124 matches
-
societăți naționalizate (Societatea Națională de Căi Ferate, Societatea de Electricitate EDF, Gaz de France, Renault etc.), încercând să monopolizeze exprimarea socială a lumii muncii. După revoltele muncitorești din 1953, în Berlinul de Est, din 1956, în Polonia și Ungaria, un sindicalism independent renaște parțial sub regimurile comuniste. Este fondat, în URSS, în 1978, Sindicatul Lucrătorilor Liberi (SMOT), care rămâne marginal. Din contră, în Polonia apare, în august 1980, un puternic sindicat autonom, Solidarność*, care se opune autorității partidului-stat și zdruncină profund
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După 1989-1991 și prăbușirea URSS, corpusul doctrinar al troțkismului a fost zdruncinat, analizele fondatorului său nefiind confrimate. Aceasta nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Sinn Fîin situaționiști sloveni SMERSH SMOT social-democrație socialism socialism sau Barbarie socialiștii revoluționari Socialistisch Partij Socialist Workers’ Party societate societate civilă Solidarność sovietizare soviete SPD SRI Stalingrad Stasi Steplag Strana demokratickîho socialismu strategie-tactică Suomen Kommunistinen Puolue suprarealism simbolistica comunistă synaspismos sindicalism Sindicatul Muncitorilor Liberi sistem concentraționar T Tallinn tătarii din Crimeea CEKA Cernobîl ceceni tehnica Martorii lui Iehova Pământ și Libertate teroare terorism Tibet TKP/ ML totalitarism turism revoluționar trade Union Congress tratatul de la Brest-Litovsk tratatul de la Rapallo tratatul de la Versailles
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bazează pe proprietatea colectivă, de grup sau cooperatistă, pe control colectiv, pe redistribuiri mari de factori și venituri între toți membrii societății, pe o concurență limitată sau controlată, pe o competiție slabă, mai puțin în domeniile considerate strategice, și pe sindicalism universal. Să le analizăm mai pe larg: 3.2. CAPITALISMUL În pofida impresionantei sale istorii, aproape mitice, capitalismul nu este și nu a fost niciodată altceva decît un model explicativ, un nume destul de ambiguu și plin de anacronisme, de altfel și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a instituțiilor nestatale și necomerciale în lupta contra puterii exploatatoare a societății capitaliste. Forța și slăbiciunile concepției gramsciene merită a fi trecute în revistă în cadrul oricărui efort de reconsiderare a imaginilor vechi și a viziunilor noi ale societății civile. Contra sindicalismului îngust, preocupat de lupta la locul de producție, Gramsci a notat, mai ales în caietele sale din închisoare, că dominația clasei care deține proprietăți este cea mai vulnerabilă în cadrul instituțiilor culturale ale societății civile, care funcționează pentru a "populariza" și
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
nici nu avea de gînd să adere la noua Internațională și nu suferă nici o sciziune serioasă. Divergențele în rîndul persoanelor și al grupărilor care se alătură IC sînt multiple. În fiecare țară, o mișcare din extrema stîngă, adesea izvorîtă din sindicalismul revoluționar de dinainte de război sau din mediile anarhiste, se opune oricărei forme de participare electorală a noilor organizații comuniste, preconizează ruptura față de organizațiile sindicale reformiste și urmărește declanșarea imediată de insurecții revoluționare. Foarte repede, acest curent intră în conflict cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1921, la congresul de la Marsilia, majoritatea din partid respinge propunerile de reorganizare sugerate de cea de a III-a Internațională. Acestea sînt: * Comitetul director să fie format din cinci membri. * Organizația sindicală să fie subordonată partidului, împotriva tradițiilor istorice ale sindicalismului francez. * În sfîrșit, partidul să recunoască că un război poate fi drept și legitim, pe cît poate fi de revoluționar. Pacifismul, care fusese unul dintre motivele aderării a numeroși membri, este abandonat. Conducătorii comuniști se împotrivesc acestor exigențe și congresul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
PCF nu include numeroși izolați, multitudinea de mici întreprinderi și ansamblul claselor mijlocii. Partea esențială a efectivelor sale și reprezentarea sa parlamentară sînt concentrate în regiunea pariziană și, departe în urmă, în Nord și în Sud. Concepția sa despre un sindicalism supus aparatului politic atrage o bună parte din cadrele sindicaliste revoluționare. Cu 109.000 de membri în 1921, el nu mai numără decît 55.000 în 1925. Pentru a face față criticilor formulate de IC, acțiunea antimilitaristă a grupărilor comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
excepție, indulgentă totuși față de partidul fascist olandez al lui Mussert. În ciuda acestui pericol, deschiderile în direcția socialiștilor avură bătaie lungă: liderul lor, Albarda, conducător al Internaționalei muncitorești socialiste, era unul dintre purtătorii de cuvînt anticomuniști cei mai înverșunați. Datorită crizei, sindicalismul social-democrat reușise parțial integrarea clasei muncitoare. Mesajul comunist a fost totuși înțeles numai în parte. De Crăciun, în 1935, partidul lua numele de Partid Comunist Olandez (CPN) și schimba numele ziarului său "De Tribune", asociat zilelor revoluționare din 1918 și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
englezilor. Partidul Autonomist Irlandez s-a implicat în sistemul politic englez, în timp ce Sinn Fein dorea respingerea acestei implicări, preferînd izolaționismul și punerea englezilor în fața faptului împlinit. Un alt curent politic, apărut cu întîrziere în Irlanda, din cauza înapoierii industriale, a fost sindicalismul revoluționar. Mediul muncitoresc din Dublin era foarte nemulțumit de condițiile de viață foarte grele din ghetto-urile muncitorești. Acestea erau printre cele mai mizerabile din Europa. Conservatorul ziar The Irish Times compară condițiile din aceste cartiere ale Dublinului cu cele din
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
Ravachol et les anarchistes, op. cit., pag. 181-195). Multe fraze demonstrează o anumită influență proudhoniană: De ce această minoritate avută este mai puternică decît majoritatea deposedată"...sau nihilistă: "Acești oameni sînt prea lași pentru a se revolta"..., cu o violentă critică a sindicalismului. "... Înțeleg că ei voiau să distrugă starea socială actuală, doar pentru a se instala ei în loc; să înlocuiască Republica cu sindicatul, adică să elimine un stat pentru a-l înlocui cu un altul." Callemin îi întîlnește pe anarhiști și se
by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
câteva Articole publicate de Anton Golopenția înrudite cu Îndreptarul. Alături de articole publicate în Curentul, 1931, Dreapta 1932, Criterion, 1934 regăsim și acest articol intitulat "Responsabilitatea cărturarilor" publicat în 1937, fără a se specifică sursă. 8 Dimitrie Gusti, "Comunism, socialism, anarhism, sindicalism și bolșevism. Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare", Arhiva pentru Știință și Reforma Socială, ăn ÎI, nr. 1, 2, 3, Tipografia Gutenberg, Șoc. Anonimă - Editură Științifică, București, 1920/1993. 9 Petre Andrei, Fascism, Editura Institutul European, Iași, 2013. 10 Antonio
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
socială, Editura Domino, București, 2006/1940. GOLOPENȚIA, Anton, Îndreptar pentru tineret, Editura Enciclopedica, București, 2015. GUSTI, Dimitrie, Introducere în cursul de istoria filosofiei grecești, etică și sociologie, Institutul de Arte Grafice Carol Göbl, București, 1910. GUSTI, Dimitrie, "Comunism, socialism, anarhism, sindicalism și bolșevism, Clasificarea sistemelor privitoare la societatea viitoare", în Arhiva pentru Știință și Reforma Socială, ăn ÎI, nr. 1, 2, 3, Tipografia Gutenberg, Șoc. Anonimă - Editură Științifică, București, 1920/1993. GUSTI, Dimitrie, Andrei Bârseanu și naționalismul. Discurs rostit în ședința
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
al șomajului constă în atenuarea efectelor șomajului prin recursul la: * indemnizații; * lucrări de utilitate colectivă; * stagii diverse. 8.1.4. Spre o nouă organizare a muncii Criza economică a bulversat lumea muncii: criză a taylorismului și a fordismului, criză a sindicalismului, robotică, flexibilitate, nouă gestiune a resurselor umane. Fenomene multiple care arată că o organizare nouă a muncii este în curs de a se institui în întreprinderi. Taylorismul se baza pe o diviziune radicală a muncii între operațiunile de concepție și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
penuria de mînă de lucru; * șomaj voluntar și involuntar; * mîna de lucru (forță de muncă); * șomaj keynesian, șomaj clasic, șomaj de reconversie și de mutație; * politici de ocupare a mîinii de lucru; * tratamentul social al șomajului; * organizarea muncii; * taylorism, fordism, sindicalism; * flexibilitatea pieței muncii; * gestiunea resurselor umane; * dereglementarea pieței muncii; * compromis social, parteneriat și negociere; * formare, calificare, reconversie profesională; * salariul real și salariul nominal; * salariul minim pe economie; * rata naturală a șomajului; * fondul de salarii; * capcana lichidității; * cheltuieli de personal; * cerere
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Administrative/1420_a_2662]
-
țintă, fiind îndreptată împotriva guvernului represiv, a conducerii fabricilor și a liderilor sindicali bărbați care, deseori cooptați de putere, reprimau cererile venite din partea muncitoarelor (Launiusxe "Launius, Michael", 1991). Tinerele angajate în sectorul industrial exportator au constituit o adevărată avangardă a sindicalismului și au contribuit la prăbușirea regimului militar autoritar al lui Parkxe "Park" Chungxe "Chung, Hyun-Back" Hee și la procesul masiv de democratizare din anii ’80. Activitatea sindicală a muncitoarelor de la Y.H. Trading Company (producător de peruci și îmbrăcăminte), la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
Y.H. Trading Company (1975-1979), Namyoungxe "Namyoung, Nylon" Nailon (1977), Chonggyexe "Chonggye, sindicatul" Union (confecții, 1980-1985), Wonpoong Unionxe "Wonpoong Union" (produse din camgarn și lână, 1980-1982) și Motorolaxe "Motorola" (companie americană, 1987-1988). În al doilea rând, în ceea ce privește strategiile de protest, sindicalismul feminin a devenit deseori foarte militant, adăugând noi tactici acțiunilor convenționale (marșurile pașnice, strângerea de semnături, redactarea de scrisori și audierile publice). În unele cazuri (Y.H. Trading Company și Dong-il Textilexe "Dong-il Textile"), sindicalistele au mers până la a se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
crimei organizate, inspirându-se în creațiile lor din cazuri reale, când mafia a penetrat sindicatele (deși Roosevelt se declarase prietenul mișcărilor sindicale), lăsând să se înțeleagă că "interesul omului comun era mai bine apărat tot de la centru" (ceea ce prevestea eșecul sindicalismului).786 De altfel New York-ul, destinația multor artiști și literați imigranți din Europa contaminată de nazism, rămâne locul unde se păstrează valorile europene, dar și "locusul" tuturor acestor narațiuni, orașul modern, "punctul de debarcare în istoria și în mitologia Lumii
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
intrăm în secolul al XX-lea pentru a vedea Internaționala a II-a în măsură să-și coordoneze acțiunile într-un mod eficace. Această nouă etapă, situată după o clarificare ideologică și politică a pozițiilor sale față de anarhism și de sindicalism se caracterizează prin construirea de mijloace proprii de organizare. Chestiunea va fi rapid reglată cu anarhiștii, definitiv excluși, după aprige dispute care au avut loc după încheierea celui de-al IV-lea congres (Londra, 26 iulie 2 august 1896). Incluzînd
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în cadrul instituțiilor parlamentare, socialismul definește lupta politică ca fiind una din modalitățile de acțiune revoluționare 7. În raport cu mișcarea sindicală, problema este mai complexă și datorită concepțiilor doctrinale de fond, care diferă de la social-democrații germani la cei francezi: în timp ce pentru germani sindicalismul reprezintă "școala primară a socialismului", francezii, dimpotrivă, pledează pentru o practică sindicală specifică. În cele din urmă, punctul lor de vedere, susținut și de socialiștii englezi se va impune, ceea ce explică crearea în 1901 a unui Secretariat internațional autonom al
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
luată o dată cu hotărîrea întrunirilor regulate ale congreselor sindicale. Din această practică se va naște, în 1919, Federația Sindicală Internațională 8. Într-o manieră mai generală, separarea Internaționalei de anarhiști, de care s-au apropiat numeroși sindicaliști, a favorizat incontestabil autonomia sindicalismului în mai multe țări europene. O dată cu congresul de la Londra se încheie, pentru a relua o formulă a socialistului francez Jean Longuet, perioada "constitutivă" a Internaționalei; aceasta face loc perioadei "organice". Congresele au așezat autoritatea organizației și chestiuni politice de fond
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
dar relativ separat de masele populare și urbane pînă la declanșarea Primului Război mondial. Angajați în principal în acțiunea parlamentară, conducătorii acestuia nu sînt în măsură să răspundă aspirațiilor numeroșilor lucrători, atrași tot mai mult de formele de luptă ale sindicalismului revoluționar. Liderii Partidului Laburist estimează ca fiind posibilă și de dorit o colaborare strînsă cu liberalii pentru a face să progreseze legislația socială, ceea ce s-a și întîmplat între 1906-1914; totuși, această orientare diferă foarte mult de cea urmată de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
număr de 103 în 1914, iar efectivele Partidului se triplează în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să șteargă distanța care există între acest partid și sindicalism, organizat autonom proclamat de Carta de la Amiens, în 1906. Sindicalismul revoluționar dorește să se delimiteze în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în același timp, de la 35.000 la 100.000 de militanți. Unitatea politică a socialismului francez realizată în cadrul SFIO nu trebuie să șteargă distanța care există între acest partid și sindicalism, organizat autonom proclamat de Carta de la Amiens, în 1906. Sindicalismul revoluționar dorește să se delimiteze în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de personaje notabile încă de la începuturile celui de-al doilea Imperiu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în mod clar de socialismul francez, îndepărtat în egală măsură de mișcarea mutualistă, care este și ea, la rîndul său, în plin avînt, dominată de personaje notabile încă de la începuturile celui de-al doilea Imperiu. Din aceste două motive autonomia sindicalismului și separarea de mutualism socialismul francez nu dispune de aceeași așezare a maselor și nici de o putere asemănătoare cu cea a omologilor săi germani sau din Europa de Nord. Această împărțire între partid politic și sindicat este încă și mai vizibilă
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]