224 matches
-
turcii despre felul de a lupta al Moldovei era schimbat. Și, În sfâșit, sosi și ultimul semnal, care arăta că totul devenea absolut inexplicabil. Apărătorii În avangarda cavaleriei, atac În vârf de lance! Pietro lăsă frâul calului și Îl privi, siderat, pe Ștefănel. Nici o trăsătură nu se clintise pe fața tânărului luptător. Dar privirea lui albastră spunea totul. Că aceasta era singura soluție. Și, mai ales, că tatăl lui o intuise. Alexandru se uită la Ștefănel, apoi la Pietro, și Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cineva, poate un comandant, strigă: E Marele Maestru! A prins săgeata din zbor! Rândurile otomane se clătinară. Ceea ce nu putuse fi Înțeles devenea limpede. Marele Maestru era egal cu legenda lui. La trei sute de pași de voievod, căpitanul Oană realiză, siderat, ce se Întâmplase. Ștefănel prinsese, Într-adevăr, săgeata otrăvită. Două sute de pași. Ienicerii În genunchi, așezându-și iataganele În fața lui Ștefănel și lipindu-și frunțile de pământ. Opriți lupta! strigă căpitanul. Copitele cailor trecând printre ienicerii neclintiți, gata să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
neprecizat), cu o prefață a regretatului Edgar Papu. Cum eminentul cărturar a dispărut dintre noi în 1993, erau de presupus avataruri diverse ale cărții până la tipărire. Surpriza de proporții survine abia după citirea Cuvântului explicativ al autorului, din care aflăm siderați că prima versiune, inevitabil tinerească a cărții, datează din 1968 (sic!). Mica odisee a manuscrisului întinsă pe 38 de ani ilustrează cum nu se poate mai bine "culisele" cenzurii din epoca totalitară, vitregiile conjuncturale și micimea unor oameni, contrastantă în raport cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fusese puternică. Vocea cultivată a lui Emma era rezonantă, pătrunzătoare și extrem de stranie, un sunet aproape nepământean. La Casa Gărzilor Călare se deschiseseră ferestrele. Câțiva trecători traversaseră drumul dinspre clădirea Vechii Amiralități. Alții, care ieșeau de la Teatrul Whitehall, se opriseră siderați să privească în jur, uluiți. Zurbagiii din Trafalgar Square se apropiaseră și se țineau acum după el, ca șoarecii după fluierar. Apăru și un polițist. Tom îl vârî pe Emma, care continua să cânte, într-un taxi, unde irlandezul adormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe gât cuiva pe care știe că-l poate intimida“. Rosti cu glas tare: Dar de ce m-ați ales pe mine? V-am spus că eu nu sunt un student strălucit... Aptitudinile de valoare mijlocie fac viața mai senină. Tom, siderat, continuă: Dar s-ar putea să devin un mare scriitor, și știți bine cât de egoiști sunt scriitorii. Trebuie să ne asumăm și unele riscuri, răspunse John Robert, mofluz. Dar lumea e plină de tineri... doar aveți atâția studenți... ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
brațul cel pitit sub mantie. Între ghearele încârligate, netăiate de o sută de ani atârna, bineînțeles! o altă sticlă, umplută cu o licoare de o nuanță superbă, galben-pai. Măi...! Un puțoi de secărică! Moartea și învierea lu' Silică! comite Poetul, siderat, o altă rimă involuntară. Scorobetele de pe prag, îi știe bine gusturile haidamacului! Șah mat! Drăcia drăciilor! admite și Fratele. Păi, să vedem pe unde-și va brodi cămașa? Gata! Vai de fundu' lui! Precis că se duce cu râtu' la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
miau, dacă i-am arătat cutiuța! Exilat temporar, pe scară, custodele urlă din nou, dezlănțuit! Avocatul pune mâna hotărât pe mânerul spadei corvine, trage odată, trage iarăși și... nimic! Încearcă și tu Excalibur-ul ăsta, măi Dane! Apucă-l! icnește el, siderat și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
provocare intelectuală și o delectare estetică. În viziunea Ștefaniei Mincu, acest receptor imponderabil se situează, la modul ideal, pe același nivel empatic cu autorul discursului, conștient permanent că este atras într-un joc al seducției: "... el e pur și simplu siderat, rămâne fără replică. Ceea ce urmărește Arghezi nu e să cucerească aprobarea rațională a cuiva, ci să înfrângă rezistențele receptorului, să-l facă să capituleze necondiționat, trăind această capitulare ca pe o victorie personală". E un unghi care privește doar dimensiunea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
i-a devenit până la contopire simbol, continuă să treacă pentru noi acolo, pulsând din infinitul operei sale, cum singur prevedea imaginându-se: "O lebădă cântând nu doar o dată/ Și-atunci trist, în prag de a muri,/ Ci pasărea cu voce siderată/ Plutind atât cât astrele vor fi". Vizionarul, "ecou luminii-n rouă de cleștar" e un model cosmic prin el însuși posibil de urmat de orice creator, model sinaptic de deficit sau prisosire, cine știe: "și parcă alt potop n-o să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
ca să închei descrierea „obiectului cercetat”, mai adaug că această faună cenușie, care are grave probleme în a se autodefini în termeni coerenți și inteligibili, „rezolvă” cu avânt, prin ordine guvernamentale și dispoziții de partid, probleme de limbă și istorie. Rămâi siderat când îl vezi la televizor pe Vasile Tarlev spunându-ți, cu o autoritate și o competență pe care nu i le puteai bănui, că limba în care vorbești și scrii este alta decât cea română, iar cetățenii care nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
îi voi explica toate acestea lui Lizzie. Acum, așezată pe un scaun, Lizzie își zvârlise sandalele din picioare, își încrucișase gambele goale, ridicându-și fusta albastră, largă și lungă, și își usca un picior. James intră în bucătărie și rămase siderat. I-am spus: — Un nou musafir. O prietenă din teatru, Lizzie Scherer. Ți-l prezint pe vărul meu, James Arrowby. Se salutară. Se auzi clopotul de la ușă. Am alergat ca un nebun văzând-o în închipuire pe Hartley în prag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dvs.". Am aflat mai târziu, de la impresarul meu din Milano, Marcello Ansaloni, că îi făcuse acestuia o vizită, toată numai fuste, perucă, breton și castaniete, și dă-i și învârtește-te și sucește-te și dansează și cântă, până când Marcello, siderat, a întrebat-o, foarte galant: "Signora, ce pot face pentru Dvs.?" "Păi, eu trebuie să cânt la Scala, nu aia!" "Aia" eram eu. Dincolo însă de toate aceste înțepături, a fost o mare figură a Operei din București. — Dar cu
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
o anomalie fizică, una care denotă o anomalie psihică sau morală corespun zătoare. „De omul roș, spân și Însemnat - spune o superstiție moldovenească - să te ferești, că-i buclucaș” <endnote id="(34, p. 25)"/>. Cel cu barbă roșie este con siderat a fi mult mai rău decât spânul. Într-o „istorioară” culeasă de Iordache Golescu la Începutul secolului al XIX-lea se spune că, atunci „când Dumnezeu Împărțea bărbile”, spânul ar fi ajuns prea târziu. Se isprăviseră toate felurile de bărbi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el la fel de siderat ca Andrei și socoteam că tot e bine că a catadicsit În sfârșit să se așeze și și-a aprins o țigară și uite-l turnându-și În pahar dintr-o jumătate de rachiu de drojdie goală de două degete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
fiind cuprinși bărbații între 21 și 46 de ani), garda orășenească și-a încetat activitatea ca urmare a unui decret-lege din 8/20 iunie 1884, în condițiile în care burghezia, consolidându-și puterea politică și economică, nu a mai con siderat că mai avea nevoie de un organism popular de apărare a cuceririlor democratice (v. dr. Maria Totu, Garda civică din România, Ed. Militară, București, 1976). 20. Alegerile pentru Adunarea Deputaților din 1875, care au prilejuit o primă confruntare directă și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la apariția miocardului hibernant („hibernating myocardium”). O scădere severă, persistentă a perfuziei miocardice, produce tulburări metabolice cu hipocontractilitate miocardică, care poate fi recuperabilă în perioade mai lungi de timp (1-2 săptămâni). Miocardul aflat în această stare poartă numele de miocard siderat („stunned myocardium”) [4]. Reperfuzia unui miocard ischemic poate conduce mai degrabă la progresiunea leziunii celulare și necroză decât la restabilire imediată, fenomen denumit leziune de reperfuzie. Modificările metabolice care au loc în ischemie/reperfuzie reprezintă un sistem complex de mecanisme
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
este miocard neviabil. Miocardul disfuncțional este reprezentat prin entitățile de mai jos. - Miocard hibernant („hibernating”) definit prin: - flux coronarian cronic insuficient (debit restricționat stenotic) - miocard viabil, cronic disfuncțional prin debit inadecvat - necesită revascularizare pentru restabilirea fluxului coronarian în zonă. - Miocard siderat („stunning”) caracterizat prin: - miocard viabil, acut disfuncțional după restabilirea unui flux adecvat, - proces complet reversibil dacă celulele au rămas viabile, cu toată severitatea și durata agresiunii. După 60 de secunde de ocluzie coronară, zona ischemică trece de la scurtare activă (contracție
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92075_a_92570]
-
gust să fii însărcinată la nuntă? M-am gândit să zic că l-am conceput în luna de miere. Dar trebuie să fii deja în vreo trei luni. — Patru. O să se nască la începutul lui iunie. Mă uit la ea siderată. — Și cum naiba o să zici că l-ai conceput în luna de miere? — Păi... Se gândește o clipă. O să spun că s-a născut prematur. — Cu patru luni? — N-o să stea nimeni să-mi țină socoteala! Știi foarte bine ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
n-am să învăț pe dinafară fiecare dintre revistele astea, din scoarță-n scoarță. Mă trântesc fericită într-un scaun și iau un exemplar din Brides, și preț de zece minute nici una din noi nu scoate o vorbă, holbându-ne siderate la fotografii. — Uite! face mami brusc. Întoarce revista ei spre mine, ca să-mi arate un cort alb cu dungi argintii. Nu-i drăguț? — Foarte drăguț. Revin la revista mea și mă uit cu mare interes la rochiile domnișoarelor de onoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
subțiri decât i le știam. Elinor ridică privirea spre noi, fără nici o expresie - însă îmi dau seama clar, după felul în care își flutură genele, că tocmai le aruncă lui mami și lui tati Privirea Manhattan. — Ea e? șoptește mami siderată, în timp ce îi dăm chelnerului paltoanele. Dumnezeule! E foarte... tânără! — Ba nu e, murmur. A fost ajutată din plin să arate așa. Mami se uită câteva secunde la mine, neînțelegând, apoi îi pică fisa. — Vrei să spui că... și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să aibă un licăr de recunoaștere în ochi. — Bloomwood... Bloomwood... Femeia se uită pe listă, dă pagina și coboară cu degetul până în josul acesteia, înainte de a-și ridica iar privirea. Nu sunteți pe listă. — Pe bune? Mă uit la ea siderată. Mai uitați-vă o dată, n-are cum să nu fie! — Mă mai uit o dată, dacă vreți... Femeia o ia iar de la capăt și o parcurge iar cu atenție sporită. Nu, spune în cele din urmă. Mi-e teamă că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ca o zână, în minunatul parfum dat de acele de pin, iar florile vor înflori în mod magic, iar păsările cu trilurile bine exersate vor începe să îți cânte deasupra capului... Ce zici, vrei și o veveriță animată? — Ăă... Rămân siderată. — Nu, nici eu nu sunt așa de sigură. OK... uităm de creaturile pădurii. Scoate un stilou și taie ceva de pe listă. Dar, altfel... o să fie de mare excepție. Nu crezi? — Păi... eu... Să-i spun, oare, că încă nu m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Nu știu! Poate Lauren, după Ralph Lauren. Rămân pe gânduri câteva clipe. Sau Dolce. — Dolce Cleath-Stuart, spune Suze transpusă. Îmi place foarte mult! Sau putem să-i spunem Dolly, prescurtat. — Sau Vera. De la Vera Wang. — Vera? Se uită la mine siderată. N-am de gând să-mi botez copilul Vera! — Dar cine-a zis că vorbim despre copilul tău! mă oțărăsc la ea. Vorbesc despre copilul meu. Vera Lauren Comme des Brandon. Mi se pare că sună foarte bine. Vera Brandon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
luni! Mi-ai promis! — Știu! Și o s-o fac. Doar că... a fost foarte greu. Să aleg între cele două variante. Amândouă sunt absolut perfecte, din puncte de vedere absolut diferite... — Bex, o nuntă nu e o poșetă! zice Suze, siderată. Nu te poți răsfăța cu două nunți, cum îți iei două poșete! — Știu! Știu! Am să tranșez situația cât de curând, crede-mă! — De ce nu mi-ai spus asta până acum? Fiindcă erai atât de drăguță și de senină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Robyn mi-a plantat un speaker în buchet! — Mirele și mireasa! Plecați! — OK! zic către flori. Plecăm! Îl apuc repede pe Luke de braț și pornim pe culoarul dintre scaune, traversând din nou pădurea fermecată. Nu suntem căsătoriți, spune Luke siderat. O ditamai pădurea, patru sute de oameni, o rochie albă uriașă și nu suntem căsătoriți. — Șșșș! îi zic supărată. Nu spune nimănui! Mi-ai promis ca, dacă lucrurile ți se par un pic ciudate, n-ai să mă întrebi nimic și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]