313 matches
-
Autorul Alex Hriavu. Alex, care iubea ma zărea. Nu suferea cartofii. Slab spre sfrijit. Jalnic la fotbal. Niciodată o pasă bună. Favoritul mamei. Fandosit. Bun la română. Foarte bun. Fost corigent la chimie, fost pămpălău îngrozit de păianjeni, fost utilizator simandicos de verbe și adverbe și cuvinte de șase silabe în fraze construite pe șase etaje, fost posesor de memorie fotografică, fost sâsâit (s-a corectat, l-au dus la logoped și s-a corectat), fost mincinos de clasă, fost campion
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
este uimitor că se mai ivesc tineri ca Mircea Platon. Aproape că îmi vine să-l întreb de unde a apărut și cum a putut să se păstreze nealterat. Căci e limpede pentru oricine i-a citit textele că, în decorul simandicos și duplicitar al culturii actuale, acest tînăr istoric e o rara avis. Sunt cîteva trăsături ce-l preschimbă pe Mircea Platon într-o figură aparte. În primul rînd, o însușire stranie și cu totul nelamodă în lumea de azi: caracterul
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
destabiliza psihologic preopinentul. Și încă o dată merită s-o spun: scopul dialecticii nu este aflarea vreunui adevăr, ci debusolarea adversarului. Cînd e vorba de altercații și certuri umane, adevărul este simplu pretext, gogoașă înfoiată bună de închis gura naivilor, praf simandicos aruncat cu grație teoretică în ochii credulilor. Și de aceea, e mai bine să învățăm cum să facem uz de acele tertipuri logice cărora logicienii le spun petitio principii (te învîrți în cerc lăsînd impresia că descoperi un lucru pe
Ticăloasa fire by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8928_a_10253]
-
reveriile și își oferă un timp al răsfățului, cu sau fără asentimentul oamenilor, ignorând moralitatea unei vieți construite pe norme exterioare. Într-o lume în care vrei, nu vrei, se află tot ce mișcă, dragostea nebună le este descoperită și "simandicoșii pentru care mândria și ifosul contează mai mult decât orice" îi supun pe cei doi "obraznici", ce au sfidat planurile țesute de alții pentru ei, unei judecăți publice, în prezența mitropolitului, a familiilor și a unor martori mai mult sau
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
manuscris al lui Foarță cel care, printre ziare, citește literaturi: "Unde ne mor servitorii, valeții,/ cameristele cu care domnii s-au/ intersectat în treacăt sau/ de-a mult mai lungul vieții? [...] Unde mor, unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor care durează, în breasla
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
singurul ideal de-a stoarce lacrimi și bani. O poezie simplistă, fără miracol, îngînată ca un refren al pomenirii și al pomenii. Pentru țigănia ei rituală sînt luați la refec lăutarii, vinovați, altminteri, și pentru stricarea, prin "adaptare" pentru urechile simandicoase ale domnilor de la oraș, a frumoaselor strofe populare. Iar vocația lor de imitatori sîrguincioși e pusă pe seama teoriilor domnului... Eugeniu Lovinescu. De la el ni se trage. O temă tot sensibilă - fiindcă umorul domnului Topârceanu e cum nu se poate mai
Andrisant ubicuu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9436_a_10761]
-
spiritul momentului în care au fost gîndite, vor înceta să aibă sens. Mai mult, e ridicol să ne punem numele pe o carte. Și Nae, cît a trăit, nu și l-a pus. Obsedații de operă și rîvnitorii de tomuri simandicoase sunt victime ale unei optici vanitoase, căci își închipuie că antologiile îi pot mîntui la judecata de apoi. Complet fals: ei uită că înțelegerea este un substitut de mîntuire și că opera nu are decît însemnătatea circumstanței în care s-
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
cititorii acestor șiruri poate își mai amintesc de un fabulos personaj folcloric care prin anii '70-'80 acaparase piața prostului-gust: Băbălău. Avea și o pereche, Magdalena (cu varianta Marilena). Creaturile, cu isonurile lor, se ițeau la orice petrecere, oricât de simandicoasă, după ce atmosfera se încălzise suficient de mult încât penibilul să plece la culcare. Așa cum apar manelele acum la petreceri cu ambasadori sau la chefuri culturale. Așa cum apare tema " Soarta politică de astăzi a României" în orice dezbatere, publică sau familială
Două tablete by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8175_a_9500]
-
drum, o scoase din gândurile negre care erau pe cale să se instaleze. Și zi Doina, astăzi ne facem frumoase!? Cele mai frumoase farmaciste din urbe, ai să vezi! La coafor erau prezente jumătate din cuconetul orașului, de parcă toate aceste doamne simandicoase aveau de întâmpinat chiar astăzi sărbători importante sau voiau să participe la o inedită paradă a modei. Doina îi spuse colegei ei: Eu nu stau la coada asta, Viorico, pentru nimic în lume! O coafeză care o cunoștea de multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mers al organismului, dar care nu este nici indispensabil, nici vital"). Nu lipsește reacția acrită, a femeii dezamăgite care a văzut multe și nu își mai face prea multe iluzii: "Bărbat: un telefon siropos în pauzele de serviciu, un cadou simandicos de Crăciun și un buchet de flori de ziua numelui. Mai adăugăm puțină comunicare, puțin respect și puțin amor. Puțin și incert!" Autoare inteligentă, Ruxandra Cesereanu realizează, prin volumul Nașterea dorințelor lichide, o monografie a bărbatului din perspectiva femeii și
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
valiza, sub ochii bănuitori ai portarului. — Ați reținut o cameră,... domnule? Îl Întrebă acesta, neîncrezător. — Nu locuiesc aici, vreau doar să las valiza asta domnului Travers. — Întrebați, vă rog, la recepție, zise portarul - și alergă În Întîmpinarea unor persoane mai simandicoase. Anticarul avusese dreptate: era greu de cărat o asemenea valiză pe scările lungi, cu trepte late ale hotelului, construite parcă anume pentru a Îngădui femeilor elegante să-și tîrască toaletele de seară. Arhitectul fusese din cale-afară de romantic: nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
frece locul cu pricina, insistent, pînă cînd începea să-l doară. Durerea era dovada că zona respectivă revenise la viață. Nu putea face asta cînd se afla cineva în birou ori cînd se găsea la Capșa, ori într-o vizită simandicoasă. Simțea cum începe, dintr-un nod rece, depistase cîteva pe trupul său, acestea nu se încălzeau niciodată cu totul, două erau pe pulpa piciorului drept, unul sub umăr, altul chiar în podul palmei stîngi, simțea cum de acolo se răspîndește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îl puteai suprinde pe câte unul din ei stând din profil în fața unei oglinzi, privindu-și abdomenul cu umerii trași în spate și curul împins înafară. În fiecare oraș ai fi putut jura că fiecare avea altă valiză. Pentru rochiile simandicoase, pentru rochiile de seară. Aveau și ambalaje speciale ca să nu li se șifoneze hainele. Aveau genți cu pantofi și cutii cu peruci. Câte-o trusă babană de machiaj fiecare. Toaletele lor au ajuns să ne înghită mai toate fondurile. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
calitate: este atrăgător. Cartea lui Dumitru Radu Popescu este plictisitoare de la prima până la ultima pagină. Autorul face o satiră greoaie a vremurilor în care trăim. El începe prin a povesti - din perspectiva unei tinere - cum se desfășoară vizita unor persoane simandicoase la orfelinatul în care este și ea internată. Este un prilej pe care scriitorul și l-a creat anume pentru a-i trece în revistă, cu dispreț, pe cei ce reprezintă protipendada de azi. Din nefericire, disprețul nu sublimează într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și buldozerul lui era cea mai mare hurdubaie de pe o rază de zece kilometri. Separeul în care se bea vîrtos era la o bodegă și juca rolul de sală de așteptare la W.C. Totuși proprietarul o folosea pentru clienți mai simandicoși. Comisia de constatare și-a anunțat sosirea la fața locului și șeful balastierei, care scormonea la baza pilonilor podului, a convocat toată elita personalului său. Eu cu ăștia de la PDLSDR nu discut, dom'le! Nu discutăm! Nici morți nu discutăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
era înzestrat cu o capelă pentru săvârșirea serviciilor religioase, celor ce optau pentru incinerare, capelă concepută în "stil neutral". Prin urmare, se preciza că în acest loc oficiau "două fețe bisericești nestingherite de autoritățile bisericești, din cauză că la crematoriu tronează mărimi simandicoase care nu trebuie indispuse"207. Atitudinea față de aceștia era una ironică, fiind considerați "doi eroi ai anarhiei bisericești", revista dând detalii asupra păcatelor arhimandritului Ianculescu (acesta introdusese fumatul, vânatul și gramofonul la mânăstirea Bogdana și, mai ales, "poseda un fel
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
multe garduri de livezi și o alee cu plopi străbătută de calești, rădvane și plimbăreți prinși În conversații Însuflețite. De asemenea, era locul potrivit pentru Întâlniri prietenești sau galante, oferind ascunzători pentru perechile tăinuite; pot spune că și cele mai simandicoase personaje ale Curții veneau cu plăcere acolo, bucurându-se de peisaj. Însă acela care a explicat cel mai bine, câțiva ani mai târziu, ce Însemna hacer la rúa a fost don Pedro Calderón de la Barca, În una din comediile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
rămase, și nu mai insistă. Domnul și doamna Mandache erau, de altminteri, niște oameni cât se poate de așezați și de cumsecade în felul lor. Nu li se puteau contesta calitățile. Te-ai fi așteptat, desigur, ca în aceste locuri simandicoase ale Capitalei să dai tot peste nomenclaturiști ciufuți care, sub aparența de pensionari pașnici, să ascundă încă vechile asperități și contondențe ale luptei de clasă, dar în cazul clanului Mandache acest orizont de așteptare nu se confirma. Oameni erau și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
comicărească, inteligența nu intervine decît în stadiul alegerii recuzitei, adică în momentul fixării cadrului pe care l-ai ales drept scenă a rîsetelor copioase. La prima vedere, Thomas Cathcart și Daniel Klein și-au ales foarte bine scena: un cadru simandicos de scorțoasă înfățișare doctrinară, și anume istoria filosofiei cu personajele ei. Ambii autori sunt suficient de deștepți ca, studiind cîteva tomuri de istorie a filosofiei, să extragă din ele teme ce pot fi exploatate umoristic, dar și destul de frivoli ca să
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar
Stil caragialesc (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7910_a_9235]
-
mult din culise". Să fie asta o scuză sau doar un tertip de poetică memorialistică? Cît îl privește pe Radu Vasile, ipochimenul posedă ca ax moral-productiv "sentimentul predestinării", defel original de altminteri, deoarece cum l-ai putea smulge din sufletul simandicoasei tagme politicești? Cu sfială sau fără jenă, discret sau pe față, grotesc sau mai elegant", o asemenea emoție mesianică mobilează psihologia oricărui membru al confreriei în cauză. Ex-premierul vădește, cu toate acestea, un avantaj explicitat prin aceeași referință similiteologică: "Măcar
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
viață aproape că nu există în răspunsuri, o fericită excepție făcând Doina Ruști, care spune foarte bine că, dacă benchetuiești doar cu autori morți, nu mai e chef, ci "o vizită la muzeu, o lecție de istorie ori un mod simandicos de a mă scuza că nu sunt în stare să-mi las carnea în iureșul vieții". Despre raportul carne-carte e și rubrica lui Răzvan Petrescu, iar autorul ar merita, crede Cronicarul, premiul pentru publicistică. Îndărătul scânteierilor de umor, vervă, inteligență
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7489_a_8814]
-
care, urmînd protocolul de obediență față de instituția în care lucrează, se folosesc de numele lui Haret ca de un prilej de vane elogii închinate educației românești, cum nu au nici stofa histrionică a unor doamne care țin să-și arate simandicoasele vanități feminine. Dimpotrivă, în loc de umoarea postișă a unor discuții de politețe previzibilă și stearpă, de felul convorbirilor acelora în cursul cărora protagonistele, sub cuvînt că pun accentul pe idei, se pun pe ele însele în lumină, aici dăm peste un
Spiritul spirist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7492_a_8817]
-
degustarea bagatelelor de aici, și asta fiindcă punctul lor de atracție stă cu precădere în calitatea limbii, abia apoi în pestrițătura de sanatoriu a episoadelor înfățișate. De aceea, volumul are un timbru a cărui finețe cere la lectură un ochi simandicos, adică un cristalin predispus la citiri subtile. Doar un spirit dornic de calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
care o ai sau nu, dar fără o asemenea înclinație pornită dintr-o limfă sensibilă, filosofia devine o manie snoabă fără justificare plauzibilă. În schimb, unei naturi hiperactive atrase de repere pragmatice, apetența filosofului pentru abstracțiuni îi pare o aberație simandicoasă și un semn de degenerare. De cealaltă parte, filosofii nu urmăresc defel binele omenirii și nu sînt însuflețiți de dragoste de semeni. Mizantropi și retractili, scopul meditației lor sînt ei înșiși și numai ei, de aceea e nefiresc a privi
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]