102 matches
-
a citit articolul lui Bogdan Crețu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu și a USR. Premisa intervenției sale se dovedește de un simplism deconcertant și de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe președintele USR și, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăznește să spună că este de altă părere e considerat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
trebuie să dea, înainte de toate, o imagine convingătoare a lui Eminescu. (Înainte chiar de o imagine convingătoare a literaturii înseși!) În mod curent, imperativul acesta se numește, constat, „testul Eminescu” sau „proba Eminescu”. Personal, îmi sună mai degrabă a ordalie. Simplismul rigid al raționamentului, mai ales, mi se pare extrem de periculos. Sigur că, în definitiv, o atare pretenție nu e cu totul absurdă, dacă luăm în calcul precedentul Maiorescu sau, strălucit, precedentul Călinescu. Întrebarea e cât i-a folosit, de pildă
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
sfiește să exercite un fulminant "traseism" politic. Susținând cu egală ardoare necesitatea fondării statului pe baze spirituale, Nichifor Crainic discreditează și el "modernitatea", de pe poziția tradiției și a specificului național, ajungând să prescrie o doctrină în toată regula, marcată de simplism ideatic și de rigiditate, cea a statului etnocratic, construcție caracterizată de autor ca una "utopic/distopică", resuscitând idei herderiene ce-și trăiseră de mult traiul, legate de o "tradiție a sângelui" și o "tradiție a limbii". Urmărită în descrierea atentă
Proiecte himerice by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/10511_a_11836]
-
se simte lovit în plin văzând lipsa de bunăcredință și argumentația sofistică a criticului-biolog. I-a răspuns ("era răspunsul unui om mânios") și mai târziu a regretat c-o făcuse, deși tabloul sinoptic" al lui H. Sanielevici era de un simplism izbitor "în care puteau fi încadrați toți scriitorii tuturor literaturilor". Sadoveanu recunoaște că era aprig la mânie, care s-a manifestat și cu altă ocazie, la urma urmelor, banală. Pentru că editorul G. Filip nu s-a prezentat la o întâlnire
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
face o greșeală, cu partidul și nu voi pune niciodată această greșeală în sarcina partidului”. Cu acest crez în minte, cu o ură autentică față de tot ceea ce însemnase establishment literar anterior, antimonarhist sincer și dotat cu un rudimentar talent literar (simplismul intrigilor sale psihologice și moralismul demonstrativ se văd bine atunci cînd dramatizează în paginile „Gazetei” întîmplări cu presupuși spioni americani etc.), cu un aspect plăcut care îl face să fie figura reprezentativă la congrese internaționale, dar și cu un echilibru
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
de ședință”, fără raport cu inflexiunile uzuale ale limbii române. Aceste importuri masive devin cu atît mai stridente cu cît un mare număr dintre emitenții de discursuri oficiale au o educație precară, ceea ce îi face cu atît mai vulnerabili față de simplismul prefabricat al limbajului de lemn, își amintește istoricul Zoe Petre. Am încă vie amintirea primei ședințe de sindicat la care am luat parte ca tînăr preparator, în 1961. Președintele sindicatului era în acea vreme un conferențiar care studiase la Moscova
Cum se folosea limbajul "academic" în Epoca de Aur () [Corola-journal/Journalistic/67790_a_69115]
-
ziar, și în ce spun sau tac la televizor, și într-o întâlnire cu studenții. O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
nu se dau” (p. 57). În ce-l privește strict pe Eminescu, afirmă Grama, faima acestuia se datorează rumorilor stârnite în presă de îmbolnăvirea și apoi de moartea sa. Rumori care pentru publicul neavizat au statut de lege. Lăsând deoparte simplismul rezolvării, să recunoaștem că, judecată la rece, descrierea nu e numaidecât inexactă. Știm astăzi, datorită Ioanei Pârvulescu, că atât de circulanta etichetă de „Luceafăr al poeziei” a fost lansată de obscurul gazetar C.B. Stamatin, într-un necrolog din „Adevărul” (18
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
întreg, e mai puțin grav dacă ne gândim că a persitat continuu o masă tăcută, ostilă, regeneratoare, care explică posibilitatea schimbării radicale din decembrie 1989. Ies din aceste considerații generale, care îi vor face poate pe unii să zâmbească pentru simplismul lor. În fond, nu masele contează, ci elitele, când vorbim de ideologie și oportunism. Mă îndrept spre observații mai ușor de verificat și de cuantificat. Nu poate fi neimportant să stabilim ca un criteriu minimal al demnității scriitorului (și a
Demnitatea intelectualului român by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8142_a_9467]
-
ne întoarcem la esența concepției maioresciene asupra artei, observăm că ea a jucat, la rîndul ei, un rol cu mult mai însemnat decît au fost dispuși să creadă chiar susținătorii ei din secolul XX. În lipsa ei vădită de sofisticare, în simplismul ei cîteodată, concepția aceasta are merite majore în evoluția spre modernitate a literaturii noastre. Iată un lucru pierdut din vedere. Maiorescu a pus capăt utilitarismului artistic, a militantismelor de tot felul dragi generației romantice. El e cel dintîi care afirmă
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
excelent orchestată, de mare plasticitate expresivă, utilă prioritar spectacolelor vizual-scenice. La Opera bucureșteană, „Golem“ și „Arald“, cele două lucrări lirice într-un act, semnate de clujeanul Nicolae Bretan - compozitor ce aparține primei jumătăți a secolului trecut, au excelat printr-un simplism dezarmant manifest în plan compozițional, aspect greu de compensat în plan scenic în viziunea regizorală a Andei Tăbăcaru Hogea. Și totuși, marele eveniment al lunii februarie, aici, la opera bucureșteană, s-a dovedit a fi evoluția celebrului bariton Alexandru Agache
Evenimentele muzicale ale miezului de stagiune (II) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7603_a_8928]
-
din 1979, de la Ziua mâniei, cu Eugen Negrici mi se pare mai degrabă o formă, convenabilă diplomatic, de armistițiu. Fiindcă ce stipulează din unghi cronologic acesta din urmă, în încercarea de a depăși umbra propriilor glose stilistice, se dovedește, prin simplism, departe chiar de părerile paradoxale ale lui Agopian, și deci incongruent cu spiritul acestora. Transcriu o idee care, lansată într-un studiu anterior, reapare astăzi în prefața Operelor de la Polirom: "Cărțile lui Agopian reprezintă o victorie a imaginației creatoare și
Ostaticul istoriei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7539_a_8864]
-
a lui Tudorel Urian). Nici acest recent Punct și de la capăt nu face excepție. Dacă vom vedea în el o poveste foarte sobră despre (subliniez acest cuvânt) România bipolară de după al Doilea Război vom cădea, neavertizați, într-o capcană a simplismului ideologic. Damian și Octavian sunt, în această cheie, cele două extreme morale. Unul cedează rușinos, altul rămâne demn de admirație, fără nici o sincopă. (Și, din acest punct de vedere, identificarea pe care o propune Răzvan Voncu e cât se poate
Întoarcerea acasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2497_a_3822]
-
mineral,/ ci ochiului văzând din cer/ oceanul ca pe-un simplu val." Opțiunea formală pentru sonet și în general pentru procedurile clasice și neromantice, este premeditată, poetul mărturisindu-și memorabil predilecția muzicală: "Lipsa de muzică deprimă,/ strigătul nud e un simplism/ și-n drumul dur spre alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim) nu evită dificultatea convocării în comuniune a unor pilde, figuranți sau figuri retorice din filosofia platonică, Biblie sau eresul
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
din bibliografie, pe câtă vreme cea de-a doua ar naufragia într-un registru prea accesibil, facil, umoristic, comercial. Greu de stabilit, după această rețetă, unde le e locul Postmodernismului românesc sau volumelor de Jurnal. Și încă și mai greu de acceptat simplismul intelectual al unei asemenea împărțiri. Un roman minuscul, dens ideatic, dificil de urmărit, explorând fantasmaticul și instituind monstruosul (într-o bună tradiție prozastică) nu e numaidecât superior unei colecții de povestiri agreabile, inteligente, tandre, scrise cu mult farmec și, inerent
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
în ochi, care se răsfață mai complezent, sînt acelea de ordin local, al cronicii pitorești. Nu operează acolo consensul care, de bine, de rău, în alte părți ale lumii, impune un fel de implacabil al evidenței. Să ne ferim de simplismul păgubitor al suficienței. Cu atît mai mult cu cît această civilizație, a noastră, a arătat și spirit critic, și subțirime în capacitatea de a mînui și compara noțiunile. Putem fi tineri și înțelepți. E o foarte frumoasă imagine din mitologia
O flacără, dincolo de proza reușitei pragmatice by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4545_a_5870]
-
a fost Sânul (personajul principal, David Kepesh, se transformase nu într-o gânganie, ca la Kafka, ci într-o glandă mamară gigantică), sau resuscitând personaje a căror moarte o anunțase în romane precedente, vine cu ceva nou: un regres spre simplism, o narațiune lipsită de rafinamentul stilistic caracteristic și de complicatele lui jocuri de oglinzi menite să reflecte fațetele multiple ale personalității protagonistului. In The Humbling rămân prezente, obsedante, temele lui din totdeauna: arta, erotismul, celebritatea, moartea, plus, în ultimele cărți
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
bun caz - constituia apanajul unor submediocri, putînd cere "răsplata jertfei patriotice". Pentru regimul comunsit, deoarece își putea anexa un autor de un real talent, care să-l "dubleze" pe A. Toma, "marele poet" en titre al "lumii noi": "Trebuie un simplism desăvîrșit al inteligenței pentru a vedea în ipostaza eului liric din "Cu fața în asfințit", "Ursul românesc", "E slobod să mai cînt?", "Cîmp românesc", "Poeților tineri", "Drumul meu", "Despărțire de o garoafă roșie", pe activistul de partid sau, cum pretindea
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
adică unui eticism ideologizat, nici etnicului transformat în patriotism demagogic. Ea, literatura, are propriile legi ale creșterii și descreșterii valorice, tematice, orizontul său este mereu în mișcare, fluid, nu poate încremeni în forma baladei epice a unui Deșliu, sau în simplismul unor contraste poetizate, afirmau steliștii la Congresul scriitorilor din 1956. Poziții de bun simț, de fapt, insurgente în contextul epocii, curajoase atunci, normale acum. Între ele destine de scriitori, cariere, exiluri, destrămări, refaceri cu tineri redactori, morți, o viață dedicată
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
căreia e unul (cum s-a mai spus) moromețian... În paranteză fie spus (nu fără pietatea cuvenită unuia ce nu mai este printre noi): s-ar putea să n-am "organ" pentru Sorescu (simplitatea căruia, de pildă, e, uneori, numai simplism) și/sau să fi rămas, din consecvență (și dintr-un parti-pris idiosincratic), la recenzia mea (din "Orizont") la cărțulia-i de Poeme, de prin 1966, care, fără să fie un encomiu, era, cred eu, îndeajuns de justă. Cum, atunci (și
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
e nici rușine, nici laudă în asta, pur și simplu în adolescență am ascultat și citit alte lucruri și mi se părea că nimic nu poate fi interesant la un asemenea personaj cu voce neșcolită, lălăind melodii repetitive, de un simplism care, oricât de elaborat s-ar fi vrut, îmi părea plictisitor încă de la a doua măsură. Exageram, desigur. Era un soi de respingere a unui mod de viață pe care îl consideram superficial, dar ulterior aveam să văd că se
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
și cu argumente fortificate de extraordinara sa percepție a realității sufletești, fluide, aproximative. Blecher acceptă subiectivitatea și o asumă, dar ca temă de cercetare și Îndoială, ca oricare alta, nu mai puțin decât așa-zisa obiectivitate arogantă și falsificatoare În simplismul și exterioritatea ei. Regăsim aici o corespondență cu ceea ce avea să afirme fizica lui Heisenberg, când se referă la tranziția de la „posibil” la „real”, când scrutează „realitatea potențială”. Actul de observare și de recreare a lumii nu poate fi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai curând așa: gândirea își vede de treabă în altă parte, treaba ei spornică nu se află în cauzalitate. Veriga slabă la buddhiști și, într-o măsură mai mică, la stoici este aspectul de interdependență infinită a lucrurilor, care reia simplismul cauzalității, dându-i o nuanță ocultă de destin și de viziune. Din care va decurge destul de ușor soluția ascetică: să fugim de lumea cauzalității și să devenim imperturbabili și neutri (fără să avem nevoie de concluzii) prin abandonul total al
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
e unicul loc unde europenii pot vorbi cu mândrie de "virtuțile europene", considerând odioasă "mitologia banului", de parcă Europa, de câteva mii de ani, n-a făcut decât să frecventeze "Academia" lui Platon. Formulat ca ostilitate globală, "antiamericanismul e de un simplism jenant. Căci America înseamnă și Whitman și Poe! Și singura Constituție în care e înscris "dreptul la fericire"! Ea le-a oferit multor imigranți șansa de a reuși și, probabil, nicăieri altundeva nu se poate înțelege mai bine "dreptul la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Cum mama cu nici un preț nu voi să renunțe la locurile prunciei sale, tata și-a sacrificat cariera, înfundîndu-se într-un tîrg aflat la capăt de cale ferată. S-a identificat acolo cu principiile din care își făcuse un ideal. Simplismul său în ce privește propriul meu viitor o îndîrjea însă în cea mai mare măsură pe mama care în sfîrșit înțelesese că nu trebuia să suport și eu privațiunile provinciei. Dînsa nu uita că îndîrjirea trebuie transmisă. Iată cum și de ce am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]