117 matches
-
Seară la Miorcani se înscriu în aceeași linie. Noutatea nu e doar de decor și se exprimă într-o subiectivizare sporită, originală, a tablourilor, în muzicalizarea picturii, în lirism. E interesant cum, pe măsură ce se emancipează de influențe, inclusiv de cele simboliste, P. devine cu adevărat simbolist. Henri de Régnier, Albert Samain și Francis Jammes mai ales sunt asimilați personalității proprii, în sfârșit definitiv conturată, iar simbolismul, autohtonizându-se, devine un principal mod al tradiționalismului. Nota individualizantă o dă adâncimea zonelor sufletești. Poetul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
iar studiile astronomice, întreprinse cu patimă, îi vor îmbogăți lexicul cu sonorități insolite, dar și cu percepții noi, ce vor da substanță reflexivității sale. De aceea, nu de puține ori, descriptivul, în formă îndelung cizelată, parnasiană, se convertește în sugestie, simbolistă, a unui spațiu infinit, misterios, clocotind de energie în aparența lui inertă, precum în Mi Cephei, Orionul, Palidul Selene, Nebuloasa din Andromeda, ori a unui fascinant „Nord letargic”, iluminat de fastuoase aurore boreale. Ulterior, D. a încercat să-și diversifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286830_a_288159]
-
se înscriu în registrul fantastic și alegoric, precum și în cel naturalist și modernist, nelipsind, în același timp, o anume notă didacticistă. Lirica se încadrează stilistic într-un registru larg, de la poezia clasică (G. Coșbuc, Al. Vlahuță) la cea neoromantică ori simbolistă sau la genuri „minore” (precum fabula, epigrama etc.). Dimensiunea teoretică este absentă. Articolele de fond, prezente în fiecare număr, dezbat teme morale, sociale, politice, culturale, practicând un discurs didacticist asupra problemelor abordate. Sunt publicate versuri de Vasile Militaru, Petre Dulfu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
alte lieduri, precum, din Bătaia cu aur (1979), două secvențe ale uneia dintre „elegiile precare”, a patra, sau, din Podul de vamă (1986), unul (Prund) cu suavități din speța celor existente la St. O. Iosif. De o alură mai accentuat simbolistă e Soldatul, prin strofa-refren: „la Oarba, la Oarba / în sus, mai în sus / soldatul și moartea / odată s-au dus.” Prin definiție sunt incluse aici inflexiuni consonante cu muzicalitatea simbolistă din rondeluri. Cultivat cu discreție aproape în toată opera, rondelul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
de stat pe tușă. Al doilea: Bruno Dumont, născut în ^58, cu studii de filosofie, aflat la al doilea film. Al treilea: Jacques Maillot, născut în ^62, cu studii de Științe politice, aflat la ora debutului. Primului îi place "pictură simbolista", celui de-al doilea "pictură naivă", celui de-al treilea "fotografia" (ceea ce se și vede în filmele lor). Toți trei au venit cu filme lungi, de peste două ore, dar mai ales lungite, cu cîteva idei interesante, cu cîteva porțiuni de
Selectia franceză by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17835_a_19160]
-
pur". (L'élu) Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
proza macedonskiană "artistă". Prin cîteva realizări excepționale, proza lui Macedonski se ridică la nivelul poeziei. După ce practicase decenii la rînd o nuvelistică fără strălucire, ultra-romantică și conformistă, scriitorul își schimbă radical maniera tot în jurul anului 1890; atunci apar primele proze simboliste valoroase din literatura noastră. Ca și în cazul lui Eminescu, ele completează fericit poezia, dialogînd cu versul de la aproximativ același nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
capul, să asmuță vorbele? Omul e un animal pe care poezia îl cioplește din lut sau îl aruncă în aer cu dinamită.” Expresionismul poetic. Se poate observa în volumul Priveliști dimensiunea expresionistă a poeziei, nu atât filonul tradiționalist și coordonata simbolistă pe care s-a insistat în aproape toate comentariile. Imaginile dure, halucinante, ușor terifiante, destructurarea, apelul la o mitologie a locului nu se leagă de crochiurile subțiri ale simboliștilor, ci de pânza grea, păstoasă a expresioniștilor. Imaginea turmelor de porci
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
căci ținea la zi diagramă evoluției poeziei române. Pentru a largi sfera poeziei și a stabili circulația curentelor literare și a motivelor de inspirație dedică, - în același timp, - o rubrică separată traducerilor făcute până atunci de poeții români din poezia simbolista franceză, din poezia engleză, americană, spaniolă, italiană și germană. Această permanentă căutare a influentelor și corespondentelor pregătindu-i eseurile de mai tarziu din volumele Portrete lirice și Tradiție și literatura. În modul de a polariza pe scriitori cum și pentru
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
marți seara la Ateneu. “Colinde, colinde”, concertul care ne-a purtat minute întregi către lumea minunată a cântecelor de Crăciun, s-a dovedit a fi un adevărat spectacol, de unde nu au lipsit surprize și momente inedite. Minuțios prezentat de simbolista Daniela Greere (studentă emerită la medicină), programul amplu de cântece de iarnă a debutat cu o serie de șase colinde ce aparțin unor compozitori români contemporani, dintre care amintesc Lerui, Doamne, ler și Dă-ne gazdă colăcei de Ștefan Androne
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
Talentații coriști, în frunte cu cei doi dirijori, au interpretat cu bucurie Jinglle Bells și Susa Nina, o lucrare compusă de Franz Gruber, mai rar auzită în România și în care am remarcat vocea sensibilă a solistei Corina Gatu. Altă simbolistă talentată, de această dată o instrumentistă, ne-a impresionat. Raluca Drăgan, elevă la Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”, a dublat subtil la vioară tema sprințară din Căprița, o lucrare ce îi aparține lui Gelu Stratulat și care nu lipsește în
O seara magic? cu Symbol by Janina B?DICI () [Corola-journal/Journalistic/84306_a_85631]
-
complet diferit de patosul și cadența imnică de anvergură unică a versurilor poeților cehi (mai ales ale lui Béezina), la care ne vom referi în cele ce urmează. Otokar Béezina este considerat cel mai important poet spiritualist ceh, aparținând școlii simboliste. Născut la 13 septembrie 1868, dintr-o familie modestă de muncitori, a murit în 1929. Poetul se numea de fapt Vaclav Jebavú. Și-a petrecut viața de filozof singuratic prin micile orașe ale Moraviei, îndeosebi la JoromĆéice (unde e și
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
să fie informat asupra tradiției pe care o au întîlnirile de tot felul dintre literaturile noastre, începînd din zorii secolului al XIX-lea, cînd română literară s-a format pe baza francezei, trecînd prin reforma romantică și apoi prin cea simbolista a poeziei spre a culmina în deceniile interbelice. Abia dacă amintiți în treacăt, Tzara și Fundoianu, care au lansat cea mai puternică mișcare literară din prima parte a secolului XX, au exploatat această tradiție, ca să nu pomenesc de toată marea
Spécial Roumanie by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11022_a_12347]
-
Horia Furtună, pe Macedonski, de a cărei operă s-a înamorat, ajutîndu-l, în 1912, pe săracul mare bard să publice volumul Florile sacre și, în 1916, a contribuit total pentru publicarea plachetei lui Bacovia Plumb. Atmosfera poeziei franceze parnasiene și simboliste ca și cea simbolistă din Cenaclul lui Macedonski l-au înrîurit profund, determinînd hotărîtor fizionomia liricii sale din primele trei volume de început. Și-a descoperit, după demobilizare, vocația de poet al pămîntului (chtonic), publicînd, în 1923, volumul extraordinar Pe
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
de a cărei operă s-a înamorat, ajutîndu-l, în 1912, pe săracul mare bard să publice volumul Florile sacre și, în 1916, a contribuit total pentru publicarea plachetei lui Bacovia Plumb. Atmosfera poeziei franceze parnasiene și simboliste ca și cea simbolistă din Cenaclul lui Macedonski l-au înrîurit profund, determinînd hotărîtor fizionomia liricii sale din primele trei volume de început. Și-a descoperit, după demobilizare, vocația de poet al pămîntului (chtonic), publicînd, în 1923, volumul extraordinar Pe Argeș în sus, pe
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
locul aceluia metonimic: limba se stratifică, devine adîncă și multiplă, conexiunile cele mai ciudate aruncă în uitare lanțul cu zale al tropilor clasici. Din descriptivă și mimetică, poezia română devine vizionară. Al doilea, Arghezi. El sparge toate tiparele (clasice, romantice, simboliste, parnasiene, suprarealiste, puriste etc.), înlătură zăgazurile, lasă mareea poeziei să înainteze departe înlăuntrul uscatului. Nici o graniță nu mai separă la el poeticul de prozaic, frumosul de urît, lirismul înalt de anecdotă joasă, exuberanța simțurilor de reflexivitate, solemnul de ludic, tragicul
Nichita Stănescu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14100_a_15425]
-
sfărâmător de tipare, demiurg al unui nou limbaj, Arghezi evoluează, după consacrare, derutant. Aproape că face cale întoarsă. Începând din Hore, el repune în funcție, tot mai des, mecanisme ale poeziei preeminesciene. Reactualizează tot ceea ce poeticile moderne, începând cu cea simbolistă, condamnaseră: discursul, anecdota, fabula, reportajul, cronica. În tonalitățile poeziei sale, resuscită Heliade, Alexandrescu, Bolliac, Baronzi, Hasdeu, chiar Orășanu. Învie mai ales Anton Pann" (p. 155). Excelentă această perspectivă a criticului, care face, fără să-și dea seama, primul pas spre
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]
-
mai aparent genial, elev an clasa VII-a liceala și tânăr maestru. Ne vedeam pe atunci destul de des; urmăream exercițiile lui literare cu un amestec de admirație și deșarta invidie. (Reamintesc cititorilor că Vianu a ănceput prin a scrie poezie simbolista n.m.). El compunea și traducea. Am căutat să-l imit. Versul baudelairian m-a demontat; m-am ambarcat ansa, ăn același timp, pentru o carieră literară de 15 ani... an sfârșit, sufletul meu are acum dezlegare și pot trece liniștit
O anchetă literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17467_a_18792]
-
în trivialitatea vorbirii sau a unui gest, fie într-o fază memorabilă a minții înseși”, revelație care poate să schimbe viața, moment „delicat și evanescent” care trebuie transformat în rezultat literar. Să descopere în ce fel o „estetică de esență simbolista” și/ sau religia - ar mai putea da sens unei vieți haotice. Deși a păstra muzicalitatea textului pare imposibil (cum să traduci moocow - „vacă mugitoare” - în așa fel încât în română să rezoneze cu tuckoo, „micul hăpăilă” - sau O, Stephen will
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
germane sau ruse, ele vor fi recuperate - în alt plan - de spiritualiștii „tinerei generații” interbelice și de suprarealiști, după cum cultul efemerului, al noutății și originalității, citadinismul vor renaște agresiv în interiorul curentelor de avangardă. A vorbi despre o „poezie de cunoaștere” simbolistă (Lidia Bote) este oarecum inadecvat: avem de-a face cu o poezie a experienței totale/esențiale, analogon al misticii... În termenii lui Blaga, influența idealistă germană/eminesciană asupra estetismului românesc a fost una „catalitică”, iar influența francofilă/latină a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
greșeala, ca N. Davidescu și B. Fundoianu, de a socoti că poezia română începe și se sfîrșește cu simbolismul. (...) formația critică a lui Lovinescu e mai complexă și că cele dintîi valori asupra cărora cad privirile sale nu sînt cele simboliste. Nu vor fi nici cele din urmă” (v. E. Lovinescu - scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rupturii și a demistificării („am scos visul vechi din cutie cum scoți o pălărie, „Îndoieli“), a dezertării și a fugii dintr-o „provincie” sufocantă. În poemele românești ale lui Tzara, „provincialismul” include atît recuzita sămănătoristă, ruralistă, cît și pe cea simbolistă sau intimistă: parcul, reveriile grațios-exotice, fata de pension, familia comme il faut... În schimb, evocarea „provincialismului” din poemele lui Vinea are un sunet elegiac pur, micile artificii anticonvenționale și eliptismele neafectînd lirismul ansamblului: „Pereții de carton alb, tăiați de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
doar forma, ci și „lumea” evocată. În „Arta lui Adrian Maniu“ (nr. 28), literatura acestui „vizual pînă la minuțiozitate”, descins doar aparent din simboliștii francezi (cu care a avut în comun imboldul către singularizare și dedublarea anxioasă, artistă: altfel, „literaturii simboliste române i-a aparținut vremelnic și doar ca militant sub un steag de revoltă”), e plasată de Vinea sub semnul unei „sălbăticii rafinate”: poet născut, iar nu făcut („livresc”), Maniu e al „pămîntului și al trecutului nostru artistic, atît cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
profesionale. „O, nu cine știe ce...”, făcu el, vag; educația națională era ultimul lucru despre care avea chef să discute. Cina asta Începea să-l calce pe nervi și se ridică să fumeze o țigară. Din păcate, În același moment, cele două simboliste părăsiră masa cu ample mișcări din fese, fără măcar să le arunce o privire; probabil că asta a declanșat incidentul. Bruno era la circa zece metri de masă când auzi un șuierat violent sau mai curând o stridulație, ceva supraacut, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
imaginație, I. a debutat cu proză scurtă, Trecuta vârstă a Julietei (1969) reunind schițe de inspirație realistă și fantastică, nu străine de anume subtilități psihologice. Ca și în următoarea culegere, Insula (1971), textele sunt învăluite de „stări muzicale”, proprii liricii simboliste, în asociere cu ipostaze onirice sau notații fanteziste, care creează impresia de straniu, de insolit. Situat cronologic între aceste două cărți, romanul Domnișoara cu miozotis (1970) e construit cu alte mijloace, clasic realiste, și cu o detașare auctorială ironică. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]