434 matches
-
din opera lui Musset, datorate unor nume junimiste de referință, precum Anton Naum, Duiliu Zamfirescu, Eminescu, Theodor Șerbănescu, Nicolae Volenti, Nicolae Gane. Prezența parnasienilor Lisle, Gautier și Coppée ajută și ea la consolidarea noului model. Lipsesc însă de aici numele simboliștilor Rimbaud, Verlaine, precum și al naturalistului Zola. Toți aceștia au fost evitați în mod programatic. Un caz - izolat - confirmă regula: Vasile Pogor traduce, pentru prima oară în România, din poeziile lui Baudelaire, în "Convorbiri literare" din 1870. Dar Baudelaire - mort de
Modelul junimist by Dan Mănucă () [Corola-journal/Journalistic/7830_a_9155]
-
imposibil. Au încercat mulți, încurajați de faptul că și Paul Celan, care vorbea româna, rusa, franceza, germana, înțelegea spaniola, portugheza și yiddish a tradus enorm. În România a tradus mai ales din rusește, în Franța a tradus printre, alții mulți, simboliști francezi (pentru edituri din Germania), ceea ce l-a făcut să-și pună în valoare arta de a recompune sonoritățile limbajului. Desigur, așa cum ca poet Paul Celan cere enorm de la cititor (să cunoască filozofie, știință, istorie ...cuvinte noi sau arhaice, cuvinte
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
viață încă o să fie") iar Sudurile (leacuri, xantipa, soluri), ignorarea ei, coborârea de pe cruce pe "alt drum", plin de "scripcari și voie bună cum se-ntâmplă-n viața celor mulți". Cititorul își poate îngădui amintiri din Eminescu, Bacovia, Villon, Baudelaire, simboliștii francezi și români, sau, cum spuneam mai sus, Esenin. Dar ele sunt atât de îndepărtate, atât de pierdute în construcția extrem de personală a cărții, încât rămân doar ca un abur ușor asupra unor pământuri imaginare. Savanta montură pe care Gellu
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
societatea spectacolului, care se constituie într-o veritabilă minimonografie a Secesiunii. D-sa pornește de la definirea specificului estetismului vienez, pentru a configura toată complexitatea mișcării se-cesioniste ca fenomen de avangardă, aflat în corelație cu prerafaeliții englezi, cu les décadents, cu simboliștii francezi și belgieni. E urmărită, de asemenea, cu o salutară grijă pentru nuanțe, efervescența teoretică și pasională stârnită în epocă de artiștii secesiunii, ecourile sociale ale suportului lor teoretic - "aristocratizarea maselor" ca misiune a artei, bunăoară - precum și reverberațiile pe care
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
originea umanității gînditoare și scosese din noaptea timpurilor un teritoriu inventat de romantismul timpuriu, adică Egiptul lui Novalis din partea a doua a romanului Heinrich von Ofterdingen. în linie neolatină, Macedonski cedează modei egiptene lansate de Théophile Gautier, merge pe urmele simbolistului Albert Samain (cel din Cléopatre) și reconstituie o arheologie somptuoasă: "Templul nalt ce e din piatră cu-ngrijire prelucrată în inscripții hieratici răspîndite cu belșug Prin al soarelui praf de-aur schinteiază și s-arată Uriaș prin înălțime, răpitor prin
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Jean Richepin, Maurice Rollinat și alții; în cenaclurile frecventate de aceștia (pe unii i-a cunoscut chiar personal ori a purtat cu ei corespondență) descoperă poetul român noua poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
noua poezie europeană. Constelația spirituală căreia se atașează autorul Rondelurilor este formată din simboliștii care au adoptat noul limbaj poetic, dar care au păstrat o legătură vizibilă cu poezia anterioară, prin sintaxa lor clasică, versul bine strunit, decorul codificat. Printre simboliștii academizanți (gen Albert Samain, Henri de Régnier, Théodore de Banville) își caută Macedonski temele, atmosfera, tipul de vers. Aproape tuturor compunerilor macedonskiene din epoca fastă li se pot găsi similitudini cu poeziile lui Samain, Régnier ori Banville. Aproape tuturor, dar
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație a poeziei, era plasată de însuși autorul ei pe un loc secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la finele secolului încercaseră același experiment, cu rezultate variate - precum Charles Cros, Rémy de Gourmont, Jean Moréas, dar mai ales Huysmans. "Au reste, l'artifice paraissait ŕ Des Esseintes la marque distinctive de génie et de l'homme": sub semnul
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
nivel. Numai că, în timp ce aproape fiecare pagină de proză eminesciană rămîne antologică, la Macedonski bucățile reușite (cuprinse mai ales în volumul Cartea de aur din 1902) se află înecate în masa producției de a doua mînă. Ca și la alți simboliști (Verlaine, Rimbaud, Laforgue), și la Macedonski proza, concepută ca anexă și uneori ca explicație a poeziei, era plasată de însuși autorul ei pe un loc secundar: Poezia, cu majusculă, continua să reprezinte idealul pentru acești poeți încă nedesprinși de ierarhiile
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
prozatorului simbolist, există la Macedonski și o altă latură, un simbolism mai cuminte și mai familiar: e vorba de tehnica ornamentului prețios, a obiectelor privite cu ochi de artist și chemate să creeze o lume paralelă, prin excelență iluzorie. Mulți simboliști de la finele secolului încercaseră același experiment, cu rezultate variate - precum Charles Cros, Rémy de Gourmont, Jean Moréas, dar mai ales Huysmans. "Au reste, l'artifice paraissait ŕ Des Esseintes la marque distinctive de génie et de l'homme": sub semnul
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
vedea în acest curent literar mărturia evoluției naturale a artei, deoarece poezia "n-are decît o legătură foarte indirectă cu cugetarea" (Despre poezie, 1902). Dacă însemnările de tinerețe trec rareori de nivelul unei gîndiri comune, este interesant să observăm că simbolistul militant se va ocupa, în ultimii săi ani, cu cenzurarea simbolismului însuși, căruia îi condamnă exagerările. Eminescu a sintetizat cultura europeană din perioada Antichității și pînă în romantism, avînd antenele întoarse spre trecut și simțindu-se la largul său doar
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
acest avocat care, uneori, pleda gratis pentru frumusețea cazului mai aflăm că, în tinerețe a cochetat pentru scurtă vreme cu literatura: „În tinerețe, tata a făcut și pe poetul; scria elegii pe care le publica la „Sămănătorul” și traducea din simboliștii francezi și germani. Le-a repudiat însă destul de repede și toată viața a râs cu cruzime de propriile «opere», pe care le considera nătânge și ridicole, din care cauză adoptase următoarea vorbă. «Tous les élégiaques sont des cochons» (dacă la
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va lua E. Lovinescu, înlocuindu-l pe N. Iorga. Și modernismul va devini dominant. O remarcă finală: există o singură
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
un aliaj între o inteligență scăpărătoare și o melancolie de expresie flegmatică, un gentleman care îmbină sportul cu arta, un „erou al minții” cum îl numeș te Rodolphe Rapetti pe artistul de geniu care apare tot mai des în picturile simboliștilor la finele secolului XIX, cam pe când se desfă- șoară evenimentele din acest film. În a doua parte a francizei sale, Guy Ritchie reușește să facă din Holmes un circar, nu întâmplător arta deghizajului devine un laitmotiv al filmului. Holmes este
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
unei întrebări încă fără răspuns: a avut cunoștință Apollinaire de primele poezii ale lui Cendrars ori nu? Critica e împărțită între aceia care consideră că Cendrars l-a influențat pe rivalul său, având prioritate în despărțirea lirismului de muzica scumpă simboliștilor, pe care el, întîiul, a înlocuit-o cu picturalul, și cei care nu cred că îi fac o favoare autorului Alcoolurilor pariind că n-a citit nici volumul Paște la New York, nici manuscrisul refuzat.
Toți scriitorii au dreptul la posteritate () [Corola-journal/Journalistic/3473_a_4798]
-
În toamna lui 1905, Matisse vine la Nișă, cu biletul de tren oferit de Félix Fénéon, critic de artă, prieten și editor al simboliștilor. Ceva îl atrage definitiv, și din 1917 n-o mai părăsește. Profitând de aniversarea celor 50 de ani ai Muzeului Matisse, primarul orașului, Christian Estrosi, are inițiativa unei veri Matisse. Opt muzee din oraș, titrează Le Point, își unesc eforturile
Trenul spre Nisa () [Corola-journal/Journalistic/3384_a_4709]
-
a părut mai interesant din clasicism și din neoclasicism; s-a îmbătat cu poezie romantică (mai ales cu Goethe, Novalis și Hölderlin, dar și cu Heine). Nu a rămas însă la romantism, ci a venit spre epoca modernă: Baudelaire și simboliștii i-au oferit foarte mult, mai ales în ceea ce privește atmosfera din primele două volume, Aur sterp și Stînci fulgerate (1930). Frecventînd ca un colecționar subtil multe secole de poezie, Philippide a vrut să găsească numitorul comun al acestor valuri istorice succesive
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
poeziei europene. Îi citește pe latini și pe greci după cum îi citiseră și romanticii, în frunte cu Goethe și Hölderlin; umbra lui Nietzsche plutește pretutindeni, așa că Antichitatea nu mai arborează o seninătate înțepenită; pe Novalis, figură tutelară, îl preia prin intermediul simboliștilor și al poeților post-baudelairieni; iar numărul simboliștilor simpatizați de Philippide e foarte întins. Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
pe greci după cum îi citiseră și romanticii, în frunte cu Goethe și Hölderlin; umbra lui Nietzsche plutește pretutindeni, așa că Antichitatea nu mai arborează o seninătate înțepenită; pe Novalis, figură tutelară, îl preia prin intermediul simboliștilor și al poeților post-baudelairieni; iar numărul simboliștilor simpatizați de Philippide e foarte întins. Debutantul de la 1922 întreprinde o lectură indirectă și preia poezia anterioară prin filtre cronologice succesive. Rodul acestei alchimii: iluzia că s-a atins o esență atemporală extrasă din cele mai nobile surse. Aflat în
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
fără să fie obligată a fi numai realistă”, conchide cercetătorul, indicând în continuare că Gherea își punea problema curentelor literare ce vor exista în viitoarea societate. Nu se poate trece ușor peste unele afirmații (Ion Păun-Pincio e mai mult un simbolist în linia lui D. Anghel decât un prebacovian; Titu Maiorescu germanofil nu este altceva decât o superstiție etc.); deconcertantă pentru momentul actual al reevaluărilor critice este totala repudiere a Junimii și a Convorbirilor literare, ca și înverșună- rile polemice obsesive
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
neașteptată doar pentru aceia care văd în suprarealism hazardul dicteului automat și retorica oniricului. O definire, cît de succintă a poeziei, era acum necesară, și Ion Pop nu ezită s-o formuleze: "Poezia e, desigur, cum știm mai ales de la simboliști, o stare, sufletească și de limbaj, un sentiment al lumii și totodată o alchimie a verbului, iar a o exprima înseamnă, așadar, a o și trăi, în imediatul și energia ei primară". Prin urmare, poezia suprarealistă "comunică, totuși, ceva, cu
Ion Pop și spiritul Școlii ardelene by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/15373_a_16698]
-
inversarea voluntară a categoriilor logice: întregul prin parte, partea prin întreg", nu mai treacă-meargă deloc. Asta se cheamă sinecdocă, Istodor. Nici simbolismul nu e o "mișcare literară și artistică de la finele secolului XIX", cîtă vreme Bacovia, Minulescu și compania de simboliști sadea scriau abia la începutul secolului XX. Cît despre faptul că simbolismul ar consta în exprimarea și descifrarea realității cu ajutorul simbolurilor, asta da, definiție originală! Fii cuminte, Istodor, și lasă în pace metonimiile și restul! Mai bine o rugai pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10653_a_11978]
-
făcut celebru. Ciudatul pictor a fost considerat un poet vizionar, un artist al sublimului, un plastician virtuos, o enigma... Tablourile sale combina viziuni remarcabile asupra lumii și se bucura de apreciere, chiar daca uneori rămânem Întrebători și Îngândurați În fata lor. Simbolist, peisagist, portretist, realist magic, surrealist la urma urmelor, el a trecut prin viata lăsând o semnătură originala În arta secolului douăzeci. Tragediile antice și dramele teatrale din ziua de azi incită oamenii să plângă, să-și descarce preaplinul emoțiilor. Femeile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
române postrevoluționare, criticul face o remarcă de mare subtilitate: pe cât le putem deduce din cele numai câteva mostre pe care le avem la dispoziție, modelele tânărului Ioan Es. Pop se opresc în pragul Războiului al Doilea. De căpătâi ar fi simboliștii și moderniștii francezi și români deopotrivă. Nu Nichita Stănescu, nu cerchiștii sibieni. Chiar dacă circumscrierea îmi convine și mă confirmă (am scris eu însumi cândva despre strategia poeziei lui Pop, care, ca și aceea a lui Baudelaire, ar avea la bază
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]