776 matches
-
de pe Olteniței pe Văcărești, având PRIN LEGE obligația de a-mi acorda prioritate la traversare. Credeți că mi-a acordat-o? Ați ghicit, NUUUUUU! A intrat în curbă și, deși a văzut că erau oameni pe trecere, nu s-a sinchisit să încetinească. I-a dat înainte cu un tupeu cum n-am mai văzut de mult. Am fost nevoită să fug pur și simplu din calea lui. Foarte puțin a lipsit să nu mă lovească!! Vreau să reclam acest incident
Unde reclam un şofer care era să mă omoare? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18310_a_19635]
-
ani, nemulțumiți, indignați, sute de mii de oameni înfrigurați, pe bună dreptate supărați, dar... stupoare, de politic complet ignorați! Ciudat, că unii confrați sunt mirați, indignați, de mărșăluirea în stradă, acceptă hoția, sărăcia, bătaia de joc crasă, fără să se sinchisească... de viitorul nepoților, al neamului românesc și a numelui Românie, ce ne-au creat-o strămoșii neînfricați, de nimeni intimidați și cu mult sânge vărsat! foto internet Referință Bibliografică: Revoltă / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul
REVOLTĂ de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380264_a_381593]
-
urmez același ritual ca de fiecare dată: încă un prânz în familie, făcut bagajele și apoi drumul cu mașina până la gară. În stradă pare mai frig decât în curtea casei noastre. Tata se urcă la volan, eu nu m-am sinchisit să fac școala de șoferi, am trăit mereu cu impresia că mașina e o entitate cu voință proprie. În oraș merg pe jos și poate iau de două ori pe săptămână autobuzul. Mama stă pe bancheta din spate, eu în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
sus, fata mai întoarse o dată fața. Arăți de parcă ești beat! îi strigă și izbucni în râs. Să vezi ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Nu departe În apropierea bisericii din comună, se afla și gospodăria femeii pârâte, că ar lucra clandestin. Fără a mai bate la poartă și În speranța că femeia nu se va ascunde de el, inspectorul intrase În curte. Nu se sinchisise prea mult nici de lătrăturile câinilor, erau legați. Încercase În câteva rânduri, să se facă auzit de cineva din casă dar degeaba, nu se arătase nimeni. Din vecini o altă femeie, Îi spusese să nu mai bată În geam, că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
acest aspect. E trist și e trist de demult, nu doar de acum, să vezi cum oameni care au depus jurământul lui Hypocrat și despre care ar trebui să credem că sunt deosebiți de noi, cei de rând, nu se sinchisesc deloc de viața unor amărâți care n-au bani și care sunt aduși aproape în ultimul stadiu la spital. Aici ar trebui să găsească milă, înțelegere, iubire pentru semeni, compasiune și dragoste pentru profesie. Chiar dacă aparatura nu este ultrasofiscticată, chiar dacă
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de nu se mai știa unde începe și unde se sfârșește. În noaptea ce urmă, nu mai reuși nici să ațipească. Fumă aplecat pe geamul de la bucătărie sperând să o vadă venind ori plecând. Mama lui Răducu însă nu se sinchisea câtuși de puțin să apară și parcă înadins își trimitea tot felul de reprezentante ale sexului frumos care îi semănau perfect. Până se apropiau. Domnul Avram simțea că înnebunește. Și simțămintele domnului Avram nu-l înșelau niciodată. Nici nu răsărise
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ajunsese la ce stătea în puterea ei și ce nu. Lăsă atât plicul cât și scrisoarea să-i cadă din mână, acolo, pe hol, lângă pantofii negri cu imprimeu gri care nu erau așezați la locul lor. Nici măcar nu se sinchisea să-i aranjeze, ea care avea o ordine precisă a tuturor lucrurilor din casă. Se îndreptă spre baie. Oglinda îi arătă o imagine obscură care o sperie pe moment. Trebuia să facă o schimbare. Ridică mâinile și descheie nasturii cămășii
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
băț în podea de fiecare dată când sonorul televizorului era peste limitele admise impuse chiar de ei. Lustra aceea nesuferită avea cinci brațe, ca niște tentacule de caracatiță metalică (ardeau doar două becuri, celelalte erau arse, iar el nu se sinchisise să le schimbe), și reprezenta nici mai mult și nici mai puțin decât cadoul de nuntă primit din partea familiei. Familia ei, compusă dintr-o mamă de două tone, cu părul vâlvoi vopsit într-un roșu aiuritor, de matroană expirată, convinsă
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și l-aș fi pus în vitrină, ca pe un trofeu. Cum vi se pare o astfel de idee? Sunt sigur că Jesus, I love you nu ar fi luat nicio măsură, nu văd motivul pentru care s-ar fi sinchisit prea mult pentru un tip în uniformă de camuflaj, încălțat în bocanci cu ține, cu o burtă mare revărsată peste cureaua lată... Întotdeauna am fost de părere că Iisus are treburi mult mai importante decât să stea și să fie
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Ghiocel. Se jucau cu el, mâncau odata cu el, se culcau În același pat cu el. Ce-i drept, e drept: tare era drăgălaș băiatul Îmbrăcat cu cămașa lui verde și purtând pe cap o pălărioară albă. Nici nu se sinchisiră să l Întrebe de ce cămașa lui cea verde e verde ăi pălărioara lui cea albă e albă. Mama Zmeioaica Îl Îndrăgi și ea, Însă i-a spus că deși are voie să se joace prin toate odăile și cotloanele castelului
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
doi sau trei scriitori să li se alăture. Se pune acum întrebarea dacă vor găsi pe cineva să le finanțeze proiectul. În timp ce-l ascultam pe Naoji, mi-am dat bine seama că omul pe care-l iubeam nici nu se sinchisea de mine. Senzația pe care o încercam nu era una de rușine, ci mai degrabă aveam impresia că lumea era un organism necunoscut, foarte diferit de cel din imaginația mea. M-a cuprins disperarea mai tare ca oricând și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a făcut un semn cu ochiul domnului Uehara. Și-a întors capul spre mine și, lipsit de orice expresie, mi-a indicat cu bărbia să intru. Ceilalți membri ai adunării și-au văzut mai departe de cheful lor zgomotos, aparent nesinchisindu-se de mine, cu toate că s-au mai strâns puțin ca să-mi facă loc în dreapta domnului Uehara. M-am așezat fără să scot o vorbă. Uehara mi-a umplut paharul cu saké. Apoi l-a umplut pe-al lui și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
partitura "la ordinele" muzicii, lăsîndu-și corpul să vibreze - armonic sau disarmonic - în ritmul ei." A rezultat un spectacol-capodoperă, elaborat în parteneriat. Partenerii erau de ranguri socotite îndeobște inegale. Dar cei din echipa "academică" au avut înțelepciunea de a nu se sinchisi de ce socotește "obștea" și de a colabora pe picior de egalitate cu muzicianul-țăran Ioan Pop, care nu stă prea bine cu buchea cărții, dar care strălucește prin profesionalism, inteligență, forță creatoare, intuiție, mobilitate și gust. Sub imboldul și cu sprijinul
O vară fierbinte pe Iza by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/8710_a_10035]
-
ciclurile preuniversitare; iar "școala medie superioară" se poate traduce foarte simplu prin liceu. Cea mai absurd-comică eroare - păstrată, într-o formulare diferită - mi e pare cea din Concluziile cărții, rezumate în 2000 în sentința: "teza este asemenea porcului, nu se sinchisește de nimic" (p. 199); în 2006, o nouă încercare de traducere produce secvența la fel de absurdă "teza este asemenea porcului, nu irosește nimic" (p. 261). Cititorul riscă să rămînă șocat și derutat de comparație, dar mai ales de implicațiile ei (teză
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
Că pozitivismul a fost depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că pozitiviștii ridică și mai sus ștacheta cunoașterii, fără să se sinchisească de acest verdict sumbru. E un prilej de umilință să vezi cum oamenii de știință își văd de treaba lor fără a ține seama de ce spun filozofii, în vreme ce filozofii nu mai pot fi credibili decît dacă se țin la curent
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
că abia acum omul își îndreaptă atenția asupra lui. A descoperi ceva înseamnă a-i da atenție. Nu trebuie să fii explorator ca să descoperi lucruri noi, ci trebuie doar să devii conștient de ele. Toate lucrurile de care nu ne sinchisim și pe lîngă care trecem fără să le băgăm în seamă sînt pentru noi realități nedescoperite. Și pentru că nu sînt descoperite, ele sînt "acoperite". Ceea ce le acoperă nu e cine știe ce acoperămînt care stă deasupra lor învăluindu-le și ascunzîndu-le privirii
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
casă neasemănătoare nici unei alte case?" întreba bunica de sus dornică să dea găsitorului drept recompensă cufărul culorilor din curcubeu dar curcubeul nu mai e la modă ca și noi care poate nu mai suntem la modă depinde unde. Cine se sinchisește azi de curcubeu când am văzut atâtea și atâtea petrecându-se nestingherit. Cui îi pasă unde e locul casei dărâmate în alt secol și de o cameră cu un pat dublu în care s-a născut tata și încă doi
Casa ucisă by Riri Sylvia MANOR () [Corola-journal/Journalistic/9940_a_11265]
-
și în acest sens orgoliul e creator... Cred că o dovadă a mediocrității mele e că pînă acum n-am avut curajul să înfrunt ridicolul imens de a fi un geniu... De a mă comporta ca atare, fără să mă sinchisesc de surîsurile enervate și indignate. Cînd Mircea Eliade afirmă că de la Goethe n-a mai existat o minte organizată ca a lui, cînd I. Peltz răspunde la telefon: aci Balzac, cu o implacabilă voință, e probabil că se vor zbuciuma
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
apelative de reverență, vorbind cu ei la persoana a doua, provocator, fără considerație pentru titlurile lor sociale. [...] în sală se aflau întotdeauna agenți acoperiți, trimiși să spioneze și să noteze declarațiile incendiare ale Ťnihiliștilorť. Istrati îi cunoștea, dar nu se sinchisea de prezența lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
un zid, insensibili la zbieretele sincopate ale lui Dorin: taiiim! taiiim! taiiim, ritmând vacarmul cu fugi de-acolo, Mugur, și dreapta tot acolo, Mite. Nu se mai urneau și erau atât de obsedați să lovească, încât abia de se mai sinchiseau să se apere. Pumnii explodau și ciuruiau trupurile lor tinere și frumoase într-un martiriu magnific, reverberând o aură densă de irealitate izvorâtă parcă din conștiințele lor risipite spre zări nebănuite. Se vedeau unul pe altul ca printr-un vis
Viață de câine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9541_a_10866]
-
folos primarului, căci în celulă nu li se dădea voie să aibă lumină și n-ar fi văzut limbile. În gând ținuse evidența scurgerii timpului: va trebui să profite de prima ocazie care se va ivi fără să se mai sinchisească de precizia orei indicate. În cele din urmă, în cursul serii, se iscă o ceartă în timpul partidei de cărți - un fel de Popa-Prostu’ pentru care foloseau cărți făcute manual - cu care ceilalți își umpleau cea mai mare parte a zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
momentul acela neșansa începu să se apropie de Chavel în mod implacabil: nouă la unu, opt la unu, parcă un deget înspăimântător arăta spre el. Bărbații care nu trăseseră bilețelele se mișcau acum mai repede și parcă fără să se sinchisească de nimic. Chavel avea impresia că ei sunt în posesia unor informații secrete care le spuneau că el este alesul. Veni rândul lui să ia unul dintre cele trei bilețele care mai rămăseseră, iar lui i se păru extrem de nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
al celor câteva luni de școală era o mașină de scris cumpărată la mâna a doua, ascunsă în fundul magazinului, pe care ea scria - foarte prost - scrisorile adresate angrosiștilor. Magazinul nu avea nici un fel de viitor, dar Madame Mangeot nu se sinchisea de lucrul ăsta. Când ajungi la o anumită vârstă nu-ți mai pasă de viitor, însuși faptul de a fi în viață e o izbândă, te scoli în fiecare dimineață în plină glorie. Și tot timpul existase Michel. Madame Mangeot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
o enigmă cine se ascunde aici sub sintagmă. Când nu mergea televizorul, cineva zicea: „Aaaa, e de la ei!“ - și asta brusc avea darul să te liniștească și să explice derapajele. Știai că probabil defecțiunea se va remedia dacă „ei“ se sinchiseau de asta. Spune ceva și expresia asta despre psihologia de asistat a oamenilor epocii. Ca un fel de zeitate suna „de la ei“. Niciodată să nu te sumețești să întrebi cine sunt, pentru că asta le-ar afecta chiar esența. Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]