392 matches
-
încearcă o dată»” (p. 37). Umorul fiind o constantă (ca de altfel în tot scrisul lui Alexandru Mușina), trebuie spus că el nu e cultivat în registru pasabil, de anecdotă. Căci nu un episod oarecare, accidental, din viața numitei tenismene fără simbrie și fără noroc constituie centrul de greutate al poemului. Ci însăși viața ei, monotonă până la exasperare. Personajele de aici se află, fără excepție, sub o zodie nefastă. Ele își întind mediocritatea „de gumilastic” (p. 29) pe ani și ani, până la
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
zis - și care nu va găsi nici un fel de crezare în numitele cercuri. Că doar și ele știu că orice coțcar la drumul mare, ca să-și salveze primejduitul său toval și să-și mai facă rost pe deasupra și de o simbrie de informator sau de spion (suprema resursă a pățiților de drept comun), își va ura el singur bun-sosit, în numele vreunei cauze care plutește pe deasupra definițiilor penale. Iată deci foaia de viță sub care Petru Dumitriu s-a văzut respins la
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
Măicuța, -n vara asta arsă De griji, de ploi, de dorul meu, E timpul să mă fac mireasă Și să mă-ntorc la Dumnezeu. Tăicuța, ori îmi pare mie? Se strânse-n sac pogon de ani De când nu mai plătiși simbrie Nici la boieri, nici sorții bani. Voi așteptați-mă la poarta Cu calul alb ce-a-mbătrânit. Mă-ntorc din patru vânturi, iată: Îmi este greu și-am obosit. Tocmiți mulți lăutari din sat Și la fântână de din vale Să-mi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
și ambiția să schimbăm politică energetică europeană împreună cu americanii, și ajunge prețul la barilul de petrol undeva sub 80 de dolari, în șase luni de zile nu mai sunt bani în visteria de la Kremlin pentru a plăti pensii, salarii și simbria la militari. Este o disproporție de forțe uriașă între Occident și Federația Rusă, care încearcă acum să obțină cât mai mult, dar care va avea, totuși, o limită", a continuat Mircea Geoana.
Previziunea lui Mircea Geoană în privința Rusiei by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/30876_a_32201]
-
unele dintre semnele de întrebare, formulările memorabile provoacă suspiciuni legate de termenul de valabilitate. Pe scurt, Constantin Acosmei poate fi privit - cu maliție - ca un autor de butade, pline de haz și potrivite excelent, ca o specie de copywriter fără simbrie. Chiar dacă lucrurile ar sta așa, tot n-ar fi de neglijat. L-aș citi în continuare cu plăcere și complicitate. Numai că, știm bine, poezia e în altă parte. Nu în umorul inteligent și reținut, nu în precizia cu care
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
cal”. De munca de covaci să te apuci de tânăr că „răzbești mai iute, mai târziu, n-are rost”, îmi spune potcovarul Costel. Dacă merită? „De îmbogățit nu te îmbogățești cu ea, dar nici nu mori de foame” spune el. Simbria unei meserii care moare Costel îmi face chiar o socoteală a muncii lui de 12 ani de covăcie, în care a potcovit, zice, mai bine de 2 000 de cai, adică 8 000 de perechi de picioare, la care a
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
dorință cu chemare: Vino în Echinocțiu de Primăvară, Iubirea să ți-o fac nemuritoare! Te voi scălda în roua dimineților Și chipul îți voi ștege pe-a mea ie! Privirii tandre-i dau irișii ochilor Și-al buzelor sărut, fără simbrie! Te-oi dezmierda pe a câmpiei privire, Să-ți las povara dorurilor grele! Purtat în carul cu visuri și iubire, Te-adorm în amintirea vieții mele! Din ochi revărs lacrima viței de vie, Să-ți fie hrană în ospăț sufletesc
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Văd bârna, dar doar la altul. Bieții iubitori de sine! Prin minciună și dezmăț, Sunt ceasornicari ce-mbină, Ura cu a lor dispreț. Stând în clocotul mândriei, Din cazanul care fierbe, Lumea cu a ei trufie, Își dau viața ca simbrie. Însă când va suna ceasul, De plecare-n veșnicie, Va fi prea târziu regretul... C-au uitat de ale lor zile. Cluj Napoca, 11 iulie 2016 Cântec de laudă Cântec de laudă, de biruință Îmi străbate ființa întreagă, Știu că Tu
ECOURI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383912_a_385241]
-
Tito sub pernă când s-a falsificat istoria și se trezesc acum în haine cu etichetă românească. Ne-am întreba cum de se întâmplă această metamorfoză, cine o generează, dar gândul ne zboară spre câțiva inși din România care, cu simbrie sau nu, ajung în această zonă etnolingvistică și tulbură apele cu idealuri fanteziste. Susțin, cum este și normal, că în Timoc (să ne limităm și noi doar la acest spațiu) trebuie să se nască o mișcare care să-și asume
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92370_a_93662]
-
luni; într-o lună, mâine. În mod excepțional, azi; în câteva ore. Deții controlul situației: îl reinstaurezi, rapid, pe Magistrat, reapare Castelanul - în același capitol -, apoi îl distrugi cu donjon cu tot, faci să patruleze pe străzi gărzi înarmate, dublezi simbriile angajaților de la Cazinou, Hipodrom și Poștă, le triplezi pe cele ale învățătorilor și profesorilor. Îl însori pe Filozof cu Caravella - împăcând morala cu păcatul -, redeschizi Teatrul și îl numești director pe Actor, înființezi o editură pentru Romancier, iar Eroului îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sau o încheia. S-a întrecut pe sine; târgoveților, brusc, viața de mai înainte le-a devenit și mai urâtă; îmbrăcați ca în urmă cu cincizeci de ani, s-au privit jenați. Bucuroși. Fericiți. Li s-a deschis o cale. Simbrii onorabile, cont personal, profesori, pensii! Gărzile vor aduce la ordine pe oricine se va abate de la contract, pentru că era vorba de o înțelegere: „Eu vă conduc, voi mă ascultați!”. Vicleniei rafinate a stăpânului i-a răspuns șiretenia instinctivă a târgovețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
răspunse Metodiu. — Ei, vezi? — Și cum îl cheamă? — Pe cine? — Pe Vodă. — Care Vodă? — Care te-a pus aici. Păi ce, nu știți cum îl cheamă pe Vodă? Ia stați puțin: voi de unde veniți? Sus mâinile! Episodul 21 RĂZĂȘ FĂRĂ SIMBRIE Călugării, înverziți, ridicară mâinile. Domnule voinic - începu Metodiu cu glas căzut - noi n-am vrut să te supărăm, dar... — Vorrrba! - răspunse matahala. Ascultă comanda la mine! Să-mi spuneți scurt, cinstit, fără retorică, cine sunteți și de unde veniți. — Păi n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
consumau oamenii pe la începutul secolului al XVII-lea..................17 Episodul 17: Drumuri sud-est europene............................................ 18 Episodul 18: în drum spre Hârlău (Moldovaî.................................... 18 Episodul 19: La hotarele Moldovei...................................................19 Episodul 20: Căldură mare la hotare.................................................20 Episodul 21: Răzăș fără simbrie........................................................21 Episodul 22: Descriptio Moldaviae...................................................22 Episodul 23: Popas la topos...............................................................23 Episodul 24: în legătură cu unele probleme întâmpinate de povestitorii secolului al XVII-lea.....................24 Episodul 25: Gâlceava povestitorilor cu lumea.................................25 Episodul 26: în care apar noi și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fântâna Roșului - Calul pădurarului!... * * * Pădurarul mi-i pândește, Pune pușca și ochește... Și cu ură îi vorbește: - Hoț de inimi, nu îmi scapi! Dă-mi fata, ce vrei să faci? Să-mi iei fata și moșia!?... Două gloanțe ți-s simbria! ...Și un tunet prelungit În ținut s-a auzit; Calu-n picioare-a sărit, De alice-a fost rănit. * * * - Stăpâne, ține-te drept! Rana este-adâncă-n piept; Nu te teme, -am să te duc, Sus, în dealul de la nuc, La căsuța
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Acasa > Orizont > Portret > CONVOCARE EȘUATĂ, LA ÎNCENUȘAREA NADIEI . Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 922 din 10 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Convocare eșuată, la încenușarea Nadiei Oare ce simbrie ar mai avea de dat vieții, poporul român, până nu se irosește pe sine, nefiindu-și propriul erou, ca la alții, ci propriul să detonator ce-i aruncă în aer măduva spiritualității sale, ca la noi?! Ce vrea să facă
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
cu miresme din florile de tei. Clădind cu trudă drumul lor în viață, Al pruncilor iubiți, muncind mereu, În nici o zi nu spune că-i e greu Le dăruiește-ntruna a ei povață! Nu-i într-o slujbă luată cu simbrie, Căci sufletul nu-i poate fi plătit! Un preț în bani nu poate fi găsit Dar de Lumină pentru veșnicie. Aceasta-i mama! Zi de zi, tenace, Despre credința-i aș putea rosti Făr-a cuprinde tot ce-ar trebui Cuvintele
UN PREŢ ÎN BANI NU-I POATE FI PLĂTIT! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362304_a_363633]
-
casa lui, doar la patru - cinci sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar mergea în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
La urmă recunoscu că la un moment dat când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de a i se opri valoarea oii din simbrie, nu fu pe placul moșului. Își iubea mioarele și nu dorea să se despartă de niciuna, mai ales că aștepta ca în primăvară să-i aducă și mieluți frumoși care să-i sporească turma. Ajuns acasă cu mioarele, le închise
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cu miresme din florile de tei. Clădind cu trudă drumul lor în viață, Al pruncilor iubiți, muncind mereu, În nici o zi nu spune că-i e greu Le dăruiește-ntruna a ei povață! Nu-i într-o slujbă luată cu simbrie, Căci sufletul nu-i poate fi plătit! Un preț în bani nu poate fi găsit Dar de Lumină pentru veșnicie. Aceasta-i mama! Zi de zi, tenace, Despre credința-i aș putea rosti Făr-a cuprinde tot ce-ar trebui Cuvintele
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
suflet cu miresme din florile de tei.Clădind cu trudă drumul lor în viață,Al pruncilor iubiți, muncind mereu, În nici o zi nu spune că-i e greuLe dăruiește-ntruna a ei povață! Nu-i într-o slujbă luată cu simbrie,Căci sufletul nu-i poate fi plătit!Un preț în bani nu poate fi găsitDar de Lumină pentru veșnicie.Aceasta-i mama! Zi de zi, tenace,Despre credința-i aș putea rostiFăr-a cuprinde tot ce-ar trebuiCuvintele sunt, însă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
glia: „Sub munte plin de doruri, răsfirat/ Pe firul apei ce oglizi împarte,/ Râtul Romanilor a fost odat'/ Sătucul ce mi-a fost întâia carte// Din care am citit despre-omenie/ Despre onoare, despre bunătate,/ Nimeni nu-ți cere-acolo o simbrie/ Și nici vreo taxă pentru libertate.// Căsuțe-mpodobite cu ștergare/ Dar și grădini de vis și curcubee/ Se-aștern covoare de mărgăritare/ Ce rupte-s parcă din Calea Lactee.// Doar freamătul pădurilor ți-ajunge/ Să-ți umpli sufletul de armonie,/ Cu roua
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
S-ar zice că autoarea, prin plinătatea iubirii răscumpără răul lumii. Ea nu cunoaște înfrângere, dezastru, tristețe, neliniște, îndoială, gelozie, disperare, singurătate, teamă, minciună, întreaga gamă de sentimente amestecate cu stropul de fericire. Ea spune limpede: „Singurătății nu-i plătesc simbrie/ Te ocrotesc cu gândul meu și sper/ Să-ți fie viața-n liniștea dorită / Într-un tărâm de vis și-un colț de cer/ Te port în suflet și sunt fericită”. (Dragoste de tine, Oradea, 30 august 2010). Este una
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
de casa lui, doar la trei - patru sute de metri depărtare. Când a ajuns, biserica era plină. Slujba începuse. Era mare sărbătoare, Sfântul Dumitru, praznicul când ciobanii returnau proprietarilor oile avute în grijă încă din primăvară, și își primeau restul de simbrie. După ieșirea de la liturghie, fiecare proprietar merge în prundul vacilor să-și aleagă oile proprii, care purtau un semn distinct al stăpânului, ori prin încrustarea unei urechi, ori prin vopsirea pe spinare cu o anumită culoare după cum avea fiecare. Moșul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
La urmă recunoscu că la un moment dat când s-au întâlnit două turme, s-ar fi putut să se amestece mioara în turma celuilalt cioban. Moș Constantin era hotărât să-și recapete mioara, așa că nu-i mai dădu ciobanului simbria necesară până nu-i aduce oaia. Ciobanului nu prea i-a plăcut acest lucru, dar nu avu ce să facă, știindu-l cât este de hotărât îi promise că va căuta să-i aducă acasă oaia rătăcită. Propunerea lui de
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]