830 matches
-
științifice relativ plauzibile. Totuși, "Ilion" diferă de oricare dintre operele lui Bradbury și Le Guin prin explorarea a viitorului foarte îndepărtat al omenirii, precum și tema post-oamenilor asociată ei. Este una dintre operele recente care tratează în mod specific noțiunea de singularitate tehnologică în care schimbările tehnologice încep să depășească capacitatea omenirii actuale de le prezice sau înțelege. Prima carte a ciclului, "Ilion", a primit premiul Locus pentru "Cel mai bun roman science fiction" în 2004. Seria se concentrează pe trei grupuri
Ilion/Olimp () [Corola-website/Science/322330_a_323659]
-
La peste 700 de ani după secolul XXI, omenirea s-a răspândit în galaxie, întâi la bordul navelor echipate cu "propulsia Hawking" și apoi, după ce Pământul a fost distrus de un accident științific (Marea Greșeală), prin ceea ce studia acel accident: singularitățile controlate cunoscute sub numele de "teleproiectoare", care permit călătoria instantanee între două puncte separate de distanțe aparent nelimitate. Rețeaua de teleproiectare ("Web"-ul) a schimbat din temelii Hegemonia Omului (entitatea politică cu sediul pe planeta Tau Ceti Central care controlează
Hyperion (roman de Dan Simmons) () [Corola-website/Science/322274_a_323603]
-
pe baza metodei panourilor de către Boeing (PANAIR, A502), Lockheed (Quadpan), Douglas (HESS), McDonnell Aircraft (MACAERO), NASA (PMARC) și Analytical Methods (WBAERO, USAERO și VSAERO). Unele dintre ele (PANAIR, HESS și MACAERO) erau programe „de ordin superior”, care admiteau mai multe singularități ale suprafețelor, în timp ce altele (Quadpan, PMARC, USAERO și VSAERO), „de ordin inferior”, admiteau câte o singură singularitate pe fiecare panou. Avantajul programelor de ordin inferior era că rulau mult mai rapid pe calculatoarele din epocă. Actual, VSAERO a trecut la
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
și Analytical Methods (WBAERO, USAERO și VSAERO). Unele dintre ele (PANAIR, HESS și MACAERO) erau programe „de ordin superior”, care admiteau mai multe singularități ale suprafețelor, în timp ce altele (Quadpan, PMARC, USAERO și VSAERO), „de ordin inferior”, admiteau câte o singură singularitate pe fiecare panou. Avantajul programelor de ordin inferior era că rulau mult mai rapid pe calculatoarele din epocă. Actual, VSAERO a trecut la ordin superior și este cel mai folosit program din această clasă. El a fost folosit la proiectarea
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
în a sa (scriitor): funcț ionase perfect ca instituție monumentală “Istorie a literaturii «EMINESCU ÎN MILENIUL TREI națională, cu toate laboratoarele de românești de la origini până în prezent” Peste vârfuri. Hermeneutica limbă, istorie, filosofie, poetă, folclor, (1941). Deranja patriotismul fierbinte și singularității ș ă țî ă sociologie, ba chiar i economie politic , peren al exponen ialului nostru poet, Cu doi ani nainte ca secolul XX s ș ă î țî larg deschise i supraaglomerate. derapat deodat ntr-un na ionalism expire, mai exact
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
peste vârfuri... și deodată regale; dar ceea ce rămâne peste toate tăcerea magnanimă și răspunsul care aces tea d in Eminescu , “poe tu l nu vine niciodată de lângă noi. Durerea nepereche”, se află încă, într-o omului de a fi om. Singularitatea lui dimensiune mai puțin frecventată poate, Eminescu îl detașează dintre poeții în veacul XX; cum spuneam, peste obișnuiți așezându-l pe un tron de aur și vârfuri la propriu, acolo unde nu ajung purpură: ceva, într-adevăr, pe care nu
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
am învățat în Un nou Eminescu vom avea în noul “dulcele corn” sunând a iubire și moarte, filosoficescul basm, atât de poetic și, cu mileniu. Dintr-o hermeneutică a căci nostalgia paradisului pierdut e pe exactitate teutonă, prelucrat, în detalii singularității absolute.»aproape; aparenta detașare de imposibile, inclusiv retorica memorării probleme, de “marile probleme” ale kilometrice, în mediile vecine cu Nota bene/IMlumii și vieții cuprinde într-un fior preferințele romanței (iar Eminescu a Numirea Institutului Cultural prelung, vărsat în peisajul
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
Mellin): unde γ este un număr real astfel încât conturul căii de integrare este din "regiunea de convergență" a lui "F"("s") care necesită γ > Re("s") pentru orice punct singular "s" al lui "F"("s") și "i" = −1. Dacă toate singularitățile se află în semiplanul stâng, adică Re("s") < 0 oricare ar fi "s", atunci γ poate fi pus 0 și formula integrală inversă de mai sus devine identică cu formula de la transformata Fourier inversă. Dacă "ƒ" este o funcție local
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
ecuațiile lui Einstein în situații interesante cum ar fi ciocnirea de găuri negre. În principiu, astfel de metode se pot aplica oricărui sistem, dacă ar fi disponibilă suficientă putere de calcul, și ar putea rezolva chestiuni fundamentale, cum ar fi singularitățile goale. Soluții aproximative pot fi găsite și prin teoriile perturbațiilor, cum ar fi gravitația liniarizată și generalizările sale, extinderea post-newtoniană, ambele dezvoltate de Einstein. Cea de-a doua furnizează o abordare sistematică a rezolvării pentru geometria unui spațiu-timp, ce conține
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
scenariu. Totuși, există o largă varietate de scenarii posibile, care nu pot să nu fie contrazise de rezultatele observațiilor. O chestiune și mai dificilă este fizica universului dinainte de faza inflaționară, în perioada imediat următoare celei în care modelele clasice plasează singularitatea big bangului. Un răspuns complet ar necesita o teorie completă a gravitației cuantice, teorie care nu a fost încă dezvoltată. În relativitatea generală, niciun corp material nu poate ajunge din urmă sau depăși un impuls luminos. Astfel, un eveniment A
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
și într-un spațiu Minkowski plat, descris de un observator accelerat (spațiu Rindler), vor fi orizonturi asociate cu o radiație semiclasică, denumită radiație Unruh. O altă caracteristică generală a acestei teorii o reprezintă apariția în spațiu-timp a unor discontinuități numite singularități. Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și temporale—toate modurile posibile în care lumina și particulele se pot deplasa în mișcare liberă. Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
unor discontinuități numite singularități. Continuum-ul poate fi explorat urmărind geodezice luminoase și temporale—toate modurile posibile în care lumina și particulele se pot deplasa în mișcare liberă. Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile luminii și ale particulelor în mișcare se opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
Dar unele soluții ale ecuațiilor lui Einstein admit existența unor regiuni numite "singularități spațio-temporale", unde căile luminii și ale particulelor în mișcare se opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
opresc brusc, iar geometria acestora nu mai este corect definită. În cele mai interesante cazuri, acestea sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
sunt „singularități de curbură”, unde mărimile geometrice, care caracterizează curbura spațiu-timpului, cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
cum ar fi scalarul Ricci, iau valori infinite. Printre exemplele de spațiu-timp cu singularități viitoare—la care liniile de univers se termină—se numără soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
soluția Schwarzschild, care descrie o singularitate în cadrul unei găuri negre permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
permanent statice, sau soluția Kerr cu singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
singularitatea sa în formă de inel aflată într-o gaură neagră în rotație permanentă. Soluțiile Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker, și alte spațiu-timpuri care descriu diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
diverse universuri, au singularități în trecut, de unde încep liniile de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
de univers, și anume singularități big bang, unele având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
având și singularități viitoare (big crunch). Aceste exemple sunt toate foarte simetrice—deci simplificate—și astfel este tentant să se concluzioneze că apariția singularităților este un rezultat al idealizărilor. Celebrele teoreme ale singularităților, demonstrate cu ajutorul metodelor geometriei globale, spun altfel: singularitățile sunt o caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
caracteristică generică a relativității generale, inevitabilă odată ce colapsul unui obiect masiv—având proprietăți fizice reale ale materiei—a depășit o anumită fază și la începutul unei clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
clase largi de universuri în expansiune. Totuși, aceste teoreme oferă puține informații despre proprietățile singularităților; o mare parte din cercetările din domeniu sunt dedicate caracterizării structurii generice a acestor entități (de exemplu, conjectura BKL). Ipoteza cenzurii cosmice afirmă că toate singularitățile viitoare reale (fără simetrii perfecte, materie cu proprietăți reale) sunt ascunse în spatele unui orizont, și astfel sunt invizibile pentru observatorii de la distanță. Deși nu există nicio demonstrație pentru aceasta, simulările numerice aduc dovezi în sprijinul său. Fiecare soluție a ecuațiilor
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
ca ele să se „evapore” cu timpul. După cum se menționează mai sus, această radiație joacă un rol important în termodinamica găurilor negre. Nevoia de consistență între o descriere cuantică a materiei și o descriere geometrică a spațiu-timpului, ca și apariția singularităților (unde scara de lungime a curburii devine microscopică), induce necesitatea creării unei teorii complete a gravitației cuantice: pentru o descriere adecvată a interiorului găurilor negre, și a universului la începuturile existenței lui, adică este necesară o teorie în care gravitația
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]