4,151 matches
-
Gheorghe Grigurcu Un joc favorit al lui Petre Stoica este jocul de-a modestia. La polul opus emfazei egolatre, hiperbolei sinelui, bardul se vrea cu tot dinadinsul micșorat, redus la formatul unui ins neglijat și neglijabil, ocolit de recunoașterea meritelor ce e de presupus că le are, dedat unor ocupații mărunte. Dramatismul e resorbit în surîsul echivoc al autoironiei: „pentru mine
Poezia lui Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13322_a_14647]
-
pare o miză estetică de exploatat. Dar Marian Drăghici o abandonează repede, după ce-și va fi satisfăcut ambiția poemului total. Incitante devin însă începînd de acum intertextualitățile tot mai frecvente, autoglosele, metalepsele, semne ale unei schimbări de perspectivă asupra sinelui. Dar ludicul și autoironia de care poetul dă dovadă în ultimele poeme, cele din Addenda - tot mai puțin interesate de o înscriere generică cît de o scriere autentică de sine - nu pot mina adeziunea la o viziune modernistă asupra literaturii
Ludicul și autoironia by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12070_a_13395]
-
de-a dreptul îl glorifică, îi înalță pur și simplu imnuri. Ne luăm, spunând aceste lucruri, după numărul amintit din Viața Românească. Cineva care semnează Mara Magda Maftei, probabil o tânără discipolă textualistă, scrie acolo următoarele rânduri înfiorate: "în căutarea sinelui textul lui Marin Mincu reeditează exclamația lui Isus Christos: ŤEli, Eli, lama sabakhtani?ť. Inițiere, cunoaștere și suferință în același timp". Dar nu doar tânăra generație adoptă față de Marin Mincu tonalitatea imnică. Poeta mult prețuită de Cronicar Nora Iuga are
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12058_a_13383]
-
Natalia) - Gulagul, au însemnat nu numai moarte, chinuri trupești și morale, uriașe suferințe și amintiri de nesuportat ale supraviețuitorilor, ci și deformări ale spiritului, remușcări, complexe de culpabilitate (de ce eu sînt în viață și cei dragi mie, nu?), replierea asupra sinelui, plonjarea în niște universuri interioare secrete, iar în alt plan, destrămarea și dezintegrarea familiilor, rupturi, alienări, nevroze. Dar într-un fel vorbește despre toate acestea fostul procuror, care consideră, aidoma multor oameni pe care îi cunosc, însăși ideea comparației dintre
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
că, vorba lui Voltaire, există povești care privesc morala, există și unele insipide. În mare, aceasta e povestea. Și apoi, critic fiind, nu pot lăsa lucrurile chiar așa. De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
unele insipide. În mare, aceasta e povestea. Și apoi, critic fiind, nu pot lăsa lucrurile chiar așa. De pildă, Lacan crede că faza imaginară precede limbajul și că sentimentul sinelui provine din imaginar. Astfel, identitatea apare dintr-o recunoaștere greșită, sinele însoțindu-ne sub forma unui eu ideal, și e construită cu ajutorul unei ordini simbolice dominate de figura tatălui, ordine care va interzice relațiile incestuoase. Ascunzându-i-se faptul că e fată și că a avut o mamă, ordinea simbolică defectuoasă
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
nu și-a conștientizat genul, dar acceptă relația incestuoasă cu fratele ei și practicile masochiste ale tatălui ca pe niște jocuri gratuite. Lacan ar vedea aici un anume avantaj: Alice preia limbajul tatălui făcând trecerea din imaginar în ordinea simbolică. Sinele ei rămâne o ficțiune, dar limbajul dobândit direct de la tată, fără distincția genului, va contribui la apariția unui inconștient dominator. Alice își domină fratele într-o ordine simbolică patriarhală, chiar dacă îi poartă în pântece copilul. Propriul frate, cum ar veni
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
se măsoară prin revanșa somnului, fiind dat sărmanului om să-și trăiască vârstele cu ceea ce fiecare dintre ele îi adaugă sau îi retrage. Cu misterul lui fiziologic, cu visele sale, somnul instaurează un armistițiu, îmbăindu-l pe cel cufundat în sinele lui permanent - adică cel mai ascuns și chiar lui însuși necunoscut - în ape reparatorii. Acel sine clamoros, pus pe aventuri în spații deschise sau claustrat, în timp suspendat sau tocmai bun de cutreierat înainte ori înapoi. Trista condiție a binarei
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
coborî artiști importanți, din toate generațiile, ca să-și împrospăteze instrumentele, ca să testeze altfel de contact cu spațiul, cu spectatorii, ca să caute în ei înșiși, cu un soi de dezinhibiție, forme și fonduri în care să-și exprime momentul, revolta, binele, sinele. Începutul a însemnat un one-whomen-show cu Maia Morgenstern, acompaniată de Dorina Crișan Rusu și altul, cu Coca Bloos. Am fost, atunci, aproape de frămîntarea tuturor, de repetiții, de zbucium, de îndoieli. Nu m-am gîndit că drumul va fi lung, că
Morfologia crizelor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12705_a_14030]
-
avangardiste, șansa regenerării literaturii polone în planul universal. Cei trei reprezentau: "Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea intenționată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării; Eu, un nebun răzvrătit - dorința de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și realtiate". Pe de altă parte, din această substanță biografică, autohtonă, au crescut direcțiile esențiale pe care s-a dezvoltat o personalitate fascinantă și complexă, oricât de controversată, care i-a eclipsat multă vreme pe toți ceilalți creatori
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
concretă și, în orice caz, cu mult mai intimă. Este încă o dovadă că imaginația în democrație n-are opreliști însemnând, în același timp, că tinereții i se rupe (scuzați) de toate prejudecățile! Haralampy însuși pare să fi uitat de sinele său poetic, poate și pentru că și-o fi amintit de o altă dată când i-a citit neveste-si un catren lacrimogen dedicat doamnei Zoe Petre alintând-o Pythie CDR-istă. Urmarea? Bardul-psiholog a umblat cu ochelari de soare timp
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
miturilor fără de care nu ne putem înțelege originile. Discutând despre globalizare, nu toți participanții la colocviu au văzut doar jumătatea goală a paharului. Fiona Sampson (Marea Britanie) a vorbit despre călătorie ca "metaforă a vieții" și despre acel "acasă care este sinele". Adrian Mac Liman (Spania) s-a referit la înmulțirea punților culturale în condițiile dezvoltării fără precedent a mijloacelor de comunicare. Nichita Danilov a vorbit despre avantajele cunoașterii reciproce îndemnându-ne să nu privim viitorul apocaliptic. Legile reglării naturale vor funcționa
Singuri în satul global by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12441_a_13766]
-
de mult, de cînd am citit piesa lui Beckett. Ce i-aș spune, dacă l-aș întîlni, mereu așteptatului Godot? Această prezență in absentia, obsedantă, copleșitoare, un fel de axis mundi al unui univers delabrat, de la marginea lumii și a sinelui, de la frontiera insesizabilă a realității și ficțiunii, acest domn Godot, proiecție și dublu, poartă numele iluziei, speranței, morții, al unei întîlniri majore, amînată mereu. Încă o zi, încă o noapte. Încă o zi, încă o noapte. E rău, e bine
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
nevoia uitării de sine, a eliberării de ,autoportret", în ,golul" astfel produs, își face loc iarăși alteritatea. Deocamdată sub trăsăturile discrete ale alterității proxime: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la un moment dat - ajungând în punctul maximei îndepărtări de sinele individual - ea devine nu un simplu ,altceva", ci ,cu totul altceva", acel ganz andere care nu se opune, simetric, sinelui, ci îl transfigurează. Vor ajunge artiștii aceștia până la un astfel de capăt al drumului? Vor parcurge oare ŕ rebours istoria
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Cununiei, - triada noastră reprezenta șansa literaturii polone în aria universală: Witkiewicz, un nebun disperat - afirmarea premeditată a nebuniilor artei pure; Schulz, un nebun sacrificat - rătăcirea în meandrele formalizării, iar eu, un nebun răzvrătit - intenția de a răzbate prin formă la sinele-mi autentic și la realitate". Asemenea concepte estetice, interferente sau comune, care se întâlnesc în câmpul mai amplu al experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
aveau un proiect comun, un film în trei episoade despre dragoste, la care urma să participe și Kurosawa, nerealizat însă. Antonioni, Bergman, Fellini... în decursul unei singure zile am avut bucuria să îl văd pe Antonioni privindu-se în oglinda sinelui, să ascult "vocile" lui Bergman, rostite de muza sa, să simt spiritul lui Fellini coborât printre noi. Și mi i-am închipuit pentru o clipă pe toți trei, muritori și nemuritori, oprindu-se pe Via Veneto, loc emblematic al atâtor
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
nu o dată răsfățat prin consemnarea diverselor segmente ale realului ce i se oferă ca un omagiu. Poeta se scaldă în egolatrie ca-ntr-o inocență. Inocența lirismului care presupune o delimitare sacrificială, o ,rupere" de lume, o inevitabilă cultură a sinelui: , Poate ar trebui să vorbesc de frustrare, de mila sau de dragostea pentru altul, sau de interesul față de cineva sau de ceva pe care l-ai transformat în recunoștință, sau cu acea delicatețe sinucigașă de care vorbea Rimbaud. Există în
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea sinelui. Din clipa cînd străinătatea lui la circ îi devine evidentă, el își dă seama că nevoii care îl trage înapoi către origini nu i se poate opune cu nici un chip (,N-am încotro! Mi-e tare dor/ Și trebuie să
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
sîmburele celor ce vor veni să i se alăture cu carnea lor, firesc, toată viața. Prima bibliotecă, prima inițiere în taina diversității, a vieții ca alcătuire de căi diferite. Gesturi fundamentale, pe care le descoperim la "celălalt", cu emoția redescoperirii sinelui, a ceea ce se repetă în noi, și doar unii rostesc, verbalizează. Cînd aveam vreo șase ani, s-a ivit o zi mare în viața mea: tata a eliberat un loc într-una din bibliotecile lui, ca să-mi aranjez și eu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
Lettre" de primăvară. Corespondența lor cuprinde 130 de scrisori și 26 de poezii de Celan. În doar cîteva luni. Sînt ultimele luni înaintea sinuciderii lui Celan. Sînt acele luni în care se petrec întîlniri decisive, cu locuri, cu oameni, cu sinele. Sînt acele luni în care viața îți mai dăruiește ceva. Își scriu aproape zilnic, cu un soi de frenezie tulburătoare, bine temperată, uneori, de cuvinte. Și ce nu se spune pare la fel de important ca și ce se spune. Sînt cîteva
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
la o asemenea construcție, cum se crede în ea pînă la capăt, mă tem că altfel nici nu se poate, cum se luptă vulnerabilitățile și sensibilitățile cu elementele forței, cum se zboară, cum se plutește, cum se cade în prăpastia sinelui, cum se arată drumul, cum din haos se ivește creația. Am decodat relații - regizor-actor, regizor-scenograf, scenograf-actor, scenograf-croitorie-tîmplărie... Primul scenograf pe care l-am văzut în exercițiul funcțiunii, dispus, totodată, să fie și călăuza inițierii mele, a fost Dan Jitianu. Lucra
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
și tulburare, în sfârșit, iarăși de aceeași nebunie 141. Invers decât în cazul iubirii, concupiscența este atrasă și influențată numai de frumusețea sensibilă. Dragostea, dintre toate sentimentele, este cea care se potrivește cel mai bine spre a justifica abdicarea de la sinele propriu, pentru că ea ne împinge să ne jertfim pentru cei pe care-i iubim. Între această dăruire de sine și abandonul de sine, satana păstrează mai multe pante atât de ușor înclinate, încât abia se simt. El știe că dragostea
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
toate aspirațiile ei; iubirea, este înflăcărată de har și țintește să dobândească Împărăția, și sporind în spiritualizare, îl înalță pe om la infinitul dumnezeiesc. Cu totul dimpotrivă, desfrânarea vădește o iubire egoistă de sine. Ea îl mărginește pe om la sinele egoist și îl închide cu totul față de ceilalți, împiedicând orice formă de comunicare și schimbul de bogăție ființială, pentru că, stăpânit de ea, pătimașul nu-și urmărește decât propria sa plăcere, nu dăruiește nimic celuilalt, iar de la acela așteaptă să primească
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
ne convingă dl. Măgureanu. l Când am trecut, atât de repede, peste mai bine de jumătatea Sfântului și Marelui Post al Paștelui ortodox? Lumea se spovedește, se purifică, se roagă și se cuminecă. Fiecare se coboară cât mai adânc în sinele păcătos, se mărturisește, printr-un efort enorm de sinceritate. Parcă n-ai mai citi ziare, nici nu te-ai mai uita la televizor, obosit de reclame, indiscreții și agresivitate, fără vreo consolare în toată sărăcia colorată și mizeria imposibil de
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
să-ți facă mereu suc de fructe din orice), iubăreț, creț, comod, taximetristofelic... Popescu e un automobil". Dar să-i vedem mai îndeaproape pe, vorba lui Alex. Ștefănescu, autorul prefeței, "". Daniel Bănulescu e un scrib demonizat de-o concentrare a sinelui care pe de-o parte îl împinge către solitudinea creatoare, iar pe de alta spre deschiderea (tensionată, convulsivă, "argheziană") către Dumnezeu: "Sînt într-una din acele după-amieze în care sînt singur, concentrat și fericit. Mă rog, scriu și dorm. Și
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]