694 matches
-
mai sus converg în noțiunea visului, cum izvoare ce se adună într-o albie cuprinzătoare. Și "vîrstele comportamentale" și "diacronia devenită sincronie" și "muzeul viu" al formelor și "translația între stimuli" și modificarea relației dintre exterioritate și interioritate și "poliperspectiva", "simultaneitatea", "instantaneitatea" și sinteză feluritelor (i)realități nu sînt decît trăsături ale fenomenologiei onirice. Visul, acea cale regală pentru cunoașterea sufletului, după spusele lui Freud e resimțit (intuit) că arhetip al poeziei. Ni s-ar putea obiectă: visul e absolut spontan
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună acesta problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptica. Nostalgia originilor, sursa arhetipala și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru.
Paradoxurile lui Bata Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17610_a_18935]
-
parcurse de personaj, ci și paradoxul ironic al metafizicii lui Hesse (firile esențiale care transmit mesajul fondului aparțin, prin rost, lumii formelor), paradox încorporat în poetica romanului ("mitopoetică a maternității absorbante și reenergizatoare") și în modelul său cosmologic (caracterizat prin "simultaneitatea în nemurire a tuturor operelor de artă, fie ele oameni, note muzicale sau pagini scrise). Inventarul acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija nici pe cele ce urmăresc conflicte arhetipale (paricidul sublimat Freud - Jung), nici pe cele ce
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]
-
vîrstă a creației. Structură artistică duală prin constituția sa profundă, manifestîndu-se pînă acum alternativ - cînd diafan și imponderabil, cînd imaginînd forme definite, cu arhitecturi și geometrii stabile -, Florin Ciubotaru își conservă și în noile lucrări aceste dominante, aducîndu-le însă în simultaneitate. Dacă e să identificăm o continuitate fermă, atunci ea este una structurală, a tensiunilor subterane, iar dacă încercăm o evaluare a elementelor noi, latente pînă acum sau doar insuficient marcate, acestea pot fi găsite în aspirația către sinteză, către echilibrarea
O negație a cenușii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16933_a_18258]
-
apucat să apucăm. Astfel, "a avea mai multe fețe" poate însemna că ai multe fațete. Nu neapărat unele "adevărate" și altele "false". Iar morala nu este întotdeauna implicată. 5 . Nici în basmele ce se petrec într-un fel de repetitivă simultaneitate asemenea lucruri nu stau simplu și tranșant. Mai ales, în cele culte. Fațetele personajelor, diverse, și destinele lor ulterioare, anterioare, sînt o "mărturie" în acest sens. Făt-Frumos, desigur, reușește în final. Uneori, el are frați mai mari, care par a
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
serioși. Astăzi, cartea se citește de pe alte coordonate. Nu numai că teoria relativității a intrat în manuale, dar ea a influențat puternic gândirea secolului XX, răsturnând convingerile - ce păreau atât de firești înainte - despre natura absolută a spațiului, timpului, mișcării, simultaneității. Așa că astăzi Teoria relativității pe înțelesul tuturor aduce nu o noutate, ci ceea ce își dorea Einstein - "câteva ore plăcute de lectură stimulantă". Și cum cititorul de azi nu are îndoieli în privința adevărului teoriei, va avea răgaz să remarce "eleganța expunerii
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
și exactitatea gustului, lucrările care provin din colecțiile Vito Grasso și Petru Romoșan, Mihai Oroveanu a reușit să realizeze o unitate simfonică, mult mai amplă decît suma aritmetică a obiectelor și mult mai profundă decît sonoritatea lor materială percepută în simultaneitate, chiar dacă materialele au oricum o sonoritate inconfundabilă. Cum se desprinde Apostu din această expoziție, ce spune el astăzi după o absență îndelungată și o invitație eșuată, vom încerca să vedem cu un alt prilej.
Revenirea lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16397_a_17722]
-
făcut decât să dezvolte o relație mult prea strânsă între producerea identității culturale și (trans)formarea subiectivității în/ca marfă de consum, rupând-o astfel definitiv cu tradiția ismelor '68-iste, diminuându-le orice influență și înscriind arta în "paradigma simultaneității și angajării". Devenind marfă integrată perfect mecanismului economic, arta (experiența estetică) și-a pierdut pe drum discursul politic contracarant, de critică a realității. Conceptele artistice generează doar "ornamentica realității", esteticul e strategie de marketing, arta se depolitizează, politicul e design
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
-i o metaforă din propriu-i jurnal, criticul conchide apreciativ: a fost „un tun de mare calibru, care se străduiește să nu fie înghițit de smârcurile unei istorii teribile”. Între elementele de poetică ale jurnalului intim, se enumeră spontaneitatea, autenticitatea, simultaneitatea - cunoscute, dar nu și formulate așa, de pe vremea lui Titu Maiorescu. A se vedea Însemnările zilnice. Sunt derutat, chiar și acum când scriu această prezentare, de ce în niciun capitol al celor două volume despre Genurile biograficului - carte impusă, cum ziceam
Întortocheate sunt căile... biograficului. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_370]
-
artei ar fi ceva absolut nou și nespus de revoluționar. Iar ca o progenitură tipică a burgheziei el nu e mai puțin convins că tocmai concurența liberă, înarmată în mod contemporan, este chiar «viitorul» ideal și că mereu grăbita «omniprezență, simultaneitate» a func- ționarului de birjă din zilele noastre, care «vibrează» în unison cu telegramele de birjă din toate colțurile lumii, este chiar psihologia «viitoristă » ideală. De unde și visul la un război permanent, ca o «igienă a lumii», și reducerea dragostei
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
Personajul de care vorbeam e o voce a poetului, poetul, chiar atunci când vorbește în numele său, nu e decât tot un personaj. Caracterul imaginar, pe de o parte, al poemului și caracterul lui, pe de altă parte, obiectiv trebuie considerate în simultaneitatea acțiunii lor. Sfera noțiunii de poezie e mai cuprinzătoare decât aceea de poem. Caracterul imaginar nu e o condiție a poeziei ci a genului, altfel spus, a poeticului din poeme. Limbajul real, obișnuit, poate fi la rându-i poetic, în măsura în care
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
rațional, raționalizabil, adică, prin lectură.mai întâi ne emoționăm și numai după aceea înțelegem, dacă e cu putință.Însă, înclin să cred că emoția nu trebuie considerate ca două momente separate în receptarea poeziei.Preeminența poate fi recunoscută în cadrul unei simultaneități.. Emoția se poate dispensa de înțelegere, dar înțelegerea nu se poate dispensa de emoție. Fără emoție, înțelegerea poeziei este pierdută. În imaginea vizionară emoția este anterioară înțelegerii, deci, implicit în înțelegere. Schimbarea copernicană pe care iraționalismul o aduce în artă
LEGILE POEZIEI SAU ILUZIA COMUNICĂRII, ESEU DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380073_a_381402]
-
Biserici locale. Ca și la nivel antropologic (persoana nu este deasupra comuniunii și nici comuniunea deasupra persoanei), în eclesiologie Biserica locală nu are prioritate asupra Bisericii universale și nici Biserica universală nu este o realitate deasupra Bisericii locale. Există o simultaneitate între local și universal. Critica Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae privitoare la eclesiologia euharistică este concentrată în studiul "Biserica universală și sobornicească" apărut în anul 1966 în revista "Ortodoxia". Teologul român respinge teza lui Nicolae Afanassieff conform căreia schisma de la anul
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
împărtășirea, adică primirea la Taina Euharistică. Despre Biserică și Euharistie Sfânta Euharistie fiind săvârșită în Biserică și de către Biserică, având deci un profund caracter eclezial, la rândul ei, ea constituie, face Biserica, Trupul comunitar-sobornicesc al lui Iisus Hristos. Printr-o simultaneitate și o reciprocitate ce ține de paradoxul și sublimul inefabil al realității dumnezeiești atotcuprinzătoare, Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica. Așadar, în Sfânta Euharistie se realizează cu adevărat Biserica, în înțelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382137_a_383466]
-
de idei. Iată, ca exemplu, un comentariu la o schiță a lui Costache Olăreanu: "Grandoarea și decăderea unui sărut parodiază mitul androginului: ŤO unică răsuflare pompă un aer dulce în patrupedul cu brațele încleștate în jurul propriului său trup.ť Tehnica simultaneității face ca sărutul să dureze nici mai mult, nici mai puțin decât scrierea/ lecturarea celor trei pagini ale textului printr-un procedeu numit slow motion în care timpul povestirii este încetinit prin diferite digresiuni, în cazul nostru fiind vorba despre
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
de coliziuni și sincope, din contorsiuni contrapunctice și porțiuni liniare, muzica a părut a se naște în conformitate cu procesul construcție/deconstrucție, tipic evoluției Universului. Era ca și cum s-ar fi confruntat două epoci diametral opuse, întâlnite însă pe axa spațio-temporalității într-o simultaneitate amiabilă: preclasicismul - reprezentat de timbrul clavecinului - și era cosmicității prin excelență, reprezentată de mediul computerizat! Abia în final, după epuizarea erupțiilor ritmice se instalează repaosul, revelând, printr-o linearitate sonoră plutitoare, magia aproape esoterică a grădinii secrete. Piesa Sur les
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
pereche de faze de adâncire spațială, sub aspectul de timbralitate sonoră. Astfel, pornind dinspre stadiul prim-energial, demersul (formalizarea) Mins se inițiază prin/dintr-un impuls incipient, în rezonanța căruia detensia energetică se densifică sonor într-o masă acordică compactată în simultaneitate, percepută ca grosietate timbrală sau timbrocluster, apoi, odată cu accelerarea tempoului Mins, aceasta se înclină melodic, profilându-se temporal ca succesivitate în/prin înlănțuire, aspectând o rarefiere (intervalizare) sonoră, după care trece în stadiul de ordin secund, de timp actual, continuând
Mișcarea de instrumentare a formei muzicale by Oleg Garaz () [Corola-journal/Journalistic/84314_a_85639]
-
Tiberiu Olah dezvoltă o muzică precum un semn al muzicii. Să fii abil ! Călin Dan spunea cândva că postmodernismul este o cultură de așteptare. "Nu se sesizează mari curenți energetici, ci doar o infinitate de pulsări în zona eseisticii, o simultaneitate de concerte camerale ce se grupează și se despart în configurații aproximative și efemere". În acest peisaj compozitorul post-modern pândește la toate colțurile, fiind pregătit să răspundă oricărei provocări. Nu e ușor să reziști la un asemenea stres: îți trebuie
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
La Graham Swift, Peter Ackroyd, Doris Lessing, Kazuo Ishiguro, prezentul se clădește pe memorie. La Ondaatje și Rushdie memoria devine prezent. În ambele cazuri, cele două momente trăiesc în simbioză, nu pot exista unul fără celălalt. Textul Desperado e o simultaneitate de înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
înțelepciune (trecutul) și confuzie (prezentul). Efectul acestei simbioze se simte abia la relectură: cititorul nu mai e sigur pe memoria lui, nevoia de poveste devine de fapt o nevoie de trecut. În locul finalului intrigii în viitor, lectura tânjește acum după simultaneitatea cu trecutul. Finalul Desperado nu poate fi altul decât explicarea prezentă a trecutului. Textele Desperado care par să trăiască doar în prezent, la modul realist, sunt clar inferioare romanelor lui George Eliot ori John Galsworthy. Nice Work (David Lodge) e
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
Nu mai este de-ajuns să admitem ca cercetătorul și opusul investigat să fie într-o relație de alternanță, ci, pentru a rezolva dificilele probleme puse de intersubiectivitate șiinterferență între cunoaștere și angajare, e nevoie să existe un raport de simultaneitate. Diversitatea limbajelor muzicale trimite la sisteme diferite de interpretare, care nu pot fi întotdeauna convertite unul în celălalt. Valorile exprimate într-un sistem oarecare nu pot fi decât relative sau convenționale. Bunăoară, muzica balineză va avea o altă putere de
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
Diavolul e prea viclean ca să lase edificiul lumii să stea pe o ipoteză de o asemenea șubrezenie metafizică. Din acest motiv, cauzalitatea nu apare decît acolo unde obișnuința unei minți comode reduce circularitatea intențiilor divine la linia actelor omenești, adică simultaneitatea la inferență. La fel, dacă Hans Vaihinger, meticulosul profesor din Halle, a cărui orbire prematură nu doar că nu l-a împiedicat să vadă natură fictivă a conceptelor, dar chiar l-a ajutat să ia filosofiei șansa de a fi
Patru constrîngeri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2854_a_4179]
-
cu 3 la 0. A concepe, retroactiv, acestei întâmplări extraordinare, un trecut de două ori mai extraordinar e în sine o dovadă de curaj narativ. Dacă am folosit totuși, cu privire la structura romanului, atributul de poetic, este pentru că nu succesiunea, ci simultaneitatea dictează regula de asamblare a capitolelor. Deși dispuse în ordine cronologică, acestea, trei la număr, se cuvin citite tabular, după o metodă dragă structuraliștilor. Fiecare secvență e o „metaforă” a unei secțiuni prin timp. Cea dintâi, plasată în Irlanda epocii
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
metafora este un fenomen de suprapunere 24. Prin suprapunere temporală (moarte-vis, trezire-somn) se realizează o confuzie menită să învingă teroarea timpului. S-a spus deja, confuzia este un cuvânt inventat pentru a acoperi o ordine pe care nu o înțelegem. Simultaneitatea evenimentelor duce la o totală lipsă de importanță a cronologiei, a oricărui început și sfârșit. Personajele își caută desăvârșirea nu prin ele însele, ci prin proiecția lor pe fundalul mohorât, amar-mișcător al noncomunicării. În vis m-a lovit cineva cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ele însele, ci prin proiecția lor pe fundalul mohorât, amar-mișcător al noncomunicării. În vis m-a lovit cineva cu o nuielușă, dar cine mi-a spus: "Trezește-te, cenușă?!" (Spiridușul somnului) Uneori, după cum demonstrează Carlos Bousoño, metafora nu mai implică simultaneitate în timp, ci juxtapunere, apropiere tangențială a două segmente de timp care, de fapt, nu sunt în vecinătate limitrofă: Tatăl meu a uitat că e mort, uite-l cum stă pâlpâind ca făclia la căpătâiul fiului, la țărmii de iaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]