ape, S-aprindă felinare-n feerică noapte. Pe munți strălucește cunună de stele, Când basm pune vrajă-n gândurile mele, Să îmi încingă
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]
-
în: Ediția nr. 1915 din 29 martie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am căutat o viață întreagă, Si inca te-aștept să mai vii. Alizeele când bat peste lacuri, Scuturându-le iriși târzii. Himera a viselor mele, Sirenă cu trup sidefiu, Zâmbesc în somn marinării. Cand în adâncuri te știu. Frumusetea-ți nepămantescă; Și cântecul mângâietor; Atrage din veac muritorii, Si suflete candide mor. Te-aș admira, minunato, Ți-aș ridică piedestal, Și-am străbate oceane, Plutind pe creste de val
FATA DIN VIS de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363578_a_364907]
-
-mi spună "lasă, nu-i nimic, a meritat".... X. BLESTEMUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1411 din 11 noiembrie 2014. Sunt lacom vânat cu fluturi obezi, din lacrimi de țestoasă îngrășați, năvălitori în agreste cirezi, cu fire prelungi, sidefii, legați. Un zeu vânător și nouri hăitași aleargă-n urma lor gesticulând, stranii fantasme cu chip de incași din resfirate harfe susurând. Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi lucii oglinzi din dânsul să-și facă; trecutul în care chipul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare fug printre-ale pădurii pagode. Blestemu-i crâncen, nu am scăpare decât la râpă Uvedenrode. Citește mai mult Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,din lacrimi de țestoasă îngrășați,năvălitori în agreste cirezi,cu fire prelungi, sidefii, legați.Un zeu vânător și nouri hăitașialeargă-n urma lor gesticulând,stranii fantasme cu chip de incașidin resfirate harfe susurând.Trecutul mi-l vor - sub clopote verzilucii oglinzi din dânsul să-și facă;trecutul în care chipul ți-l pierzica-n grupurile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
în iarbă plină de rouăși ... XVII. CUȚITUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1357 din 18 septembrie 2014. E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, ... Citește mai mult E numai bun cuțitul acesta,cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului,cu mânerul de corn, sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
stele, merg acasă-n buiestru,... XX. CUȚITUL, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1335 din 27 august 2014. E numai bun cuțitul acesta, cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului, cu mânerul de corn, sidefiu, care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
aibă. Fiindcă niciun rost nu are descăpățânarea, dacă la sfarsit nu poți, de păr apucându-l, ... Citește mai mult E numai bun cuțitul acesta,cu lama lui irizata reflectând cele o sută de culori ale curcubeului,cu mânerul de corn, sidefiu,care te face sa iti simți palmă arzând precum miezul de nucă.E bun cuțitul, numai bun -ascultă-l cum șuiera, cum fulgerăcând aerul încărcat de îngeri otrăvitoriîl despică.O singură mișcare este de-ajuns, netremurata,și capul, cu pleoapele fâlfâind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de nori, al tău chip vag revine, Cu o rază se joacă-așteptând cuibărit. N-am curaj nici măcar să-ți ating amintirea, S-ar putea risipi prin fantasme târzii, În regrete subtile-mi îmbrac amăgirea, Sub rugină se-ascund clipe dulci, sidefii. Simt năluca luminii pe fruntea tristeții - Surogatul de astru candid, revocat. Mă apasă pe umeri, cu teamă, pereții, Căutând răsăritul pe veci translocat. Prin ferestre de gând se strecoară durerea, Ocolind bariera-n popasul târziu. Evadând din trecut, n-am
AMURG SĂLCIU de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368524_a_369853]
-
tălpile Domnului când colorează cu cer fiecare nervură a copacului vieții din care fuga este bună numai când concertul zilelor aprinde diminețile și albește nopțile într-un răsărit de lună plină de visuri fără iluziile hotarelor timpului netrăit cu piatra sidefie în pumni alerg să-mi regăsesc drumul rostirilor și nerostirilor... nu mă tem de iad mai degrabă îl privesc simplu și-l recunosc a-mi fi creație a minții când frământările ating fulgerul cuvântului negândit ne-simțit raiul nu-i
CREAŢIE ŞI DAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367450_a_368779]