57 matches
-
de-ajuns dorința și contemplația, chiar dacă dorința reușește să se scurgă din tainița ei spre a se întrupa în cuvinte. Nu reușesc să spun ceea ce vreau: în versurile mele se pierd energiile vitale și astfel acestea se resorb într-o simbologie amintind mai curând de teologie decât de viață. Dar nu se știe niciodată, o să tot încerc și poate că..." Continua, atunci când credea că nu este spionat, studiile de magie și practicile respective și își dădea seama că învățase multe din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
în oștirea sacră a zeului invincibil, pregătindu-l pentru lupta împotriva puterilor celui rău. Deși etapele inițierii mithraice ar fi avut o anumită potrivire cu cele corespunzătoare catehumenatului creștin, pentru Tertulian similitudinea dintre creștinism-mithraism era negativă. Apologetul considera această ultimă simbologie o imitare a religiei creștine, creată de diavol cu scopul de a ascunde adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
la magie des vers). 56 Construcția barbiana reprezintă, probabil, o "adaptare" termenului corespunzător din limba franceză, arc en ciel. În "A Descent Into the Maelström", în The Complete Tales and Poems of Edgar Allan Poe, 1982, p. 137, Poe exploatează simbologia "curcubeului", prin care dezvăluie concentrarea de materie și energie din vortexul maelstromului - intersecția dintre natural și supranatural, corp și suflet, timp și spațiu: "The rays of the moon seemed to search the very bottom of the profound gulf; but still
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
datorită școlilor franceze de istoriografie (direcția la nouvelle histoire) și de filosofie sau aflate sub influența acestora. Recuperarea și integrarea lui în vocabularul științific - demersuri care s-au bazat în principal pe teorii și analize din antropologie, psihologie, istoria religiilor, simbologie, psihanaliza și filosofia artei - nu au dus totuși la o lectură sistematizată a fenomenului în sine până foarte târziu, în ultimele decenii ale secolului XX, după studiul de arhetipologie din 1960 datorat lui Gilbert Durand. Am recurs la o selecție
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
la răscruce). Contemplarea sau organizarea spectacolului lumii se face din locuri privilegiate, ale privitorului-stăpân sau ale povestitorului (le regăsim neschimbate în literatura secolului XX, în Moromeții lui Marin Preda): tron, foișor, prispă (loc mai înalt) sau chiar marginea drumului. În simbologia domus-ului, ușa reprezintă granița între lumea închisă și ocrotitoare și exteriorul amenințător, necunoscut, dar separă și camerele, cu funcțiile lor bine delimitate, în timp ce podul este un spațiu al întâlnirii cu sinele ascuns (ideal) sau cu rămășițele trecutului, iar pivnița duce
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
altceva unei priviri grăbite. Doar că imaginea fixă din trecut prinde viață tocmai prin "demascarea" Regelui ca păcătos, văduv netrebnic sau om blestemat, în paralel cu dezvăluirea celorlalți actori medievali. Deși sala tronului rămâne, în topografia palatului, ca și în simbologia puterii, zona cea mai importantă, autocratul o părăsește acum și se preumblă firesc prin toate spațiile lumii sale. Autorul îl urmărește cu "camera de filmat" pe umăr, iscoditor și ironic uneori, emoționat sau cinic în alte dăți. Înțelegând spiritul și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
aceste cazuri, precum în Ps 18,5.17; 69,2-4.15-16; Am 9,2-3, expresii precum „adâncul mării”, „vuietul mării” sau altele de același fel, cu siguranță, se referă la puterile haotice primordiale potrivnice vieții și dușmani ai umanității. Această simbologie cosmică evocă cert unele mitologii din Orientul Apropiat care presupun existența, în timpurile primordiale, a unei opoziții cosmice între zeul suprem al vieții și puterile morții (de exemplu, în mitul babilonian Enuma Eliș). Aceste imagini sunt foarte asemănătoare cu cele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]