97 matches
-
măsurarea violenței în școală / 74 Capitolul III: Violența obișnuită: definiție și consecințe / 77 Definirea violenței / 77 Microviolențele / 85 Definirea violenței: o falsă problemă? / 94 Consecințele microviolențelor: o anchetă / 99 Violențele sexuale / 104 Concluzie / 108 Capitolul IV: Înțelegerea violenței / 109 Câteva simplisme... / 110 Abordarea prin factori de risc / 117 Paradoxurile "mondializării" / 133 Concluzie: depășirea simplismului / 148 Capitolul V: Combaterea violenței / 151 Soluțiile Domnului Mușchi / 151 "Bunele practici" / 172 O abordare ecologică / 185 Concluzie: refuzul neputinței / 192 Capitolul VI: Provocare mondială, eșec francez
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Definirea violenței / 77 Microviolențele / 85 Definirea violenței: o falsă problemă? / 94 Consecințele microviolențelor: o anchetă / 99 Violențele sexuale / 104 Concluzie / 108 Capitolul IV: Înțelegerea violenței / 109 Câteva simplisme... / 110 Abordarea prin factori de risc / 117 Paradoxurile "mondializării" / 133 Concluzie: depășirea simplismului / 148 Capitolul V: Combaterea violenței / 151 Soluțiile Domnului Mușchi / 151 "Bunele practici" / 172 O abordare ecologică / 185 Concluzie: refuzul neputinței / 192 Capitolul VI: Provocare mondială, eșec francez? / 193 Evoluția violenței școlare în Franța: școala elementară / 193 Evoluția violenței școlare în
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Câte nu se spun despre cauzele violenței? Televiziunea, părinții, femeile singure, mai '68, laxismul politic sau ultraliberalismul, jocurile video, cromozomii răsuciți, supranumerici sau criminali sunt, pe rând acuzați. Ce slăbiciune a gândirii! La un fenomen complex, cauzalitate complexă. Jos cu simplismele! Profețiile despre cauzele violenței în școală sunt fără de număr. Uneori redusă la o cauză unică, aceasta poate fi văzută și ca o problemă de civilizație, prinsă într-un discurs despre decadență care amestecă înflăcărările lirice și analizele adesea strălucite, dar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
istorice în care apare violența. Problema legăturii mondializare-violență școlară va fi aici examinată nu din perspectivă ideologică, ci pornind de la câteva rezultate ale cercetărilor empirice comparative între țările din Nord și cele din Sud, care ne rezervă câteva surprize. Câteva simplisme... O îndelungată frecventare a colocviilor, conferințelor și cursurilor de formare pe subiectul care ne preocupă în această carte mi-a oferit ocazia să aud explicații inspirate și generalizări de un comic uneori involuntar. Îmi amintesc, de exemplu, de o conferință
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem: joacă pedagogia un rol în geneza violenței? Cât de importante sunt variabilele familiale? Dincolo de simplismul monocauzal, trebuie evaluată ponderea variabilelor școlare și familiale, așezându-le la locul lor în sistemul etiologic al violenței în școală. O analiză "stângistă": oroarea ultraliberală O altă analiză, situată de partea opusă a eșichierului politic, merită evocată pentru o clipă
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
probabilitatea ca un copil sau un adolescent să dezvolte tulburări emoționale ori de comportament. Această abordare, contrar unei critici ce-i este adusă frecvent, nu este una deterministă, dimpotrivă, ea s-a dezvoltat (Lazarus și Folkman, 1984) ca reacție împotriva simplismului monocauzal care stigmatizează anumite populații (femeile monoparentale, imigranții, copiii cu părinți divorțați etc.), chiar dacă uzul ei în gândirea comună deformează în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Lazarus și Folkman, 1984) ca reacție împotriva simplismului monocauzal care stigmatizează anumite populații (femeile monoparentale, imigranții, copiii cu părinți divorțați etc.), chiar dacă uzul ei în gândirea comună deformează în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare recunoaște înainte de toate că (Fortin și Bigras, 1996, p. 10): "Dezvoltarea copilului este de origine multifactorială [de unde] conceptualizarea unor modele complexe care admit existența mai multor traiectorii ale dezvoltării umane
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rămân mari, cum vom vedea mai departe, referindu-ne la "pedeapsa corporală". De fapt, este vorba de combinarea unor factori individuali, locali și macrosociali într-o abordare sistemică unii ar numi-o holistică a producerii violenței în școală. Concluzie: depășirea simplismului În acest capitol am trecut de la simplismele cele mai hazlii sau mai dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a acestor simplisme e ușor de decriptat, efectele lor concrete nu sunt mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
referindu-ne la "pedeapsa corporală". De fapt, este vorba de combinarea unor factori individuali, locali și macrosociali într-o abordare sistemică unii ar numi-o holistică a producerii violenței în școală. Concluzie: depășirea simplismului În acest capitol am trecut de la simplismele cele mai hazlii sau mai dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a acestor simplisme e ușor de decriptat, efectele lor concrete nu sunt mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe de o parte, sau speranța "revoluționară", pe
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o abordare sistemică unii ar numi-o holistică a producerii violenței în școală. Concluzie: depășirea simplismului În acest capitol am trecut de la simplismele cele mai hazlii sau mai dezolante la o complexitate tot mai mare. Dacă latura ideologică a acestor simplisme e ușor de decriptat, efectele lor concrete nu sunt mai puțin importante: conservatorismul antipedagogic, pe de o parte, sau speranța "revoluționară", pe de alta, chiar dacă sunt principii opuse, sunt amândouă justificări ale imobilismului. Abordarea prin factori de risc ne-a
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
clar, cercetarea arată că strategiile bazate pe școală și pe schimbările în implicarea școlii în comunitate sunt cele mai eficace. Nu folosesc niciodată, decât pentru a o combate, noțiunea reducționistă: violența în școală, violența școlii. E vorba aici de un simplism radical. Totuși, uneori, adulții din școli pot fi ei înșiși agresori. Pentru o parte deloc neglijabilă a opiniei publice, ba chiar, în unele țări, pentru imensa majoritate a populației, anumite "violențe" sunt normale, fac parte dintr-un drept tradițional al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
a suspecta): nu ai încredere în tine îl suspectezi pe celălalt. Violența întinde multiple capcane: este un adversar fără credință și fără lege care provoacă la luptă. Trebuie să ne ferim de capcanele majore care se numesc exagerare și negare, simplisme și ignoranță, iar, în cele din urmă, provocarea este o provocare de a recunoaște, a ști și a acționa. Cartea de față a încercat să descrie aceste capcane, care necesită strategii și atitudini diferite pentru a le evita sau depăși
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cazuistica endocrină și psihiatrică, întărind, confirmând suportul materialului anatomic, dar și biochimic, a conturat o concepție medicală materialistă. Etapa istorică a coincis cu apariția altor concepții, a unor școli cu interpretări excesiv psihologizante (Freud). Respingând nu realitatea faptului psihologic, ci simplismul unor interpretări subiective, în colectivul profesorului Parhon s-a respectat obiectivul medical al cercetărilor și substratul lor biologic, material. În întregime, opera profesorului Parhon derivă din fapte de observație și din experiment. Această școală a fost, în esența ei, un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
unora ce au fost cotate cu mai mare contribuție la amplificarea volumului țintei sau la atingerea acesteia în timpul cel mai scurt. Nu este un fapt nesemnificativ că pe acest traseu Economia a simplificat excesiv procedurile de cunoaștere, căzând adeseori în simplism. Parcimonia fără viziune amplă și fără metode de studiu adecvate contextelor complexe înseamnă evident simplism. Teoria explică lumi parțiale, adeseori neesențiale, doar cu scopul de a dovedi că este în măsură să treacă proba eficienței explicative și de înțelegere, să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
atingerea acesteia în timpul cel mai scurt. Nu este un fapt nesemnificativ că pe acest traseu Economia a simplificat excesiv procedurile de cunoaștere, căzând adeseori în simplism. Parcimonia fără viziune amplă și fără metode de studiu adecvate contextelor complexe înseamnă evident simplism. Teoria explică lumi parțiale, adeseori neesențiale, doar cu scopul de a dovedi că este în măsură să treacă proba eficienței explicative și de înțelegere, să-și atribuie rolul de cetățean cu drepturi depline în cetatea științei. Desigur, Economia are o
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
individual și social. 4) Tratarea, uneori, din motive de ordin didactic, a frustrației ca fenomen singular, independent de celelalte procese și funcții psihice, implică, un efort de abstractizare, deoarece este neglijat întregul în mod intenționat. În mod deosebit, trebuie înlăturat simplismul ipotezei S-R („Stimul-Reacție”), al punctului de vedere „behaviorist”, și a celui „biologist” în explicarea „frustrației”, care duce la simplificarea cercetării, la sărăcirea conținutului psihologic al acesteia; de exagerările asemeni, nu putem să nu condamnăm și exagerările înțelesului psihanalitic de
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
din exemplele care demonstrează la ce duce teoria frustrării și agresiunii, în expresia ei pregnantă, atunci când o interpretăm pe baza unei scheme sociologice eronate, total rupte de fenomenele sociale concrete, istoricește constituite”. (op. cit., p. 125). Considerăm și noi ca evident simplismul ipotezei „frustrație-agresiune”. Agresiunea nu poate constitui decât una din manifestările stenice (cele mai expresive) ale frustrației, dar nu putem să reducem aceste manifestări numai la agresiune. Este de la sine înțeles că „frustrarea” nu determină actele de agresiune în mod automat
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și nege și, evident, să-l reprime. (Vezi, „Introducere în psihologia medicală”, 1973, Ed. științifică, p. 60). Alăturându-ne criticilor mențonate mai sus, subliniem și noi insuficiența modalităților de interpretare „behavioriste” și „biologiste”, care reduc semnificația „fenomenului de frustrație” la simplismul ipotezei „S-R” („Stimul-Reacție”), sau la înțelesul psihanalitic de „complex” - adică de factor inconștient, rezutat din conflictul intrapsihic dintre „instanțe” (Sine, Eu, Supra-Eu), sau dintre forțele pulsionale ostile (Libido și Thanatos). Credem, în schimb, că „fenomenul frustrației”, ca orice fenomen
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
ghetoizeze" grupul, care este tentat să utilizeze doar dactilemele ori limbajul mimico-gestual. Capacitatea de relaționare cu populația auzitoare este redusă; • funcția limbajului perturbat, ca suport al gândirii, are drept consecință particularitățile specifice gândirii subiectului cu tulburări de auz (concretismul, șablonismul, simplismul, îngustimea, inerția); • funcția cathartică duce la efuziuni ce vor să compenseze puterea diminuată de convingere a posibilităților lor de transmitere a mesajului; • funcția de luare în posesie este însoțită de gesturi complementare; • funcția persuasivă se evidențiază prin gesturi insistente și
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
fac mare tărăboi pe această temă, recunoscîndu-se în postura metecilor din Atena epocii lui Pericle, situație consimțită însă, în bună măsură, mai mult sau mai puțin explicit, deși liderii europeni nu mai prididesc să acuze S.U.A. de "unilateralism global", "absolutism", "simplism" etc. Ca orice societate liberă, America își are nebunii săi. Dar ea joacă un rol prea important în lumea de astăzi pentru a-și permite luxul nebuniei. Se spune că după perioada postmodernă urmează haosul, și sunt suficiente indicii în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
compromisului, ca instrument de guvernare a unei lumi în care binele și răul sunt amestecate? Un fundamentalism nu poate fi combătut decît opunîndu-i un altul? Această viziune maniheistă asupra lumii, împărțirea ei în buni (noi) și răi (ei), pe lîngă simplismul său ridicol, este una paranoidă, extrem de periculoasă, care a făcut mult rău în istorie. Cu o cultură politică profund marcată de puritanismul neoprotestant, în care reapare ideea de popor ales, George W. Bush e convins că încarnează Binele în cruciada
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rolul său a scăzut, o întreagă infrastructură rămînînd disponibilă, iar militanții instruiți au început să caute alt dușman. Și l-au găsit în persoana "necredinciosului" unchi Sam. Aceasta i-a făcut pe mulți americani să vadă în saudiți "esența răului", simplism care nu avea decît să alimenteze și mai mult fervoarea teroristă, cu atît mai mult cu cît s-au făcut auzite și voci americane care-l acuzau de terorism chiar pe profetul Mahomed și cereau ca Mecca să fie bombardată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care ești împins de la spate să o faci, suportînd apoi, potrivit propriei constituții și disponibi lități, consecințe diverse. Dar nu mai ieși la fel din ea. Dacă mai ieși. Scriitură patologică, spun unii critici, din cei mai acerbi, care denunță simplismul de bază al intrigilor și afectarea, artificialul dialogurilor, destinate, susțin ei, unor pseudo-intelectuali asexuați și narcisiști, traumatizați de simbolul falic al pomului de Crăciun... Adevărul e că Amélie Nothomb, deși frumoasă în felul ei, misterioasă și provocatoare, pare extrem de departe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se numește Bob Schmeker (Statistică), pe fiica unui Mitică o cheamă Sisilica, o doamnă poartă numele Cuțopolu (O blană rară) iar un doftor pe cel de Limbric ( Dintr-un catastif vechi). În lipsă de inspirație mai înaltă, uneori este imitat simplismul onomastic al lui Alecsandri: un Sonet e dedicat unui cavaler de industrie pe nume Coțcar Coțcarovici iar în Mofturi îl găsim pe Micul Spanacovici numit în formulă completă Mititelul Spănăcel Spanacovici; în Gogoși-le din Claponul anului 1877 ne întîmpină
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
globalizată. Scopul acestei critici este de a pune în discuție "monopolul" statului suveran "asupra loialităților, identificărilor și energiilor membrilor lui" (Connolly 1991: 479). Mijloacele multiple de apartenență și de interdependență și multiplicarea riscurilor globale ce există în modernitatea târzie complică simplismul diviziunilor binare între interior și exterior. Ideea lui principală este că obligațiile și îndatoririle depășesc în mod constant hotarele statului suveran. Suveranitatea, afirmă Connolly, "limitează prea riguros identificările și loialitățile ce trec dincolo de ea", fiind astfel necesară promovarea unui spirit
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]