122 matches
-
de ajutor reciproc și socialismul romagnol, mai revoluționar, confruntat cu chestiunea agrară o problemă permanentă a națiunii italiene. Poate mai mult decît în Franța, demarcația dintre socialism și sindicalism va fi clară, acesta din urmă fiind din ce în ce mai puternic influențat de sindicalismul revoluționar pe măsură ce se apropie anul 191426. Socialismul spaniol oferă, cel puțin la începuturile sale, cîteva analogii cu omologii săi italian și rus, poate că și datorită anumitor asemănări cu situația din Rusia, așa cum s-a afirmat adesea: dezvoltarea inegală a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
acest revizionism care se manifestă mai întîi sub forma unei critici "de stînga" se limitează la medii restrînse. Din punct de vedere politic, consecințele acestuia rămîn fără efect într-o primă fază, dar el va inspira din ce în ce mai mult pe susținătorii sindicalismului revoluționar din Franța și mai ales din Italia, influențînd aceste medii. Acest nou mod de gîndire analizează importanța pe care o are naționalul, mult mai corect decît ar face-o Internaționala a II-a, care, începînd cu Congresul de la Stuttgart
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
din cauza războiului a trebuit să vină Congresul de la Amsterdam (26 iulie-2 august 1919) pentru ca aceasta să fie realizată. Despre preistoria FSI, cf. G. Lefranc, Les expériences syndicales internationales des origines à nos jours, Paris, Aubier, Montaigne, 1951, 284 p. Despre sindicalismul francez, cf. R. Brécy, Le mouvement syndical en France, 1871-1921. Essai bibliographique, Gif sur Yvette, Editions du Signe, 1982, 218 p. (Prima ediție a acestei lucrări a apărut în 1963.) 9 Cf. Birou Socialist Internațional. Vol. I: 1900-1907. Compte rendu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
industrială din timpul Primului Război mondial, cf. anumite studii publicate in 1914-1918. L'autre front, coord. de P. Fridenson, "Cahiers du Mouvement social", nr. 2, 1977, 238 p., Ed. Ouvrières. Totuși, nu trebuie uitat faptul că mai există încă un sindicalism opus războiului. Cf. de exemplu, J. Bond-Howard, Le syndicalisme minoritaire dans les usines d'armement de Bourges de 1914 à 1918, "Le Mouvement social", nr. 148, iulie-septembrie 1989, pp. 33-62. Cf. și scrisoarea de demitere a Comitetului Confederal al CGT
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
FSI: Quarante-cinq années. Fédération syndicale internationale, 1901-1945. Institut E. Vandervelde, 1964, 232 p. Pînă în 1921, FSI a avut mai mult de 20 milioane de aderenți, apoi între 1924-1932, această cifră se va stabili la circa 13 milioane. Datorită înfrîngerii sindicalismului în Germania, începînd din 1933, FSI scade la 8 milioane. Un colos cu picioare de lut (1923-1940) 1 Se pare că această mișcare a început cu mult înainte, susține K. Kautsky care constată încă din 1909: "Social-democrația austriacă a depășit
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
in Histoire générale du socialisme, tome 4. De 1945 à nos jours, Paris, PUF, 1978, 708 p. precum și în t. 3 din History of the International, (1943-1968) de J. Braunthal, op. cit. Găsim pentru prima dată elemente în legătură cu dimensiunea internațională a sindicalismului, distinctă de istoria socialismului, dar legată totuși de aceasta din urmă in Syndicalisme. Dimensions internationales, coord. de G. Devin. La Garenne Colombes, Ed. Européennes Erasme, 1990, 420 p. 2 În afara faptului că istoria acestei perioade rămîne încă greu de scris
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
nici nu avea de gînd să adere la noua Internațională și nu suferă nici o sciziune serioasă. Divergențele în rîndul persoanelor și al grupărilor care se alătură IC sînt multiple. În fiecare țară, o mișcare din extrema stîngă, adesea izvorîtă din sindicalismul revoluționar de dinainte de război sau din mediile anarhiste, se opune oricărei forme de participare electorală a noilor organizații comuniste, preconizează ruptura față de organizațiile sindicale reformiste și urmărește declanșarea imediată de insurecții revoluționare. Foarte repede, acest curent intră în conflict cu
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
1921, la congresul de la Marsilia, majoritatea din partid respinge propunerile de reorganizare sugerate de cea de a III-a Internațională. Acestea sînt: * Comitetul director să fie format din cinci membri. * Organizația sindicală să fie subordonată partidului, împotriva tradițiilor istorice ale sindicalismului francez. * În sfîrșit, partidul să recunoască că un război poate fi drept și legitim, pe cît poate fi de revoluționar. Pacifismul, care fusese unul dintre motivele aderării a numeroși membri, este abandonat. Conducătorii comuniști se împotrivesc acestor exigențe și congresul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
PCF nu include numeroși izolați, multitudinea de mici întreprinderi și ansamblul claselor mijlocii. Partea esențială a efectivelor sale și reprezentarea sa parlamentară sînt concentrate în regiunea pariziană și, departe în urmă, în Nord și în Sud. Concepția sa despre un sindicalism supus aparatului politic atrage o bună parte din cadrele sindicaliste revoluționare. Cu 109.000 de membri în 1921, el nu mai numără decît 55.000 în 1925. Pentru a face față criticilor formulate de IC, acțiunea antimilitaristă a grupărilor comuniste
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
excepție, indulgentă totuși față de partidul fascist olandez al lui Mussert. În ciuda acestui pericol, deschiderile în direcția socialiștilor avură bătaie lungă: liderul lor, Albarda, conducător al Internaționalei muncitorești socialiste, era unul dintre purtătorii de cuvînt anticomuniști cei mai înverșunați. Datorită crizei, sindicalismul social-democrat reușise parțial integrarea clasei muncitoare. Mesajul comunist a fost totuși înțeles numai în parte. De Crăciun, în 1935, partidul lua numele de Partid Comunist Olandez (CPN) și schimba numele ziarului său "De Tribune", asociat zilelor revoluționare din 1918 și
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
bazează pe proprietatea colectivă, de grup sau cooperatistă, pe control colectiv, pe redistribuiri mari de factori și venituri între toți membrii societății, pe o concurență limitată sau controlată, pe o competiție slabă, mai puțin în domeniile considerate strategice, și pe sindicalism universal. Să le analizăm mai pe larg: 3.2. CAPITALISMUL În pofida impresionantei sale istorii, aproape mitice, capitalismul nu este și nu a fost niciodată altceva decît un model explicativ, un nume destul de ambiguu și plin de anacronisme, de altfel și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
al șomajului constă în atenuarea efectelor șomajului prin recursul la: * indemnizații; * lucrări de utilitate colectivă; * stagii diverse. 8.1.4. Spre o nouă organizare a muncii Criza economică a bulversat lumea muncii: criză a taylorismului și a fordismului, criză a sindicalismului, robotică, flexibilitate, nouă gestiune a resurselor umane. Fenomene multiple care arată că o organizare nouă a muncii este în curs de a se institui în întreprinderi. Taylorismul se baza pe o diviziune radicală a muncii între operațiunile de concepție și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
penuria de mînă de lucru; * șomaj voluntar și involuntar; * mîna de lucru (forță de muncă); * șomaj keynesian, șomaj clasic, șomaj de reconversie și de mutație; * politici de ocupare a mîinii de lucru; * tratamentul social al șomajului; * organizarea muncii; * taylorism, fordism, sindicalism; * flexibilitatea pieței muncii; * gestiunea resurselor umane; * dereglementarea pieței muncii; * compromis social, parteneriat și negociere; * formare, calificare, reconversie profesională; * salariul real și salariul nominal; * salariul minim pe economie; * rata naturală a șomajului; * fondul de salarii; * capcana lichidității; * cheltuieli de personal; * cerere
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a instituțiilor nestatale și necomerciale în lupta contra puterii exploatatoare a societății capitaliste. Forța și slăbiciunile concepției gramsciene merită a fi trecute în revistă în cadrul oricărui efort de reconsiderare a imaginilor vechi și a viziunilor noi ale societății civile. Contra sindicalismului îngust, preocupat de lupta la locul de producție, Gramsci a notat, mai ales în caietele sale din închisoare, că dominația clasei care deține proprietăți este cea mai vulnerabilă în cadrul instituțiilor culturale ale societății civile, care funcționează pentru a "populariza" și
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Ravachol et les anarchistes, op. cit., pag. 181-195). Multe fraze demonstrează o anumită influență proudhoniană: De ce această minoritate avută este mai puternică decît majoritatea deposedată"...sau nihilistă: "Acești oameni sînt prea lași pentru a se revolta"..., cu o violentă critică a sindicalismului. "... Înțeleg că ei voiau să distrugă starea socială actuală, doar pentru a se instala ei în loc; să înlocuiască Republica cu sindicatul, adică să elimine un stat pentru a-l înlocui cu un altul." Callemin îi întîlnește pe anarhiști și se
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
crimei organizate, inspirându-se în creațiile lor din cazuri reale, când mafia a penetrat sindicatele (deși Roosevelt se declarase prietenul mișcărilor sindicale), lăsând să se înțeleagă că "interesul omului comun era mai bine apărat tot de la centru" (ceea ce prevestea eșecul sindicalismului).786 De altfel New York-ul, destinația multor artiști și literați imigranți din Europa contaminată de nazism, rămâne locul unde se păstrează valorile europene, dar și "locusul" tuturor acestor narațiuni, orașul modern, "punctul de debarcare în istoria și în mitologia Lumii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unor activități economice care au o strânsă legătură cu activitatea de cultivare a pământului. A defini conceptul de cooperație nu este un lucru tocmai ușor, astfel că în decursul timpului au existat mai multe preocupări în această direcție. Cooperația alături de sindicalism și socialism reprezintă cele trei mari mișcări întemeiate de către muncitori, dar, în timp ce ultimele două au un pronunțat caracter de clasă și urmăresc atingerea unor obiective sociale sau politice, devenind modalități de luptă ale muncitorilor, cooperativele au un caracter predominant economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
ale sistemelor de credințe, ne declinăm orice competență în materie de psihologia convertirii. Drept care ne vom mărgini la a continua pe linia explorării imaginarului politic, redând conținutul ideilor care s-au ipostaziat doctrinar sub forma hervéismului: antipatriotism socialist, antimilitarism național, sindicalism antipatriot. Două sunt sursele din care vom desprinde concepția antipatriotică a hervéismului: diatriba expusă în paginile cărții Leur Patrie (rom. Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
victoriei prin plătirea de taxe sporite; c) cealaltă consecință logică este că proletarii au un singur război de purtat: războiul civil prin care să înfăptuiască revoluția socială (ibidem, p. 142). Patria proletară transnațională la care visează socialiștii este prefigurată în sindicalismul antipatriot, întemeiat pe loialitatea clasială triumfătoare chiar și atunci când aceasta se împotrivește intereselor naționale. Hervéismul, cu al său ax ideologic predicând purismul antipatriotic al socialismului, a reprezentat doar un curent intelectual care a trecut fără să lase aluviuni politice concrete
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și trădări. Războaiele, imaginar social și construcții politice [Seli Arslan, 2007]) și Listes noires du Parti communiste (Listele negre ale Partidului Comunist [Calmann Lîvy, 2007]) • Adeziune; Anarhism; Arhive; Conspirație; Contrarevoluție; Stângism; Kronstadt; Mai 1968; Organizare; Organizații de masă; Ortodoxie; Social-democrație; Sindicalism; Troțki; Tvoțkiști. PHILIPPE BUTON, doctor în științe istorice, profesor de istorie contemporană la Universitatea din Reims. Este autorul volumului Les Lendemains qui dîchantent. Le PCF à la Libîration (Zori întunecate. Partidul Comunist Francez în momentul Eliberării) (Presses de Sciences-Po, 1993
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a lui Voline - în Revoluția necunoscută, publicată în 1947 - care relatează experiența sa în presa anarhistă a anilor 1920-1930. Contracarat prin prestigiul și puterea comunismului sovietic, anarhismul capătă o configurație grupusculară și nu mai păstrează decât o anumită influență asupra sindicalismului*. Spania este singura țară în care el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
le-a impus muncitorilor condiții de viață și de muncă ducând în multe cazuri la instaurarea muncii forțate de masă - Gulagul* sovietic sau laogai-ul chinez și variantele lor din Europa de Est sau din Asia* - la suprimarea dreptului la grevă și a sindicalismului* liber și la reprimarea feroce a oricărei manifestări de protest a muncitorilor ca în Berlinul răsăritean în 1953, în Ungaria în 1956 sau în Polonia cu Solidarność* în 1980. COEXISTENȚA PAȘNICĂ Contrar opiniei comune, conceptul de coexistență pașnică n-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ele, la rândul lor, la epurări și excluderi -, fie în cel al socialismului tradițional -: în aprilie 1923, Frossard creează o Uniune Social-Comunistă și un ziar, L’Egalitî, înainte de a se alătura SFIO. Sunt și unii care aleg să revină în sindicalism, ca Pierre Monatte, dezgustat de „corporalizarea” PC, de „mentalitatea de cazarmă” și de „apucăturile de subofițer”. Alții, în sfârșit, își publică memoriile sau, mai rar, își aduc contribuția la istoria comunismului: în 1964, cu teza sa Originile Partidului Comunist Francez
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bazele unei societăți* noi. și, pe fondul distrugerii vechii țărănimi, politica de colectivizare* permite transferuri masive de mână de lucru înspre centrele industriale în curs de afirmare și spre șantierele Gulagului*, în vreme ce mijloacele tradiționale de apărare ale clasei muncitoare* - îndeosebi sindicalismul* - sunt prohibite sau aservite. în democrațiile populare*, aceste dinamici vor fi mai puțin violente ca în URSS, dar vor duce la rezultate, în mare, comparabile. în 1952, Bulgaria anunță naționalizarea aproape integrală a sectorului industrial, la fel ca Polonia, Cehoslovacia
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
masă (sindicate etc.) care dau adesea o mână de ajutor la acțiunile partidului. Aparițiile publice masive întăresc impresia de număr și, pentru celelalte forțe politice, sentimentul omniprezenței comuniștilor. Dacă prima generație comunistă a anilor 1920, provenită din social-democrație și din sindicalism*, își are propriile resurse culturale, a doua generație nu cunoaște decât formarea comunistă asigurată de un sistem parașcolar. școlile de formare create de către partidele comuniste se răspândesc încă din anii 1920 la toate nivelurile - raional, regional, federal, național și... internațional
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]