33,268 matches
-
altceva poate face persona lirică decât să înregistreze întâmplările mai sus pomenite? Obiectivitatea acestei înregistrări e însă doar o mască, asumată conștient (oricum postmodernismul desfide aperspectivismul). Sau, dacă obiectivitatea e autentică, atunci lumea descrisă e una maladivă. Deja obiectele aveau simptome animiste într-un mod patologic în poezia pre-2000 a lui Vișniec: "lucrurile își veneau încet în fire/ după îndârjirea cu care mă gândisem la ele/ își cercetau rănile și se numărau/ unele pe altele" " Eu tot la adevăr, bine și
Economie de cuvinte by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12696_a_14021]
-
Ludwig, dar cum ar fi putut el să-și dezorganizeze un delir atît de frumos orchestrat, după toate legile geometriei, cu un răspuns ar fi fost dator, poate, doctorul Sigmund, însă el tocmai era ocupat cu răspunsul la propriile-i simptome, pentru că ,,psihanaliza este acea boală mentală al cărei remediu se pretinde a fi" (citat din dulăul Karl Kraus), iar un răspuns, în felul său, a fost chiar dat de către celălalt prieten comun, junele Otto care, pentru a preveni o moarte
Sisi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12835_a_14160]
-
gîndul de la el, de la ideea de a-l suna, de a-l auzi. (...) Începînd de la ora șase seara, nu se mai mișca din casă, așteptînd să sune ea sau să fie sunată" (pp. 161-162). Mariana Codruț este expertă în descrierea simptomelor "bolii" singurătății. Transcrierea detaliilor are acuratețea unei fișe clinice, chiar dacă, printre rînduri, răzbate o evidentă căldură umană. Practic, autoarea se pune în pielea personajelor ei, trăiește împreună cu acestea întregul calvar al existenței lor anodine: "De cînd e singură mîncatul i
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
a eseistului, conservatorismul implică o echivalare cu cîștigurile capitale ale culturii, cu bazele sale imperisabile. De unde rezultă nu o vedere scurtă asupra viitorului, ci una de anvergură. Sînt respinse, în consecință, crispările metodologice, prețiozitatea terminologică ŕ la page, ca niște simptome superficiale ale unui moment pasager. Așijderea e refuzată exagerata atenție de care se bucură teoretizarea ce riscă a obtenebra viul, realul (inclusiv ale operei ce se sufocă în rețelele mereu sporite ale unor scheme fastidioase). Noțiunea de postmodernism îl ofuschează
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]
-
favorizați într-un fel sau altul de regim, precum Nichita Stănescu, Marin Preda, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, ca să nu mai vorbim de Eugen Barbu, Adrian Păunescu, Ion Gheorghe, și într-un fel s-a prognozat chiar reculul unui Eugen Simion (simptomele acestuia se vădeau de pe atunci). A doua latură a "inadecvării" în care s-ar fi lăsat antrenată specia ar fi fost nu mai puțin decît pierderea pasului cu literatura română. Dacă, inițial, noua (recte reînnoita) critică "impresionistă" ar fi intrat
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
cărții lui Sorin Adam Matei, deja celebră din pricina celebrității referentului, Boierii minții... etc.etc. Concluzia lui Christain Crăciun este lipsită de orice echivoc și sună astfel: ,,Cartea aceasta (a lui Sorin Adam Matei, n.n.), haotică și resentimentară, este, din păcate, un simptom al unei evoluții culturale ce se poate agrava. Personal, pentru a prelua titlul cărții, între boierii minții și ciocoii minții, îi voi prefera întotdeauna pe boieri". ...și revistele sătești. n tradiția culturală bănățeană, publicațiile sătești ocupă un loc privilegiat. Numai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12416_a_13741]
-
în care înțelege să-l atace pe Traian Băsescu sunt fie manipulați, fie, pur și simplu, în solda președintelui e, în cel mai bun caz, o mârlănie. A persista în idee, așa cum face cel poreclit ,bursucul veninos", descrie un clar simptom de pierdere a frâielor. În loc să încerce să explice, cu instrumentele lexicografice pe masă, că acuzatorii săi sunt în eroare, dl Severin face încă un pas în bezna relei-credințe, calificându-i pe cei care nu-i împărtășesc părerile rasiste privitoare la
Alogenia salvează România by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11424_a_12749]
-
în mod similar cu aceea a lui Adrian Păunescu, iar reacția de revizuire din 1990 încoace mi se pare exagerată în sensul diminuării prea drastice a valorii. O răzbunare de același fel înregistrăm și în cazul prozatorului Ion Druță, ignorat. Simptomele negative (rezistențele la schimbare) puteau figura și ele în antologie. Însă Grigore Vieru și Ion Druță sunt victimele unor revizuiri tacite (în acest volum) și prea nedrept violente (în publicistica basarabeană). Sunt exagerări peste care nu putem trece cu ușurință
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
o formă mascată a dependenței de o tradiție, chiar dacă oficial renegată. Critica basarabeană nu are la ce se raporta în istoria proprie. Din 1940 până în 1966, Eugen Lungu nici nu are nimic de reținut în antologia sa, fie și ca simptom al epocii. Golul inițial al criticii basarabene e, de fapt, mai mare decât din 1940 până în 1966: e, dacă vorbim de secolul XX, din 1900 până în 1966. Poate că era bine dacă din revista ,Viața Basarabiei" (1932-1940 la Chișinău, 1941-1944
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
în deceniile șapte-opt ale secolului trecut. Analizată ca experiență individuală strictă, așa cum și este, în esență, orice exprimare artistică, pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei continue stări jubilatorii. Indiferent dacă este vorba de lucrări mai vechi sau mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
postmodernismului. De aceea, și în literatura lui, și a celorlalți scriitori tineri pomeniți, calitatea de a fi basarabean e relativizată - nu negată, nu ignorată, dar un reper la care se raportează polemic, cu un acut sentiment de insatisfacție. E un simptom semnificativ al generațiilor mai tinere de scriitori: repudierea patriotismului, satira anti-regionalistă, manifestate ca replici ale unei societăți deschise și ale unor conștiințe europene mai largi. Nu e deloc neglijabil efectul dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
dizolvant al postmodernismului: o despărțire, cu amărăciune și sarcasm, de spiritul limitat al propriei țări, percepută prin complexele, eșecurile și întârzierile ei. Postmodernism înseamnă, implicit, globalism, cosmopolitism, pierdere voită a individului într-o lume fără frontiere. Neliniștea apare ca un simptom, o consecință a unui exil generalizat: nicăieri nu mai ești suficient de acasă (în varianta decepționistă a unei viziuni literare) sau ești acasă peste tot (în varianta euforică a unei literaturi postmoderne, fără complexe). Literatura basarabeană, închisă atâta vreme, ca
Postmodernismul de peste Prut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11605_a_12930]
-
și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat încă prin lume, îndoctrinat de educația militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din 1789. Apoi, repede, elanul s-a stins, l-au crispat în muțenie valul de teroare, decapitarea regelui, șuvoaiele de sânge. Asta era schimbarea pe care o
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
ierte o dată. În același timp, lui Patriciu i se făcea periodic semne peste gard că afacerea lui cu petrol are și ea bube în cap. Au existat analiști care au interpretat anumite declarații politice ale lui Dinu Patriciu drept un simptom că acesta făcea jocul PSD, de teamă să nu fie luat la băni mărunți. Ceea ce nu se spunea și nu se prea spune nici acum e că firma acestuia își plătește impozitele și, mai mult, era și e una dintre
Țara lui Ilie Botoș by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11662_a_12987]
-
o rimă nemuritoare: Un tunet în urechi/descrește-n mers planete./ Se umflă umbra-mi caldă/ în spasme violente. Deci tunetul descrește planete pînă cînd ego-ul liric se umflă de spasme. Umflarea umbrei mi se pare, în acest caz, un simptom destul de grav. O stimată doamnă, care de ani buni face presiuni să pătrundă în Uniunea Scriitorilor, ne dezvăluie că vrea să uite de dragostea bărbaților. Probabil USR i se pare locul potrivit pentru atingerea acestui scop: Dă, doamne, timpul îndărăt
Veleitarii by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11691_a_13016]
-
suptului, adică al candidei mozoliri a sfîrcului matern, se naște la intersecția principală a nevoii oarbe de a te hrăni cu impulsul surd de a te reproduce. Indiferent dacă este așa sau nu, vreau să zic, dacă țipătul sugarului este simptomul unei colici precoce sau al unei ejaculări apriorice, rămîne hotărît că arealul fantasmării erotice seamănă leit cu o stepă rusească: este profund, panoramic și cu orizonturi joase. Adică numai bun pentru călătorii interminabile, ca în Jules Verne, și pentru popasuri
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
politice, interesant prin soluția intimistă și opțiunea pentru viața personală în detrimentul soluției colectiviste, Singur în fața dragostei ne apare astăzi istoricizat prin naivitatea perspectivei, palid în problematizarea existențială, chiar edulcorat prin sentimentalism și sinceritatea de album. Important în alt context prin simptomul de relaxare ideologică, e mult mai puțin important și atractiv astăzi, după patru decenii. Nu e departe de nivelul prozei cu adolescenți de la noi, gen Ion Grecea sau Mircea Sântimbreanu. Singur în fața dragostei e binișor supralicitat de critica basarabeană, cu excepția
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
Ion Simuț Nu știu dacă aș putea (singur și repede) să contabilizez toate edițiile critice întrerupte, dar pot să spun cu toată certitudinea că sunt atât de multe încât constituie argumentul unui simptom cultural alarmant, ce ar trebui să ne preocupe în mai mare măsură. Amintesc câteva, numai din sfera marilor scriitori: Dimitrie Cantemir, Mihail Kogălniceanu, Titu Maiorescu, Al. Macedonski, Mihail Sadoveanu, E. Lovinescu, Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Lucian Blaga, Mircea
Ediții critice întrerupte by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12909_a_14234]
-
Liviu Franga Într-o eră în care războaiele începute nici nu știi când se termină, în care ele se duc mai dur pe rețelele și canalele informaticii decât în tranșee, când, peste toate, succesiunea de crize devine simptomul normalității cotidiene, mai apar, mai pot apărea, iată, chiar și la noi, cărți în stare să ne aducă aminte că, vrem sau nu, știm sau nu, posibil sau mai puțin posibil, omul, același și mereu altul de mii și mii
Lira greacă by Liviu Franga () [Corola-journal/Journalistic/12941_a_14266]
-
Negoițescu, Radu Stanca, Doinaș și alți componenți ai unei grupări ce a deschis un mare capitol în literatura contemporană. Exemplele de reeditare sau de antologare a unor reviste nu sunt foarte multe, dar poate că suficiente pentru a caracteriza un simptom de interes al istoriei literare mai recente, în virtutea căruia Editura „Jurnalul literar”, coordonată de Nicolae Florescu, și-a orientat atenția spre o revistă a exilului parizian, „Caete de dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
anul 1997, cel mai bun produs literar de pînă acum al scriitorului), lumea snoabă, sclifosită, pedantă, prețioasă a psihiatrilor americani se confruntă cu lumea lui Caragiale care, prin cîteva vorbe („moft”, „fandacsie”) a definit mai bine decît toate tratatele științifice simptomele principalelor boli psihice ale omului contemporan. Discuția dintre un shrink și un cititor temeinic al operei lui Caragiale devine una de la specialist la specialist, poate chiar cu un avantaj pentru cel din urmă. Confruntarea dintre cultura europeană tradițională și pragmatismul
Proza de laborator by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12999_a_14324]
-
altfel machiate, aceeași mentalitate și supunere colectivă“. Dacă faptul că, „la nivel mediu“, „omul autentic“ e pe cale de dispariție, apare dătător de speranțe, rinocerizarea elitei intelectuale (firește, cu excepții, „focuri ce ard pe culmile disperării“) reprezintă în vederile scriitorului un simptom dramatic la maximum. | remarc|m că, dincolo de asemenea observații generale, cărora unii le-ar putea reproșa „banalitatea“ (cu toate că unui real repetitiv nu i se poate opune decît repetarea criticii!), Bujor Nedelcovici descinde și la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
propusesem prin munca de furnică anonimă și perenă să-i prind măcar un atom din normalitatea presupusă.// În cazul celui mai cumplit eșec să aibă cel puțin adierea unei drame.// Deleuze a reușit și a înțeles cel mai bine acest simptom, n-a reușit să reziste efectului și s-a sinucis” (Arvună-Sufletul). Menționăm de asemenea o sarcastică la culme “copie după natură”: “Stă ca o lăcustă la masa încărcată de roade// Și numai prididește a se înfrupta, îi trosnesc pe furiș
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
ar trebui să le publice, ca neoriginale...", ș.a.m.d. Citez din Pe scări, luna-i puc roșu (Ed. Cartea Românească, 1985, p. 136). - Să reprezinte comicul un semn de energie, un reflex de vitalitate (Nietzsche) sau, dimpotrivă, e un simptom al devitalizării, o fosforescență a epocilor alexandrine, o băutură de leac, conform lui Jules Renard, pentru "creiere sterile și stomacuri bolnăvicioase", nu altminteri, în raport cu "inteligența adevărată", decât "ca oțetul față de vin"? - Da, comicul este "energic" și "vital", - dovadă Bocaccio, Chaucer
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
de leac, conform lui Jules Renard, pentru "creiere sterile și stomacuri bolnăvicioase", nu altminteri, în raport cu "inteligența adevărată", decât "ca oțetul față de vin"? - Da, comicul este "energic" și "vital", - dovadă Bocaccio, Chaucer sau Rabelais, autori, tus-trei, aurorali. Parodicul, el, e un "simptom al unei devitalizări" târzii. Don Quijote e un op parodic, fără a fi alexandrin. Alexandrin și, deci, parodic ar fi Ulysses-ul lui Joyce. Numai că e profund vital. Ca și, să zicem, }iganiada... Fapt pentru care am rezerve față de ce spuneam
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]