130 matches
-
la adevăr și închisă la minciună și la lingușire. Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești, dar, mulți ani. Ca și dânsul, fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin dezvoltarea instituțiunilor noastre, prin simțimintele tale patriotice, să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanțiu că: România nu are alt ocrotitor decât pre Dumnezeu și sabia sa!" Când Kogălniceanu își isprăvi discursul, toată lumea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mușchii, a mă împrieteni cu frumusețele și sălbătăciile naturei și a mă înzestra cu o sumă de impresiuni care mai târziu s-au cristalizat într-un șir de scrieri bune, rele, nu știu, dar desigur, sincere și izvorâte dintr-un simțimânt adevărat. Cel mai mare eveniment ce mi s-a întâmplat în timpul administrațiunei mele de acolo a fost vizita Princepelui Cuza. Vă las să judecați ce mișcare, ce răscoală, ce amețeală a produs această vizită într-un oraș mic și liniștit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
un aspect de mare sărbătoare. Parcă se trezise locuitorii dintr-un lung somn și acum se bucurau de viață. Și nu era un entuziasm de comandă care mișca acea sumedenie de oameni, ci era sincer, viu, pornit dintr-un adânc simțimânt de iubire pentru primul Domn al Principatelor Unite, era izvorât din paroxismul încă cald al frigurilor ce zguduise țara în marea luptă pentru Unire. În ziua când Domnul a sosit, toți locuitorii orașului fără osebire de sex, de vrâstă, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
însă nu vedeam nimic dinaintea ochilor. Stăpânit de ciuda pierderei, și de dorul de a-mi întoarce paguba, jucam orb înainte, înfierbântat la culme, și, de ce pierdeam, de ce puneam mai gros pe carte. Îmi ieșisem cu totul din fire. Aveam simțimântul omului care lunecă la vale, fără să se poată opri. Atunci oaspeții mei, văzând că treaba se îngroașă, au cercat toate chipurile, trebuie să o recunosc, de a mă face să reintru în mod onorabil în banii mei, preschimbând mereu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
secrete aveau loc în Iași la care luau parte persoane cunoscute, anume venite din capitală și tocmai fiindcă nu transpira nimic din conciliabulele lor, lumea se întreba îngrijită ce scop aveau acele întruniri. O atmosferă grea apăsa asupra spiritelor; aveam simțimântul intim că întreaga stare de lucruri clădită la 5 și 24 ianuarie se razimă pe un vulcan. Pe lângă nemulțămiții în contra lui Vodă Cuza care se agitau și nu se sfiau a spune pe față că doresc căderea lui, erau separatiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că, pe când în București o sumă de oameni dintre cei mai de seamă ai țărei însuflețiți de cele mai patriotice simțimente lucrau pentru binele neamului nostru, în Iași, trebuie s-o spun du durere, se urzea o mișcare condusă de simțiminte cu totul contrare. Un tânăr, Neculai Rosetti Roznovanu, moștenitor al unei averi imense, împins de o clică de oameni care căutau a-l exploata s-a pus în capul mișcărei separatiste, cu intențiunea probabil, deși nemărturisită, de a deveni Domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și nouă, căci cumulurile de onoruri nu erau prohibite în "Junimea". Dar, lucru ciudat, precum apele în natură de la sine își iau cumpăna lor normală și se limpezesc, așa și în "Junimea" acest gen de literatură nenatural, muncit, care jignea simțimântul nostru estetic, a cedat pasul ideilor limpezi și neîntortocheate și în cele din urmă a fost părăsit de însuși acei ce au căutat să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mie." Și cum stam așa în așteptarea pornirei haitașilor, fără să vreu îmi veniră în minte cei trei urși a lui Catrințaș. "Auzi, trei urși!... Unul, înțeleg... doi, treacă-meargă... dar trei, fără șagă erau cam mulți." Aveam, drept să spun, simțimântul soldatului care intră pentru prima oară în foc. Aceeași emoțiune, aceeași strângere de inimă, aceeași groază de necunoscut, cu deosebire că soldatul nu merge acolo de bun cheful, iar eu naivul m-am prins în horă numai de ambiție, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Îmi vei spune apoi la ureche ce ți s-a întâmplat. Cu toate aceste, matahalele 130 de urși nu-și arătau vârful nasului. Toate bătăile mele de inimă erau în deșert; haitașii se apropiaseră de tot; nu mai aveam acum simțimântul singurătății în pustietatea codrului, încât începusem a crede că urșii lui Catrințaș au fost o frumoasă poveste, și mă mustrasem pe mine însumi de spaima ce-mi făcusem de toate nimicurile; când, deodată, auzii la spatele mele un foșnet care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intrat în otel, am ramas surprinși de luxul ce am văzut; numai aurituri în toate părțile, numai catefele, numai covoare în care ți se îngropa piciorul. Ei, Iacobe! oare nu ne-or da afară de aici? zisei eu; întru atâta aveam simțimântul că hainele noastre cam ponosite făceau contrast cu bogăția ce ne încunjura. Ce să ne deie afară? Din contra. Pesemne că tipurile noastre exotice au impus chelnerilor, căci am fost serviți de minune pe terasa cea mare a otelului, având
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acea noapte, dar eu unul am avut somnul foarte neliniștit; tresăream înspăimântat la fiecare cinci minute, părându-mi-se că alunec în prapastie. Lucru curios, toată această călătorie făcută împreună, care negreșit a stabilit oarecare familiaritate între noi, a deșteptat simțimântul geloziei în inima francezului, bineînțeles fără nici un motiv întemeiet; căci atât Negruzzi cât și eu eram foarte departe de a ne gândi să-i stricăm fericirea casnică. Dar această boală mai rea decât toate vine câteodată așa din senin. Astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
din urmă rază de diamant, cea din urmă scânteie de rubin s-au stins de pe culmi și de pe ceriul acum înstelat, m-am retras cu sufletul și cu ochii plini de farmecul acestei priveliști dumnezeiești. Ciudat!... Niciodată n-am avut simțimântul izolărei, al înstrăinărei de orice legături omenești, niciodată nu m-am simțit mai dus, mai pierdut în haosul nemărginirei ca atunci când din înălțimea văzduhului priveam roată împrejur întreaga pădure de vârfuri înzăpădite, o lume de pe ceea lume, creată parcă pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fiind de toate aceste, nu putea, nu era datoare să aștepte pănă voi veni eu în vrâsta de a mă căsători. Curioasă mai era starea mea psihologică în perioada de convalescență, când frigurile aceste au început să mă lase. Aveam simțimântul de reîntoarcere la viață ca după o boală lungă și grea. Parcă încetul cu încetul mi se limpezea dinaintea ochilor și, când într-una din zile m-am uitat deștept împrejur, am fost foarte surprins să văd toate la locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
împrejurări, înmormântarea și doliul într-adevăr național purtat de întregul popor și de familia noastră în special. Testamentul lui, așa de frumos interpretat de regele Ferdinand I, [care] dădu astfel, de la primul gest ce făcea ca rege, o probă de simțimintele lui nobile. Într-adevăr, citind cu Ionel acel testament, fratele meu își exprimă mulțumirea ce resimțea fiindcă regele Carol se gândise la asigurarea pentru regina Elisabeta a unei stări materiale demne de dânsa, lăsându-i un milion și jumătate în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
eroisme, dureri, sacrificii, ne duse la cea mare fericire dată vreodată unui neam. războiul româniei 1916- 1919 Ora 10 dim., 2/15 aug. 1916, ziua mare a Consiliului de Coroană la Cotroceni, când regele Ferdinand a luat atitudinea definitivă, învingând simțimintele lui cele mai intime către familia și neamul lui. Ionel vorbi cel dintâi dintre sfetnici. Toți participanții s-au soli darizat: Take Ionescu și Filipescu necondiționat, Maiorescu și Marghiloman cu rezerve. Petre Carp a fost singura notă discordantă: după ce a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
părea că sacrificându-le mă apropiam de cei care își dădeau viața și sufereau pe front, că sacrificiile noastre trebuiau să salveze cauza cea mare. Era un fel de psihoză a martiriului, care a ținut până la victorie. Ionel avea același simțimânt. Cu setea d-a se lipsi de toate, singur în casă, [Eliza fiind plecată la Iași,](Ibidem, p. 11.) interzisese să i se facă bucate speciale pentru dânsul, mulțumindu-se cu ale servitorilor. Nu voia să audă de a salva
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Costache la Kommandantură. Aducându-mi aminte de „bagajele“ lui Vredenburch, îl povățuii să ia cu dânsul o valiză. Refuză net, i se părea imposibilă o astfel de arestare, ca pe un hoț, fără a-l preveni. A plecat. Un pre simțimânt îmi spunea că nu era vorba de un simplu interogatoriu la poliție și, cu tot frigul, cum mă găseam în casă, pornii după ei până la colțul Căii Victoriei; mi se părea că se duce pe veci. Când la ora 7
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
noi, zilnic ne luptam cu cei ce voiau să intre ilegal, mai ales de când știau pe Costache arestat și numai pe mine în casă. Mă luptam cu ei singură, știind mai bine limba germană. Din fericire, nu numai nu cunoșteam simțimântul de frică, dar vederea lor mă îndârjea așa de grozav, încât îi speriam. Într-o zi, unul, îmbrâncind pe Maria, femeia din casă, intră după dânsa în camera mea de culcare împodobită cu broderii românești. „În această odaie vreau să
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
în război Ziua de 23 ianuarie/5 februarie fu scrisă cu roșu în calendarul nostru, căci ne adusese știrea ruperii relațiunilor cu America. Era ultima mare putere care le declara război, nu mai lipsea nimeni din acordul contra Germaniei. Ce simțimânt de groază trebuie să-i fi cuprins în fața universului coalizat contra lor! De aceea aproape o lună au ascuns această știre așa de îmbucurătoare pentru noi, căci dânsa fusese pricina rechemării lui Vopicka și [a lui] Vreden burch. Simțeam că
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
minună de refuzul meu categoric de a invoca în timp de război relațiunile amicale de altădată. „Dar doamna Martha Bibescu a scris o foarte gentilă scrisoare lui Czernin, care i-a răspuns pe același ton.“ „Avem alte principiuri și alte simțiminte“, îi răspunsei. Și, într-adevăr, la sosirea lui în București, Czernin era foarte des oaspetele casei Bibescu de la Șosea. Asemenea, Lupu Costache îmi anunță că și alte femei vor fi internate și: „știți cine? Martha Bibescu!“ „Nu mă compara, îi
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aveau, trebuia să fim luate după ordin de la Berlin, unde erau furioși ca familia Brătianu să circule în libertate și să poată spiona. Se mirară de liniștea mea. Didina îmi făcu cruce pe piept, mă blagoslovi și mă asigură de simțimintele ei, mărturisind că până acum ura de Brătieni o îndepărtase de mine. Îi povestii mamei această vizită ca să o mai înveselesc. Dânsa era într-o stare grozavă, nu mai avea nici un resort, se văita și se frământa întruna, nu mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
las într-o astfel de stare și nu știam cum s-o potolesc. Costache era și dânsul foarte impresionat de arestarea mea. Eram între două focuri. Eu nu aveam și nu-mi dădeam vreme să mă îngrijorez. Mai întâi, fiindcă simțimântul de frică îmi era necunoscut, al doilea, fiindcă devenisem fatalistă, mai ales de la război încoace, văzând cum unii mu reau și alții scăpau, deși [se aflau] în aceleași condițiuni. Mai era și ce numeam psihoza martiriului: primeam orice nevoie ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Crăsnaru, Elena Miclescu și Zoe Romniceanu am instalat pe Lili Fălcoianu ca directoare. Ea locuia aici de când germanii ocupaseră spitalul din Azilul Elena Doamna, pe care îl conducea, și rămăsese astfel fără domiciliu și nici un rost. O credeam cu aceleași simțiminte ca noi, nu bănuiam ce caracter avea sau, mai bine zis, ce lipsă de caracter. Ca să poată funcționa, am cerut benzină, petrol, cărbuni, aprovizionarea completă, două trăsuri. Mi au promis tot și păreau încântați să aibă a face cu altă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
caleașcă elegantă cu doi cai negri trimiși de la Kommandantură, unde era convocat să „colaboreze la organizarea poliției!“ - pe cât am înțeles. Văzându-l depărtându-se în trapul cailor, scufundat în pernele trăsurii de aproape nu se mai vedea, înțelesei în ce simțiminte era, ce rol juca și îmi păru rău de demersul meu. Într adevăr, de la începutul războiului își schimbase deja de trei ori părerile și cât a ținut ocupația germană a fost cel mai devotat instrument al lor. Ba chiar, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
apropie de ei nu au putut, atât le era de frică soldaților germani să nu se afle de unde veneau. Fiecare din aceste sălbăticii nejustificate măreau ura tuturor. Pentru mine era o mare mulțumire sufletească să constat că poporul avea alte simțiminte decât unii boieri de care mă despărțisem de curând. Dar să revin la viața mea de toate zilele; la ora 11 dejunam, în zilele de post la 10 1/2, la stariție, apoi odihnă, citire în geamlâcul casei unde aveam
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]