169 matches
-
cu prea sinceră căință. SE CRAPĂ ZORII Se crapă zorii și-odată cu ei pășesc ,încet, tăcuți și ei ... norii. Eu.. p-acolo... gustând amarul cărărilor pustii ... te-aștept că să revii. Se crapă iar zorii, în clipe albastre, în clipe sihastre, și tac.. iar tac norii eu.. pe-aciiii ... gustând în taină din ce a mai rămas te-aștept că să revii. DECÂT ORICE, ORICUM Decât orice, oricum ori slugă la stăpân e vina mea ca brațul l-am deschis c-am
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
la 17 Nov. 1962. Vina? Aceeași: credința și iubirea de Dumnezeu și de Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de Foc a Logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații „Rugul Aprins”. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
din 04 iulie 2016 Toate Articolele Autorului CĂUTARE AMBIGUĂ Eu aș putea oricând să te omor În visele avute ca fațadă. Dar te ”strivesc” în lacrimă cumva Când geana îți aruncă o ocheadă. Mi-au trebuit milenii să te aflu Sihastră și străină depotrivă. Când mi te chem văd că îmi piere glasu’ Dar mintea tot îmi e intuitivă. Îmi este interzis să te ucid Chiar dacă e acum în gândul meu. Căci pentru tine fac chiar fratricid Ca să devin în dragoste
CĂUTARE AMBIGUĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370664_a_371993]
-
Se va-mplini de ai să-mi fii mireasă. Îmi este interzis să te ucid Chiar dacă e acum în gândul meu. Căci pentru tine fac chiar fratricid Ca să devin în dragoste un ”zmeu”. Mi-au trebuit milenii să te aflu Sihastră și străină depotrivă. Când mi te chem văd că îmi piere glasu’ Dar mintea tot îmi e intuitivă. Eu aș putea oricând să te omor În visele avute ca fațadă. Dar te ”strivesc” în lacrimă cumva Când geana îți aruncă
CĂUTARE AMBIGUĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370664_a_371993]
-
apoi trece, Iar pe alee, mii de frunze, dau năvală. Și parcă toamna asta-i mai pustie, Iar tu, n-auzi cum ploaia bate în fereastră, Nu simți singurătatea din frunza ruginie Și-n ochii triști, nu vezi lucirea lor sihastră. Dar am trecut prin parc și am sperat, Că poate, te-oi găsi pe banca cea pustie, Însă, o lacrimă, mi-a amintit că ai plecat Și-am frânt în palmă, o frunză ruginie. Iar ploaia parcă-i și mai
POEZIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362757_a_364086]
-
-ndoaie sub greutatea lor. Frunza de viță, o pun într-un ierbar Și licuricii i-așez în calea astrelor. Ciocârlia a părăsit câmpia. Doar greierii vioi, mai cântă sub fereastră Imnul verii. Se cheamă: „aleluia”, Și-n spatele decorului, rămân sihastră. Deși-mi zvâcnesc călcâiele de doruri Iubitule, mă dăruiesc ofrandă, toamnei. Pe ea să o rogi de câteva zboruri, În doi. Frunzărind speranțele de pe alei. Referință Bibliografică: Tablou de toamnă cu final în doi / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TABLOU DE TOAMNĂ CU FINAL ÎN DOI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354343_a_355672]
-
noastră moare-ncet ! Te uiți în stânga, vezi în dreapta Și-n curând va fi un uriaș bocet. Ei vor de tot să ne termine, Să facă scrum din jalea noastră; Ne vor lua ce ne-aparține Și fac din România o sihastră. ........... Așa gândeam singur aseară - Furat de gânduri negre foarte; Era o zi aniversară : ZIUA CELOR CE NU SE TEM DE MOARTE ... Referință Bibliografică: TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1570, Anul V, 19 aprilie
TE IUBESC MĂICUȚA MEA ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353984_a_355313]
-
nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Adio-ți spun, o dulce primăvară, Mi-a mai rămas doar anotimpul meu; S-au rupt și corzile de la vioară Și mă agit ca-n cușca unui leu. Degeaba plânge dragostea sihastră, Mi-a tot zâmbit, a râs cu șiretlic; Nu pot iubi decât o floare- albastră Ce s-a ascuns în ochiul de șeic. Nu vreau să fii hapsân, dragă bădiță, Să mă întorci ca pruncul iar la sân; Când vei
CÂND VEI PRIVI ÎN FLORI DE ROMANIŢĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354014_a_355343]
-
270 din 27 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nici un tren nu pleacă, nici un tren nu vine, Somnolează gara, plictisite șine. Umbrele-amintirii umblă prin cetate, Rătăcind pe urme șterse și uitate. Se deschide-n șoapte tainică fereastră: Zbuciumul prin vreme tulbure, sihastră, Argeșul prin toamne, sonuri în rotire, Urcă-n plai, coboară molcomă doinire. Frunza tot mai rară, norii se destramă, Peste orizonturi - cenușie vamă. “-Manoli, Manoli!”-ruga tot răzbate, Dangăt cald de clopot spre eternitate. Sprijinind tot cerul, ne “veghează piatra
UMBRELE AMINTIRII DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354038_a_355367]
-
Când plânge-n mine-atâta dor nestins Pe-albastrul mării unde stele-au nins Dar lacrimile tale îmi resping Neînțelese întrebări din basme-albastre Cu ''pentru ce?'' și oare, pentru cine? Cenușăreasa s-a lipit de tine Și unde-s așteptările sihastre? Eu ți-aș citi în ceruri și în lună, Când nu mai vrei să știi nimic de tine... Știi? Am în palme doruri și rușine Și nu ți-aș spune decât:noapte bună! Un pic din ochiul meu de prin
PRAF DE STELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354163_a_355492]
-
pădurii Când luna-și scaldă-n strălucire nurii Și-apoi se stinge-n pleoapa zorilor ... RABINDRANATH ADOARME-N TRENA LUNII Rabindranath adoarme-n trena lunii Cu dragostea-ncurcată printre astre Când se-ntețesc în focul viu tăciunii Și-nnobilează suflete sihastre. Din vraj(b)a nopții se-ntrupează iele Ce-i murmură prin tâmple-ncărunțite O simfonie-a dragostei rebele Pe note calpe, doruri nenuntite. Dar dintre toate-o măndră hindustană Pe umeri cu-n sari împurpurat Așează-n palma clipelor
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
românul Romeo Tarhon își esențializează întreaga creație într-o strofă care nu mai are nevoie de comentarii: „Sunt bun român și-n limba strămoșească / Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere / Îți strig cât pot din piept, lume sihastră: / Tot ce e românesc și sfânt nu piere!” (Rugă fără sfârșit - 35). Indiferent ce stil ar aborda, indiferent de subspecia literară, Romeo Tarhon se dovedește a fi un condei încercat, un poet sensibil și luptător în aceeași măsură, care-și
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]
-
VIAȚA LUI ADELFIE, EPISCOPUL ARAVESEI ȘI DESPRE FERICITUL IOAN HRISTOSTOM În lavra celui inttru sfinți părintele nostru Sava, ne-am dus la avva Atanasie. Și ne povestea nouă zicând că a auzit pe avva Atinoghen, episcopul Petrelor, fiul stareței Damianei sihastra, povestind acestea: Bunica mea, Ioana, avea un frate numit Adelfios. Acesta era episcop al Aravisei. Mai avea și o soră care era stareța la o mănăstire de maici. Într-o zi s-a dus episcopul la mănăstire s-o vadă
LIVADA DUHOVNICEASCA (42) de ION UNTARU în ediţia nr. 1032 din 28 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347098_a_348427]
-
cojocul și mă acuzați. Duceti-va și îndreptați ce ati întors pe dos și atunci voi îndrepta și eu ce am întors! CAPITOLUL 127 VIAȚA LUI AVVA GHEORGHE SFANȚUL DIN MUNTELE SINAI ȘI DESPRE O BĂTRÂNĂ DIN GALATIA FRIGIEI Damiana sihastra, mama lui avva Atinighen, episcopul Petrelor ne povestea acestea: În muntele Sinai era un stareț numit Gheorghe, bărbat foarte mare și ascet. Acestui avva Gheorghe pe când ședea în chilia lui, i-a venit dorința în Sfântă și Marea Sâmbătă, să
LIVADA DUHOVNICEASCA (41) de ION UNTARU în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347127_a_348456]
-
cele drepte Când cugetu-mi urcă apuse trepte Și trupul zace în negre morminte La cele sfinte am păzit căi aspre Pașii mei nu se clatină pe cărări De-o viață urc tainic pe curate scări Am uitat iubirea prin nopți sihastre Minunate azi fă milele Tale Păzește-mă Doamne ca pe-o lumină De păcătoșii care-mi stau în cale Izbăvește cugetul meu de cei răi Apără spiritul meu din grădină Stinge rasa de lei prin secate văi PSALMUL 17 Puterea
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (1) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357804_a_359133]
-
rătăcești, tăcut într-un poem, Tot nu-nțeleg de ce port oare vina Că sunt un vis pe țărmul tău boem, Că-s vocea spartă-n dinastii albastre Și stea pe-o sete prăbușită-n rod... Tu știi că numai umbrele sihastre Închid luminile de dincolo de pod? Referință Bibliografică: Sunt vis pe țărmul tău boem / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
SUNT VIS PE ŢĂRMUL TĂU BOEM de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358305_a_359634]
-
separă de trup și se înalță, fiecare în sfera de unde a venit” - cf. www.opal-astre.ro. „Până la blânda chemare/a efluviului TIFERET,/împodobite de planete/merg pe urmele însângerate/ale lui Iosif din Arimateea/să umplu drumul cu plânset,/suflete sihastre” („sihastru” - sinonimul Inițierii) - cf. Trecerea Eului, p. 34. ...Din aceste izvoare pur spirituale, pline de Otrava Regală a Adevărului Ultim, se trage și domnia (aparent, oximoronică!) a Poetului: „imperiul bogatei sărăcii/întemeindu-mi domnia” (cf. Imperiul Bogatei Sărăcii” - p. 10
LENTILA DE DIAMANT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358370_a_359699]
-
nici chiar marea pe îngheț nu va fi mare Doar ochii tăi și-atunci vor fi la fel!! Sunt singur și privesc spre zări albastre Acolo, de unde tu adesea ai venit, Și nu te-am întrebat de-s țărmuri mai sihastre Și nici dacă de-acolo soarele a răsarit! E ceața și e frig, fularul parcă nu-mi ajunge Să mă-nfășor de frig și de uitare, Eu încă simt cum cerul și pământul plânge Și încă mă întreb de ce absența
E TOAMNA IAR de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/358499_a_359828]
-
ori văzut-am moartea-n față,/ În jurul nostru se crea un gol.// Un gol, un vid cumplit de apărare,/ Deschis de undeva dinspre Arhei,/ Un cerc ciudat, o aură, o stare,/ De parcă salvatoare de idei.// ... Ard lumânări de Paște pe sihastre/ Morminte unde Nistru curge-atent,/ Unde e floarea națiunii noastre/ Trimisă-n luptă fără armament.// Trimiși într-un război de mântuială,/ Ce n-avu sens să fie declanșat,/ Sângele nevărsat în Capitală/ La margine de Nistru s-a vărsat.// Frate Grigore
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357534_a_358863]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ FĂRĂ SFÂRȘIT Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Se tânguie și intră-n tăcerea pietrei reci Atâtea rugi sihastre pe lungile poteci Cu firul de lumină din lacrimă curgând În albia durerii, cu șoapte fremătând... Fără sfârșit mi-e ruga și-aștept un scâncet nou De dincolo de lume într-un ascuns ecou; Mai, plânge-mă, durere, mai sapă-mi
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358661_a_359990]
-
românul Romeo Tarhon își esențializează întreaga creație într-o strofă care nu mai are nevoie de comentarii: „Sunt bun român și-n limba strămoșească / Ce-și plânge-n doine jalea și-n durere / Îți strig cât pot din piept, lume sihastră: / Tot ce e românesc și sfânt nu piere!” (Rugă fără sfârșit - 35). Indiferent ce stil ar aborda, indiferent de subspecia literară, Romeo Tarhon se dovedește a fi un condei încercat, un poet sensibil și luptător în aceeași măsură, care-și
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
Iar eu îmi lepăd griji și sentimente fade Când mintea naște noi și-ntortocheate fraze. Mă-nchin și eu la templul conștiinței mele, Să-mi înflorească-n el ideile albastre, Iar poezia să răsară ca o lună Ce luminează-ntunecimile sihastre. Tu, muritorule, cu sufletul deschide Comoara ce-nainte-ți stă neprihănită, Apropie-te de ea ca de-o icoană vie Și oblojește-o, dacă-i de priviri rănită! Mărgăritare din grădina inimii Presară peste ea și tandru-nviorează Neliniștile toate
ÎN DIMINEAȚA ASTA POEZIA RÂDE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358994_a_360323]
-
și neajutorate s-au dărâmat și cine știe dacă vor mai fi ridicate vreodată la loc Parii și stâlpii fluieră sălbatic un cânt insistent și sinistru și totul pare trist și pustiu... Pădurile, brazii înalți, molizii, freamătă puternic o simfonie sihastră, măreață precum cascada unui fluviu sau valurile unui ocean răsculat. Copacii mari suspină puternic, se clatină, se răsucesc, zbătându-se vitejește să rămână pe picioare... Dar demonii furtunilor de munte nu se astâmpără, nu se lasă, până nu aud brazii
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
de hodină, Și leagăn ești dorinței și visării De te oprești, din dor rămâne tină Iar doru-i un nimic în largul zării... Ești temnița durerii omenești Și colivia păsării măiastre Ce-și cântă cântecul pe corzi cerești În adâncimea peșterii sihastre... Dorul pierdut - păreri personale - versuri Pe aripa gândului, dorul îmi zboară Pribeag pelerin de iluzii pierdute Ce-și cântă speranța pe-o spartă vioară Și-și pierde ecoul pe mări neștiute... Și-n zbor obosit, trudește spre zări, Cătând disperat
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
umbra morții de cenușă și păcat Nopțile-și vor plânge norii într-un dans tăcut, subtil... Și în pumni voi aduna, amintirile albastre Firul ierbii-și va-ngropa un oftat de dor și doare Frunze ruginii vor cerne iar tăcerile sihastre Și pe pat de toamne reci mă voi pierde-n calendare... Vor umbla bezmetici anii și-ntr-o clipă de beție Se vor pierde-ntr-un amurg unde lutul îi primește Într-un cerc cu lună plină, vor scânci melancolie
DE DINCOLO de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345241_a_346570]