4,282 matches
-
trebui să fie nasul. Se văd pupilele, care seamănă cu cercurile de plastic cu care ne privesc păpușile. Nici unul dintre ei nu se uită la aparat. Poate doar bunica, diafană în fotografie, având ceva fantomatic sau părând mai degrabă o siluetă dintr-un vis. Îi lipsește siguranța amabilă pe care o au de obicei copiii binecrescuți și personajele lui Henry James, și îi mai lipsește jumătate din mâna dreaptă și o parte din braț. Gulerul rochiei albe trebuie să fi fost
António Lobo Antunes - Ei, în grădină by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/13148_a_14473]
-
mânuitor, paznic și păstrător de valori cu care se află în contact direct, nu un intermediar, un vehiculant de substitute abstracte ale valorii (acte, hârtii, documente) precum funcționarul. Din acest motiv, psihologiile lor diferă fundamental. Dacă ținem neapărat să întrezărim silueta lui Anghelache printre personajele lui Kafka, el nu se va găsi vreodată în preajma lui K., nici acela din Procesul, nici cel din bruioanele romanului, ci undeva, În fața legii, dimpreună cu Paznicul cu care este cosangvin. A-l înseria comod pe
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
leagă o seamă, importantă, de persoane și de amintiri. (Hora iubirilor de la Teatrul Nottara rămîne un spectacol selectat de memoria mea afectivă, fără rețineri). N-am reușit să-mi decodific nici spațiul scenografei Diana Ruxandra Ion, colaboratoare fidelă a regizorului. Siluetele bărbătești din fundal - ipostazele lui Kurt? - planul înclinat - zona în care se obține “libertatea interioară”? - duce spre o cabină de duș, unde are loc un continuu și bine găsit ritual aproape purificator. Pe Marius Manole, Kurt aici, îl văd în
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
nu mai contrastează și ajung să se anihileze reciproc. Și totuși n-am văzut pînă acum niciunde vreun carton perfect albit, purtînd legenda - scrisă sau verbală: „Această poză mi-a reprezentat un străbunic”. Mai înainte de a dispărea total, figurile umane, siluetele omenești ajung reduse la esență. Drumul fotografiei spre neant duce de la particular la general. Ca și memoria noastră. Ne amintim - ca specie, acum - numele, faptele unui personaj ce ține de o istorie oarecare, apoi, treptat, cu minime excepții, el devine
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
de azi?” Am citit și recitit textul, de teamă să nu fi înțeles aiurea. Ar fi interesant de știut ce minte bolnavă și-a îngăduit să echivaleze regimul alimentar din închisorile comuniste cu „dieta” autoimpusă pentru motive de prezervare a siluetei. Precum și smulgerea dinților de către călăii Securității cu o scenă artistică de sado-masochism filmată, nu-i așa, la Hollywood. Trăim într-o lume dominată de cinism, așa că nu m-ar mira s-avem surprize dac-am încerca să identificăm „sursa” autorului
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
care plutesc pe fondul în culori aprinse, monștri cu mai multe capete, capete cu mai mulți ochi, cruci, figuri geometrice, broaște valsând, insecte văzute la lupă, plante anemice, pictează orice. Omuleții aceștia diformi, viu colorați (sau reduși la o simplă silueta neagră) dansează, jonglează, se plimbă cu familia, se luptă (fără scop), merg la scoala, iată-i chiar la ora de sport, aleargă, se lasă dominați de un “maître d’école” tiranic, cu chipul triunghiular de pasăre de pradă, sau de
Infernul bine temperat al unui pictor naiv by Marina Debattista () [Corola-journal/Journalistic/13269_a_14594]
-
mere, despre pămînt... Înserarea mai are puțin pînă să pună stăpînire definitivă peste drum. Mi-aduc aminte de stepa lui Cehov din povestirea Fericirea. O întindere nesfîrșită, noapte, un fascicul de lumină albă dinspre răsărit. O turmă de oi, trei siluete de oameni care vorbesc despre fericire... Eu nici măcar nu mai vorbesc... Mă uit pe geamul mașinii și, dincolo de bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un bec aprins prin curți, nici un felinar pe străzi. E
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
pentru a doua oară aici și am sentimentul că vin de cînd lumea. E o atmosferă caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Arkadina și Vitalie Ursu în Trigorin. Dar și asta face parte din lumea lui Cehov, din suma ratărilor pe care Oniga le investighează în acest spectacol. Mă întorc spre București. Și văd pe cîmpul înnegurat o turmă de oi și siluetele a trei bărbați. Îi aud. Vorbesc despre fericire. Sau despre nefericire?!
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
unei "gramatici", suferă un proces ciudat de infantilizare, deodată cu ascuțirea senzațiilor, singurele realități credibile, de altfel. "Estetica a mîncat biscuiții", scrie în Vasco da Gama, estetica a mîncat chiar și po(h)eții, sau mai ales po(h)eții. Siluetele lor, golite de substanță, trec amenințătoare prin paginile de literatură și prin piețele publice, apostrofînd școlari. Scriindu-și, adică, poezia lor cu apostrof, diminuată, incompletă, insuficientă. Dar, vor afla cei care apucă pe culoarul somnului, ca-ntr-un miraj, dintr-
Carte pentru doi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12108_a_13433]
-
melancoliei. Dincolo de convenții și de rigorile limbajului, obiectele se animă pînă dobîndesc psihologia unor personaje cu un statut bizar. De-a latul unui peisaj ori pe textura vibrată a scîndurii de gard se profilează, abia perceptibilă, sub formă de umbră, silueta unui corp uman care poate fi a pictorului însuși ori a privitorului care, prin exercițiul contemplației, se implică direct în structurile compoziției. Pînă și elementele naturilor statice, în special cele legate de vitalitatea pămîntului - cartoful sau sfecla - sînt surprinse într-
Ion Dumitriu, între metafizică și experiment by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12220_a_13545]
-
onirice; fuge de profunzime și cultivă suprafața pe care, ca pe o pânză uriașă, se desfășoară un univers de forme, autonom și indiferent la oricare altă logică în afara celei proprii lui. Atitudine de plastician. Ceea ce la Wilson se organizează în jurul siluetei, a singularității corpului, la Zholdak devine triumf al coralității, căci regizorului îi place să pună în mișcare ansambluri, să umple scena cu lume, pentru a o cufunda apoi în clăbuc de săpun sau în noroi, în lapte sau în apă
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
figură incertă pe care și-a ales-o, între sămânță și paletă, această semisferă oarecum cu chip care e aparent neplăcută și spre care evoluează în absolut toate desenele lui, uneori întâlnindu-se cu o pisică zbuciumată sau cu o siluetă de friptură de pui, creează o ecuație de un dozaj extraordinar. Eu i-am spus o expoziție "farmacon" pentru că lucrează cu otrăvuri și elixiruri într-un dozaj extraordinar. Și circuitul expozițional este foarte bine conceput. P.S. - În mod evident el
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
și forței pe care o emana " l-am asociat cu Golem-ul din legenda pragheză a vestitului Rabi Loew. Oricum, am rămas cu icoana unei ființe magice, în care sălășluiau puteri ascunse, creatură surprinsă din depărtare, în timp ce-și proiecta silueta pe ecranele descrescătoare ale spațiului. Mai târziu, mult mai târziu " atunci când au apărut în cvasiîntregime Agendele literare ale lui E. Lovinescu " realitatea avea să-mi confirme ceea ce închipuirea mea de copil intuise ca aparținând unui domeniu secret. La Liceul "Mihai
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
la distanță de ceilalți. Uneori s-ar fi zis că-și ținea privirea ațintită pe tavan și nu pe ecran, datorită poziției nefirești a gîtului. De obicei purta o rochie simplă, închisă în față cu nasturi mari, care îi accentua silueta debilă, pieptul plat, umerii fragili. Lui Yoel i se părea cîteodată bătrînă, de o vîrstă cu cele două bunici ale ei, dacă nu și mai vîrstnică. Vorbea laconic: "Pe ăsta l-au mai dat și anul trecut", "Fă, te rog
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
și un teren epic care atestă un peisagist și un povestitor. Cartea e scrisă la Bulzeștii de Sus, în }ara Moților, în 1992, când geologul-narator își face meseria de bază prin Munții Apuseni, și în paralel schițează reportaje locale, imortalizează siluete și dramele lor neștiute în acel peisaj uman și montan, atemporal parcă, în ciuda vremurilor maștere, oferă comentarii asupra propriilor prospecțiuni, dar și binevenite îndoieli asupra propriului demers literar, tip "Și ce-aș obține, în afară de efecte literare dubioase (...)". Care este de
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și simple codificări ale limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii lui Ion Lucian Murnu, siluete figurate schematic și deposedate de orice trăsătură individualizatoare, trăiesc drama intervalului, a interregnului, fiind suspendate între două stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei, ale materiei în sine, dar
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
probleme de cele mai multe ori, dar, ca la orice operație pe ochi, mai există și eșecuri. Iar dacă operația n-ar fi reușit? Cenușiul acela din timpul zilei, care uneori, în lumina puternică a soarelui, îi îngăduia să mai distingă o siluetă, ar fi dispărut și el. Aflînd care e riscul, bătrîna doamnă îl acceptă. Fiica ei se interesează, după un consult pregătitor, care ar fi costul operației, în afară de ceea ce acoperă asigurările de sănătate. Asigurările nu dau bani decît foarte puțini pentru
Un miracol by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12459_a_13784]
-
volumul etc. etc. nu sunt nici componente ale unui alfabet cultural și nici părți constitutive ale unor forme concrete, ci purtătoare ale unor mari energii, repere ale vieții înseși, ipostaze ale unor ample și complicate mișcări sufletești. Fie că desenează siluete geometrizate, adică visează ființe împlinite într-o ordine constructivistă, fie că imaginează turbioane cromatice, un fel de corpuri cerești în expansiune sau în implozie, adică universuri dinamice privite în perspectivă expresionistă, fie că cioplește brut forme oarecum arhaice sau poliseasă
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
în pictura propriu-zisă din anii treizeci, mai exact din anii 27, 28, 29, 30, artistul cercetează insistent capacitatea liniei și a tonului de a se ordona în forme ascensionale care, de cele mai multe ori, într-o variantă geometrică și riguroasă, devin siluete umane dinamice în plan vertical și active în plan orizontal. Din acest constructivism pur, din aceste demonstrații tehnice de stăpînire a suprafeței, a liniei, a culorii și, în general, a codurilor prin care se nasc imagini și se transmit mesaje
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
cu personaje hieratice, eroice și solitare, la acelea mult mai complicate, cu o epică evidentă, dar greu de explicitat, în care totul intră într-un fel de serialism, de creștere modulară, atît la nivel formal cît și la acela cromatic. Siluete rigide, provenite nemijlocit din repertoriul său constructivist, se amestecă straniu, după o logică pe care o instaurează mai curînd ritmurile compoziționale decît necesități exterioare, cu frize de capete, cu atitudini care sugerează mișcări încremenite, cu fragmente anatomice diverse (mîini, urechi
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
mult urechea și să-ți ascuți auzul pentru a afla - în vesela noastră hărmălaie (sub)culturală - ceva despre Ion Gheorghe. Un poet important, de care istoria liricii postbelice nu poate face abstracție, dar care a devenit aproape invizibil, o vagă siluetă de aer în peisajul actual. Rareori mai este amintit în câte o evocare nostalgică a anilor '60 sau menționat într-o înșiruire de nume, de obicei la sfârșit, ca o curiozitate literară; ori ,analizat", cu un surâs fin, pe făgașul
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
este abia în al doilea rînd o problemă de spațiu, pentru că mai întîi este o provocare de ordin moral și o interogație de natură simbolică. Altarele se metamorfozează din punct de vedere formal, își părăsesc rigorile geometrice abstracte și devin siluete umane, figuri hieratice, personaje împietrite într-o frontalitate ce amintește de reprezentările egiptene. Dar poate că această antropomorfizare în spațiu nu este atît o modificare a unor forme tridimensionale deja preexistente , cît o materializare a iluziei bidimensionale, o întrupare a
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
care nu are prieteni, cu gratitudine. - Vino. Am să-ți arăt restul casei. Lăsară în urmă biblioteca și se îndreptară spre intrarea principală, mergînd înspre grădini. Cînd traversară sala aflată la baza scărilor, Julián își ridică privirea și întrezări o siluetă care urca ținîndu-și mîna pe balustradă. Simți că se pierde într-o vedenie. Fata trebuie că avea doisprezece sau treisprezece ani și era escortată de o femeie în puterea vîrstei, scundă și trandafirie, ce avea toate trăsăturile unei dădace. Purta
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
ieșiră în grădină, se lăsă purtat de Jorge pînă la garaje și la terenurile de tenis care se întindeau mai departe. Abia atunci își întoarse privirea îndărăt și o văzu, la fereastra ei de la etajul al doilea. Abia îi distingea silueta, însă știu că îi zîmbea și că, într un fel sau altul, îl recunoscuse la rîndul ei.
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]