344 matches
-
cel individual, ambianța și unitatea". Pasiunea exactității, cultul documentării, nutrimente ale ambiției de a fi cît mai obiectiv, nu i-au jugulat plăcerea scriiturii îngrijite, atractive, mordante ori curtenitoare, după împrejurări, manifestare ea însăși a moralismului său literar, pururi comunicativ, simpatetic. Putem afirma despre critic ceea ce scria el însuși despre Sainte-Beuve: "îl citim ca pe un critic firește, ca să ne instruim, dar și ca pe un scriitor, ca să ne delectăm". în ce ne privește, deși din altă familie de spirite literare
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
gustul aventurii și un sens al vieții. Filmul lui Jonathan Dayton și Valerie Faris vorbește în egală măsură despre bucuria vieții și despre lucrurile mărunte pe care le-am uitat în debaraua copilăriei, despre firescul emoției și trăirea directă sau simpatetică, despre comunicare și blocaje, nici unul definitiv, nici unul insurmontabil. Și acest adevăr simplu, atît de des uitat în mijlocul iureșului care ne este viața apare cu o strălucire aparte, frumoasă, curată. Este ceea ce mi-a plăcut la acest film rămas fără concluzie
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
literare obținute de Sorin Gârjan: Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România-1993; Premiul Uniunii Scriitorilor din România la Colocviile Nationale,, George Coșbuc’’-Bistrița 2003. Referințe critice, în volum: Dicționar al Scriitorilor din Banat; Dicționarul biographic al literaturii române; Lecturi simpatetice, etc. Ion Rășinaru, născut pe 2 ianuarie 1945 în orașul Moldova Nouă, cu domiciliul în Anina are diverse publicații, cum ar fi: Cioburile de silabe[versuri], Suntem[ versuri]; Mugur de veghe; Lânga tâmpla râului. A participat în anul 2011 la
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
oarecum istorică și sociologică nu anulează însă latura umană, disponibilitatea permanentă a autoarei de a observa, de a nota și de a încerca să înțeleagă toate dramele oamenilor, sentimentele, speranțele și dezamăgirile lor. Adăugată impresionantei sale siguranțe stilistice, această atitudine simpatetică, participativă, vorbește de la sine despre indiscutabilele calități de prozatoare ale Iolandei Malamen.
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
controlul pe care îl pot exercita în procesul de implementare a proiectelor și „asimetriile de informație” dintre actorii intervenției. • Reducerea conflictelor generate de asimetrii și experiențe diferite de tipul celor anterior menționate poate fi realizată fie prin abordări de tip simpatetic, fie prin abordări de gen participativ. Simpatetic se poate obține plasarea agentului care face implementarea cât mai aproape de situația și de mentalitatea beneficiarului. Participarea beneficiarului implică delegare de autoritate, posibilitatea beneficiarilor de a acționa și ca decidenți în coordonarea proceselor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
procesul de implementare a proiectelor și „asimetriile de informație” dintre actorii intervenției. • Reducerea conflictelor generate de asimetrii și experiențe diferite de tipul celor anterior menționate poate fi realizată fie prin abordări de tip simpatetic, fie prin abordări de gen participativ. Simpatetic se poate obține plasarea agentului care face implementarea cât mai aproape de situația și de mentalitatea beneficiarului. Participarea beneficiarului implică delegare de autoritate, posibilitatea beneficiarilor de a acționa și ca decidenți în coordonarea proceselor care îi privesc. • „Imaginația sociologică” și expertiza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
viața, întreaga lume s-au schimbat, el poate măcar să se întărească cu gândul că această puritate de aspirație, această vibrație înflăcărată a ființei sale este chiar el însuși”. Munca patrologului „angajat” constă în a reciti într-un mod cinstit și simpatetic „câteva pagini din jurnalul intim pe care Biserica l-a scris când avea șaptesprezece ani”. Aprilie 1946. Jean Daniélou publică în revista iezuită Etudes un articol programatic, „Les orientations présentes de la pensée religieuse”243. Acest text va declanșa reacții polemice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
poporul iudeu”, devenit el însuși, în integralitatea sa, trădător al lui Isus. După lagărele de exterminare atitudinea s-a schimbat. Iuda, legat ombilical de tribul lui Iuda, adică de poporul evreu, începe să fie reconsiderat de pe poziții tolerante, ba chiar simpatetice. Dar și acesta e un efect fals. Dacă Iuda a trădat nu înseamnă că toți evreii au trădat. Dacă ne simțim solidari cu evreii în a denunța crima organizată nazistă nu înseamnă automat că Iuda nu a trădat. Altfel picăm
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
rar la ora actuală, de martor deferent al celor mai vîrstnici, nu o dată neglijați de noile promoții de condeieri. Un martor vibrînd de interioară comprehensiune, dispus a urmări cu fidelitate graficul așteptărilor și dezolărilor acestora de la un nivel de egalitate simpatetică, de similară emoție. D-sa participă la sistemul lor de reacții, și-l asumă aidoma unui congener. Atît implacabila povară a anilor trăiți, cît și dispariția fizică a prietenilor ca și a adversarilor, desființarea biroului "Europei libere" din capitala Franței
Fondul existențial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8048_a_9373]
-
de "naivitate", de candoare ce-i nutrește pînă și cele mai ample gesturi polemice. Balcanismul pe care-l exaltă e teoretizant, nicidecum trăit. E un snobism inversat. Structura sa psihică robustă, mai curînd olimpiană decît realmente revoltată, impregnată de curenți simpatetici, bonomă și atunci cînd vrea să pară implacabilă, nu are nimic comun cu demonia plebeiană a lui Caragiale, care-l atrage, îl incită, dar căreia nu i-ar putea fi cu adevărat părtaș. De unde o impresionantă turnură a interpretării. "Inteligenței
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
potrivi ca o mănușă: deschidere istorico-literară, fundament teoretic solid, bune disponibilități analogice, clară capacitate analitică, stil suplu și elegant de eseist destoinic. E o permanentă voință de echilibru în scrisul său: erudiție și impresie, inteligență și sensibilitate, luciditate și raportare simpatetică, stil laborios și scriitură relaxată, prudență și temeritate, pudoare și ironie. Merită repetiția: o critică "totală", care mai înseamnă și renunțarea la obsesia metodei, recursul la multiplicitatea căilor de acces și calitatea interpretării... Și totuși, "portretul" de mai sus suferă
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
largi orizonturi", care nu sunt deloc incompatibile cu precizia metodologică, atâta timp cât această exactitudine înseamnă tocmai condiția estetică a criticii. În definitiv, critica pentru care pledează Marian Papahagi, odată cu maeștrii săi numiți sau nenumiți, este critica suplă, "tehnică" fără rigidități, reflexivă, simpatetică și, evident, cu clară personalitate. Să nu ne speriem deci de metode, modele de lectură și interpretare, dacă ele nu presupun vreun fel de constrângere. Valabilitatea unei metode ar depinde, în credința sa, de doi factori, care în aparență se
Marian Papahagi, critic literar by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7970_a_9295]
-
chiasmatic elocventă, exploziv acuzatoare față de o crimă ce a îndoliat pentru veacuri istoria și ființa românească. Nu-i un secret, impulsul care a declanșat nevoia interioară a acestei plăsmuiri, aproape insuportabilă în invenția ei crîncenă, se rezema pe o trăire simpatetică, pe asumarea creativă a unui episod lancinant din șirul fărădelegilor de care a avut parte țara noastră. Căci opera - capodopera, și îmi controlez bine aprecierea - traduce comoția istorică pe care a putut-o genera cumplitul martiriu al lui Brâncoveanu. Ucis
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
Astăzi n-am fost în stare să scriu/ decît o jumătate de poezie” (Procură). „Obsesia” se dovedește a fi recursul la naturalul supraexpresiv: „am fost convins că marea/ o poate mai expresiv formula” (ibidem). Într-un asemenea proces de solidarizare simpatetică cu ambianța, entitățile naturale tind a se umaniza. Un pin de pe o faleză mediteraneeană îi dă autorului senzația că se află lîngă tatăl său care „n-a văzut niciodată marea”, măslinii de la Ghetsimani sînt martori la tragedia biblică. Dar realul
Poet pur și simplu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4438_a_5763]
-
victorie ș...ț pentru el fiindcă va fi învins tribul Grodeck”. Traklian vorbind, ca în ultimul concis vers al poemului Grodek, o victorie a „nepoților nenăscuți” împotriva acelor „zeci, sute de familii Grodeck”. (Sebastian, eseistul și prozatorul, ar fi citit simpatetic analiza lui Heidegger din Limba în poem.) Alt laitmotiv fundamental, de aceeași proveniență: Gunther, cu „figura lui de copil” și cu „ochii - mereu vioi, în albastrul lor copilăros”. Apoi, femeia-soră, „guvernantă”, în preajma căreia se complac Gunther și Paul și, de
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
lecturi atente, cu creionul în mînă. Conspectele d-sale adesea minuțioase ni se par foarte utile nu în ultimul rînd junilor cititori, orientîndu-i, stimulîndu-i să meargă mai departe pe căile astfel deschise. Lectura lui Cassian Maria Spiridon e una participativă, simpatetică. Cu discreție, d-sa își exprimă adeziunea la multe din opiniile autorilor abordați, sugerînd statutul lor de îndreptar intelectual și moral. Reține bunăoară un aspect capital al convertirii la ortodoxie și, implicit, la românitate a lui N. Steinhardt: „Adevărul răstignirii
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
de text. Capitolul despre Arghezi reprezintă un mic tur de forță, ca și amplele secvențe despre „dosarul” antimonarhic și antibrătienist al lui N.D. Cocea sau despre „zilele de lagăr” de la Târgu-Jiu ale lui Zaharia Stancu. În treacăt fie spus, atitudinea simpatetică față de scriitorul și gazetarul Stancu merită salutată ca premisă pentru virtuale reconsiderări de ansamblu. E de notat, apoi, faptul că literatura carcerală din România perioadei 1870-1945 aparține de regulă scriitorilor de stînga sau adversarilor radicali ai Sistemului politic. Ar mai
Literatura română și închisoarea by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3445_a_4770]
-
se arată cucerit de retorica hitleristă, sfârșește prin a fi deprimat: actualmente locul meu nu este în această țară. O fi vorba de „țara Schlaraffia”, clubul din Linz unde aderase Eichmann, locul unde evreii nu aveau ce căuta? Prin extensie simpatetică, urmând expresia Marinei Țvetaeva, poeții sunt, prin destin,evreii tuturor timpurilor. Așadar - exclusul Benn. Afirmația sa, „eul este un capriciu tardiv al naturii”, trebuie gândită în strânsă relație cu o alta: eul poetic nu are istorie, credea el, în poezie
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
cu intonație mistică în epocă: fiu de răzeș, neconformist, cu temperament sanguin, jovial, veșnic surâzător cu cei din jur, în poză umilă, humuleșteanul dispunea de o „formație legată de ereditate”, de unde provine și „acumularea de înțelepciune”, primele locuri de învățătură simpatetică „la școala povestitorului popular” fiind ospețele, șezătorile și horele populare din sat. Poporul i-a oferit totul lui Creangă, începând cu concepția „sănătoasă” de viață, optimismul și încrederea în izbânda „grupului social” din care face parte, până la preluarea râsului „sănătos
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
cărții cum că „cercetările lor au o nonșalanță în plus și vin din unghiuri de atac destul de surprinzătoare” trebuie privită cu multă circumspecție. Cel mai adesea, Al. Cistelecan își tratează subiecții apelând la un arsenal inepuizabil de șicane ironice, când simpatetice, când de-a dreptul distrugătoare. În hărțuirea și în tocarea măruntă a volumelor de critică (chiar pornind de la un cuvânt sau o frază nevinovată), Al. Cistelecan face treabă de maestru. Magna cum laude nu se transformă niciodată în „summa”, deși
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
recurgând adesea, aproape exclusiv, la documente de presă și arhivă sau la unele mărturii orale - și a fi trăit-o ca membru participant. Chiar și în această ultimă ipostază trebuie să intervină spiritul critic și autocritic, în afara oricăror înclinații pur simpatetice și profund afective, de natură să altereze aspectul real al unei situații date sau să modifice profilul moral al unei personalități; tot astfel și în ce privește sentimentele de antipatie, aversiunile instinctive. între iubire și ură trebuie păstrat un echilibru, adoptată o
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
comportamentul social, dominat de limba lui ascuțită. începând din 1945, venind pentru prima oară în contact personal cu Frunzetti, în calitatea sa de asistent la Catedra de Estetică, am putut constata persistența prejudecăților sale antisemite operând în paralel cu înclinațiile simpatetice manifestate unui șir de evreice, mai mult sau mai puțin tinere și care îndeobște îl admirau. Se cunoaște astăzi foarte puțin și în bună parte nu se cunoaște deloc cum a întâmpinat Frunzetti realitatea creată de evenimentele care s-au
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
pentru care cred eu că la Potter contează mai degrabă suferințele și supraviețuirea decît isprăvile care îi ies și faptele de vitejie ce îl au drept autor. Faima lui printre vrăjitori pare a fi nefondată pînă și pentru cel mai simpatetic spectator. Nici de această dată, afli, reușitele lui din Turnirul celor Trei Vrăjitori nu se datorează capacității lui de a se descurca, ci unor alți factori care se amestecă. Succesele lui sunt mai mereu circumstanțiale: intervin ba părinții care îl
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
căderea în complicitate cu îngerii căzuți, omul se pare că a pierdut ceva, acea capacitate de a comunica cu Dumnezeu. Unica formă de a comunica rămâne rugăciunea, concentrarea mentală și probabil un fel de emisie prin tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
la promovarea unei culturi din Africa profundă, dintr-un Gabon tainic ce a adoptat-o ca fiică a junglei. Pitorescul din acest roman provenit din valorile a două culturi diametral opuse, din situații și din mentalități diferite, dar care devin simpatetice, e depășit în chip natural de Ioana Heidel, deși ceea ce-i dă notă caracteristică este imaginea unei umanități curioase, tradiționaliste, în plină dorință de dezvoltare, dar păstrând urmele conservatorismului. Olimpia își găsește fericirea în profesiunea sa și în libertatea unui
IOANA HEIDEL: „MI-A PLĂCUT CULOAREA” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384830_a_386159]