436 matches
-
o poate desprinde din/ îmbrățișarea pământului/ din înlănțuirea cerului/, din fuga magică a ochilor tăi/ rătăciți sub pașii pe care/ luna străină și i-a uitat pe țărm.". Străvechile și neștirbitele legături dintre lună, mare, cer și ființa umană, dintre sideral, marin și contemplația înfiorată cu ochii sufletului a uneia dintre marile enigme ale Creației, își dau mâna cu motivul durerii universale inaugurat de Leopardi și continuat de Eminescu, Ion Vinea, Marino Piazzolla, Ungaretti ș.a. Textele poetice au adesea intensitatea unor
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
e totuna cu legile naturii). Privesc noaptea stelele și simt armonia cosmică și îmi spun că toată ordinea lor fascinantă e prea frumoasă ca să fie rodul unei întîmplări oarbe. Estetic vorbind, cel mai bun argument în favoarea lui Dumnezeu e frumusețea siderală, moment în care astronomii te trezesc la realitate, amintindu-ți că galaxia Andromeda se află pe o traiectorie de coliziune cu galaxia noastră, ciocnirea fiind inexorabilă, și atunci pînă și pledoaria estetică se usucă. În fine, sub unghi moral, religia
Gustul fideist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5283_a_6608]
-
să nu simțim o uimire pe care, cu oarecare bunăvoință, o putem trece în categoria înfiorărilor religioase. E un sentiment cosmic aparte, netrucat și totodată viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
elipsa în jurul ei pentru a-i sprijini trupul în cădere lentă. Uluitor este ceea ce ochiul vede, o corabie care se leagănă ușor înaintând într-un balans perfect, mișcarea de învăluire dă impresia unei pulsații, corpurile traversând asemeni planetelor un spațiu sideral. Există prin contrast cu această fluiditate totală a mișcării violență ei, deodată trupurile fluidizate apar dezarticulate, vibrând, într-o tensiune care parcă ar dori să le dizloce. Obiectele de pe scenă, cum spune unul dintre dansatori, sunt acolo că obstacole sau
Magia Pina Bausch by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5122_a_6447]
-
pe Paganini și, în afară de asta, trebuie să-l asculți pe Ricci interpretând Capriciile. Era un concert excelent și m-a uimit tehnica lui Ricci, maniera lui incredibilă de a transforma vioara într-un fel de pasăre de foc, de rachetă siderală, de chermeză îndrăcită. Mi-amintesc foarte bine momentul: lumea rămăsese ca paralizată la finalul strălucit al unuia dintre capricii, iar Ricci, aproape fără soluție de continuitate, îl ataca pe următorul. Atunci eu m-am gândit la mătușa mea, în unul
Julio Cortázar - Manuscris găsit lângă o mână by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/6631_a_7956]
-
o ciobănie ancestrală: „rege al sîmburilor și al gălbenușurilor/ cu aura din albii comeți. / Înviu grădini ascunse cu gîndul. Tu te pierzi în mireasmă, / eu, adormit cu capul în brațele tale / pe trupul ca o catapeteasmă / în mijlocul goliciunii de fluiere siderale” (Întunecime secretă). Sub privirea auctorială care caută dedesubturile materiei spre a le însufleți fantast, Pegasul, cel înzestrat cu o mie de ochi și cu un milion de lentile, dar orb aidoma Marelui orb, apare concrescut cu peisajul. Simbolul migrează în
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
minuție. În totul dăm peste o încrengătură de figuri insolite, culese din toate credințele: îngeri căzuți, zeițe incestuoase, demiurgi răi, catalepsii care îi mută pe inițiați la stele, șamani cu rol de receptacule divine, infernuri terestre, arhonți rîvnind la femei siderale, libații și îmbăieri purificatoare, răpiri celeste și căderi în trup - în totul o lume de himere la care cititorul privește cu o curiozitate contrariată, din neputința de a-i intui deznodămîntul. Unde vrea să ajungă autorul? Răspunsul se impune la
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
din labirintul ucigaș își prinde adversarul și îl poartă în mijlocul deșertului unde înainte de a-l abandona îi înfățișează cel mai cumplit labirint: infinitul de posibilități către nimic, golul imens al pustietății. Acest gol în filmul lui Alfonso Cuarón este spațiul sideral având drept fundal imensitatea planetei albastre care accentuează senzația de insignifianță pe care o au aceste minuscule ființe laborioase, cosmonauții unei misiuni americane. Ei devin puncte flotante în spațiu în urma impactului cu o ploaie de reziduuri provenite de la pulverizarea unui
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
adevărat copleșitoare. Întrebată de Matt ce îi place aici sus, în spațiu, Ryan îi răspunde: „Liniștea. M-aș putea obișnui cu ea.” Or, liniștea va deveni în următoarele momente insuportabilă, principalul adversar al celui rămas să înfrunte singur imensitatea spațiului sideral. Însă aici mai este ceva, background-ul psihologic al celor doi cosmonauți iese la suprafață în situația de criză. Ryan preferă această liniște, o caută pentru că ea vindecă sau ar trebui să umple ca și munca ei asiduă golul lăsat
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
cu sine și cu sfârșitul la un om atât de plin de viață precum Matt Kowalsky. Suntem lăsați fără răspuns și pentru că regizorul mizează pe altceva, clasic și eficient, rețeta succesului, o povestire despre supraviețuire într-un mediu insolit: spațiul sideral. Dacă ne impresionează numaidecât dramatismul experienței lui Ryan, disperarea și speranța care se succed amețitor de la o situație la alta, Matt cel zâmbitor rămâne pentru mine personajul nedescoperit, misterios al filmului. Recentul All is Lost (2013) al lui J.C. Chandor
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
ca din resturi să înjghebe ceva, să facă să funcționeze mașinăria gripată, să realizeze cu piese în minus același castel. Există o liniște care vine din această forță a concretului, mai ales acolo unde acesta este amenințat de imensele pustiuri siderale, de goluri galactice sau marine. Când comenzile nu mai funcționează, Ryan rezolvă lucrurile din cheie deșurubând și eliberând cabluri, folosind un extinctor ca propulsor, un sistem de aterizare pe post de accelerator etc. Această ingeniozitate reprezintă un aliaj de tenacitate
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
vorbind mă văd scriind sau gândind ieșiri și nu e nici o amărăciune ba chiar percep un fel de pubertate nouă în vocea veche de povestitor de parabole-probleme embleme de chinuit colateral se strecoară acum un fel de accent de vânt sideral a nimănui și a tuturor însfârșit mă bucur cum încep să văd că-mi pierd personalitatea și de ce aș încerca s-o rețin s-o port prin saloane sau bodegi cui i-ar folosi asta dar de mă cheamă mă
Sângele îngerilor by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/15068_a_16393]
-
și deschid o carte din turela ei iese precaut un șoarece speriat plin de aluat din creștet până la picioarele lui desculțe și roze. Cu un obiect neidentificat de-abia apuc să scriu pe peretele din fața mea: hecatombe de poeme sângerează sideral. În audiență la Moarte Făceam parte dintr-un lung șir de soldați și așteptam să intrăm în audiență la Moarte, lucrurile din jur, nu noi, aveau o transpirație rece, ne înghețau mâinile pe spetezele scaunelor. Poc, poc, poc! Au venit
Poezie by Marcel Mureșanu () [Corola-journal/Imaginative/3008_a_4333]
-
p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în mitre fumurii/ diviziuni celulare se accelerau în ciclotroane biologice/ multiplicau frenezia pămîntului în căldură și sînge// embrionul se descuama pe tipsii de argint/ să ardă încet ca mangalul/ vîrcolaci avortați de lună se întorceau în inima misterului/ și foamei siderale/ în orbirea dintre realitate și gînd/ hipnoza materiei se transforma în aură epileptică și extaz/ și catedrala se subția și înălța ca o rugă odată/ cu tuburile orgii" (Confesiuni recuperate). De la Voronca n-am mai cunoscut o asemenea avalanșă de
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
de kilometri, În stratosferă, Dunărea ar părea ochilor noștri uimiți unul din grandioșii arbori de apă ai lumii. Vârful arborelui, care se află În Pădurea Neagră, s-ar ivi din vecinătatea stelelor, coborând pe crengi și pe brațe toată lumina siderală a lumii, ca pe o rășină. Trupul arborelui străbate cele mai spectaculoase locuri de pe croazierele sale europene, Înfigându-și apoi rădăcinile pământești În sud-estul României, la gurile de vărsare ale fluviului În Marea cea Neagră. Aici, trunchiul arborelui se desface
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
există undeva. Nu mă pot satura privind-o. Are o costumație cam ciudată, ceva în genul actrițelor din perioada antebelica. Totul alb și o pălărie cu boruri imense. Ochii îi iradiază că doi cărbuni aprinși. Pare învăluita într-o lumină siderala. Ne plimbăm prin orașul adormit. Tăcem amândoi. Conversația noastră se rezumă la simple atingeri și tandre mângâieri. Ne oprim în fața unui imobil. Mă strânge în brațe trăgându-mă lângă perete. „Stai!” îmi spune, trecea cineva. Cine ne urmărește?! și de ce
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Nicicum, ea nu se poartă cu trufie Și nu va da vreodată-n nebunie, În laudă ori imoralitate. Căci dragostea nu caut-ale sale, Le crede câte sunt, nu pizmuiește, Ci toate bune le nădăjduiește Și pe pământ și-n spații siderale. Iar bogăția nu îi folosește Acelui om ce preacurat iubește. N. A. Versurile sunt inspirate din Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, Cap. 13. Referință Bibliografică: Sonet iubirii - IV Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1943, Anul
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384985_a_386314]
-
Un "te iubesc" îmi stă lipit de buze Iar fruntea, -mi stă lipită pe la geamuri E rece caldarâmul, și e ud... Doar ploaia ce -l mai biciuie -n rafale Eu vag îmi amintesc de al tău nud Pierdut între minute siderale În bezna nopții, torturat de frig Mi -s ochii stinși, dar totuși licăresc Oricât ar fi amorul de aprig N -oi înceta în veci să te iubesc Acum m -ai părăsit, dar ce folos Tu ești fugară, nu mai ești
ADIO, TOAMNĂ !.. de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384392_a_385721]
-
Acasa > Poeme > Emotie > TIMP SIDERAL Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1867 din 10 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Sufletul mi-l luminează o stea, pe care și ochii tăi o au ca ajutor în noapte. De-i zi, flori mângâiem oriunde cu aceeași
TIMP SIDERAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383944_a_385273]
-
de-o rază și privirea mea devine soarele zilei tale cu degete verzi, preluuuungi, în toți arborii statorniciei iubirii noastre pe care îi sădești meru și mereu în grădina timpului nostru, cu cerul cât o îmbrățișare infinită! Referință Bibliografică: Timp sideral / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1867, Anul VI, 10 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TIMP SIDERAL de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383944_a_385273]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > MINA NECALCULATĂ .. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1876 din 19 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Din încrețitura albă un zâmbet se arată, O siderală faptură de care lumea e mirată, Că-i cu o stea încununată în a sa iubire, Se alintă că-i mai bine cu ea-n privire.. În voalul albei rochii se distinge o paloare, Un obrăjor frumos c-o ternă
MINA NECALCULATĂ .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383367_a_384696]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > CUMPĂNA Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1195 din 09 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Comensurări albastre în spațiul sideral Cenzurizează viață pe un tărâm ales Concupiscent,saturnic,într-un crâmpei astral Centurioni telurici invocă un proces Captează interesul mulțimilor novice Contând pe divergența reală de idei Catastrofal,balanța nu pot decât să strice Catadixind că-i logic de a
CUMPĂNA de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383433_a_384762]
-
la prezent și trecut , poetul realizează o punte, un balans între real și posibil spre acel fior al morții, pe care îl prefigurează și îl acceptă în destinul său. Obiectivată prin prezența cuplului, iubirea va fi proiectată simbolic în acest sideral „rău de frumusețe„, sintagmă ce confirmă faptul că la Nichita Stănescu cuvintele transgresează sensurile sărind peste „propria umbră„ (Daniel Cristea-Enache, „Lyrica Magna„). Nichita Stănescu, viziune poetică în RĂU DE FRUMUSEȚE Referință Bibliografică: Nichita Stănescu, viziune poetică în RĂU DE FRUMUSEȚE
NICHITA STĂNESCU, VIZIUNE POETICĂ ÎN RĂU DE FRUMUSEȚE de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383509_a_384838]
-
ale șoaptei. Spre marea noastră uimire - dezarmantă!, de parcă autorul ne-ar fi auzit, cu anticipație, gândurile -, chiar următoarea poemă, Sonetul VII, debutează cu versul-titlu: ,,Sonete nu rostesc decât în șoaptă’’, după care continuă în ritm de Niagară asurzitoare: ,,(...) Noptatice fantasme siderale:/ Corăbii, revoluții, catedrale,/ Striviri de chiparoși cu fructa coaptă!// Cuvintele îmi sunt oștiri vernale./ Zidirile luminii mă așteaptă./ Topiri vuinde brațele îndreaptă:/ Refac doiniri de jad, monumentale!// Ah, nu mă lasă gloria-mi regală/ Și nici nu vreau să dau
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]