144 matches
-
de seamă. În spatele conducătorului, nimeni. Nici Mihail Florescu, nici Dumitru Popescu, nici Ștefan Voicu, nici Gogu Rădulescu, abonații din trecut ai planului doi și care aveau privilegiul de a apărea mereu în ecrane odată cu Ceaușescu. Acum, șeful avea să apară singur-singurel. De câteva ori el, de câteva ori cu soția. Când deschidea gura, când ducea mâna la nas să se scarpine (gest împărtășit cu fidelitate de soția sa), imaginea se schimba brusc. Șeful a fost tot timpul nervos. Fotografii și operatorii
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
încadreze în barem, iar când tata a atins cu cel de-al doilea picior peronul gării, locomotiva cu un fluierat puternic făcea cunoscută continuarea traseului spre alte orizonturi. Nu mai coborâse nimeni. Trenul prinsese viteză și era acum departe. Stătea singur-singurel, descumpănit și descurajat în fața clădirii cu un etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
permanent întuneric. În sfârșit a reușit să pună hamurile pe ele, a deschis larg poarta și a scos căruța-n drum. S-a întors în curte, a închis ușa de la chichineață, precum și poarta curții. Căsuța lui moș Danilov a rămas singură-singurică doar în grija bunului Dumnezeu. Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dimineață până târziu seara, era plecată la muncă. Venea frântă de oboseală, intrând în schimbul al doilea: spălat, cârpit, gătit. Când se mai odihnea mama noastră? Când? Chinuită viață a mai avut și mama! Șase copii de crescut și de îngrijit singură-singurică, deoarece tata fusese arestat. Mâncare, haine, cărți și caiete. De unde atâția bani? Țuki, sora noastră se ocupa de mezin. A fost sora lui, mama lui și doica lui timp de câțiva ani. S-a ocupat de fratele nostru cel mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor, un sentiment de solitudine care, dezvoltându-se monstruos, până la a deveni totală, a șters orice altă prezență umană din preajmă, lăsându-mă singur-singurel pe acel mal pustiu, față în față cu terifianta oglindă sură a lacului. * Marea istorie reflectată în microcosmosul copilăriei... Începutul războiului ne-a surprins în Basarabia, și, din acea perioadă, îmi amintesc de o jucărie, de o locomotivă de pe botul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în favoarea existenței lui Dumnezeu, strălucitoare ca niște nestemate, depun și eu, cu modestia cuvenită, o pietricică (nu știu cât de prețioasă). Argumentului meu i-aș putea spune argumentul mirării. În După-amiaza de sâmbătă am evocat cum, în nopțile de insomnie, când rămân singur-singurel cu mine însumi, când reușesc să-mi identific și să-mi capturez eul meu cel mai profund, un fel de „ochi magic” al ființei, ideea că acesta ar putea să dispară mi se pare imposibilă, absurdă; și atunci gândul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ardeiul verde tocat mărunt pe marginea talerului tău. Într-o asemenea liniște și reculegere puteai avea, până mai acum douăzeci de ani, o vrăbioară fragedă la grătar și un pahar de vin bun dinainte la cârciuma lui Sotir de pe Scaune, singur-singurel sau cu un prieten sau cu o femeie romanțioasă și cât mai puțin vorbăreață, la masa lungă de stejar cu patină veche sau În odăița de sus, cu oglinda plină de semnături trase cu diaman tele de la inele, ascultând cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ducem la tăvăleală. Gheorghiță cu gândurile duse, murmură: Să vezi cum o fost... O vin't poruncă de la Vodă, ca tătă suflarea să se băjenească la codru... Și la noi o vin't porunca aiasta... Da' mai 'nainte, tăt rumânu, singur-singurel, să-și pună foc la bojdeucă, la holdă, la fâneață, la tăt, la tăt, îngână Gheorghiță cu obidă. Și la noi o vin't porunca aiasta, că, când or vini turcimea, un pustiu de scrum și cenușe să se caște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în preajma celui de-al cincilea Crăciun petrecut în pribegie, când în Țara Românească, când în Transilvania. Fugeam de colo-colo, mă ascundeam de răul prea iubitorilor mei unchi ce căutau să-mi facă de petrecanie și nu eram decât un băiețandru, singur-singurel pe lume. Îmi amintesc, era o iarnă grea, cu viscole, cu zăpadă multă... Șuiera vântul alergând pe coridoarele castelului Hunedoara. Noi eu, Iancu și vărul meu, Vlad Drăculea, alt pribeag, fugit din chezășia de ostatic la Stambul stăteam în fața căminului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
or fi murdare!? nu se lasă Mihail. "Turcii sunt mulți ca năsipul mării... Nici nu-i încape pământul Moldovei!" se plânge Juga. Da' sub pământ n-au loc?! sare Șendrea. Mă tem să nu ne lase cu ochii în soare, singuri-singurei, cugetă Stanciu. E ceva sigur pe lumea aiasta? cugetă Ștefan chinuit de gândurile sale. Trag nădejdea... Mă gândesc în fel și chip... Dar vor veni! De frică! Nu de dragul tractatelor și nici a sacrelor jurăminte. De frică! Și ei dârdâie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-l cată acasă și el o găsește la rezbel! Nu-ți ajunge cât te-or străpuns, cât te-or tăiat varvarii?! se pune ea pe boceală, pe văicăreală. O să-ți bage turcii o țapă-n cur și-o să mă lași vădană, singură-singurică, vai și-amar de bătrânețile mele! Ufff!! Dumitre, sufletu' mi l-ai mâncat! Să nu vorbești cu pacat, fa muiere! se burzuluiește el atins în mândria lui de bărbat și încă cu martori. Așa ai spus și la Baia, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
lei", făcându-și socoteala că fiara sătulă nu-și cată altă pradă... Și după ce fiara ne va mistui pe noi și va rage după altă pradă? întreabă Vlaicu. Vine și rândul lor, n-ai grijă... Și-acuma, acuma ce facem? Singuri-singurei... Și ajutor de nici o parte. Ni s-a năruit și ultima speranță, îngână Stanciu. Ștefan izbucnește într-un hohot sarcastic: Cum nu?! Arhanghelul cu cetele lui îngerești!... Să sfârșim, dar, comèdia aiasta cu "Preasfânta Creștinătate"! schimbă el brusc tonul. Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știrea "urbi et orbi". Am aprins apoi o lumânare la prima biserică întâlnită în cale pentru a mulțumi Celui de Sus pentru sprijinul logistic acordat și în final mi-am sărbătorit "victoria" cu o halbă rece de bere la Gambrinus, singur-singurel, doar cu gândurile și visele mele. La ce gândeam? La păstorul mioritic de acum două decenii, la zborul meu fantastic peste Liceul "Costache Negruzzi" din Iași odată cu bivolii profesorului de chimie, la tocul și călimara cu care m-am prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. - Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Matios. - Dar n-am. - Sigur că n-ai. Poate or merge și negri. și a plecat singură-singurică prin tot Galațiul până s-a întors victorioasă. Găsise pantofi albi! De aceea, după terminarea cercului, l-a luat în primire pe director: - Cine a fost cea mai frumoasă acolo? Iar directorul deși puțin amărât că prea îi imputa cumnata
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și notează pe ea: probabil e din aprilie 1941. Focșani, 1 mai 1941 Scumpă și dulce soțioară, Ai plecat de lângă mine și m-ai lăsat singur-singurel sau mai bine zis nu singur, ci cu imaginea ta ce va rămâne veșnic în toate fibrele sufletului și inimii mele. Cum am pornit de pe peron spre casă, parcă nu-mi venea să cred că mă întorc singur, căci eram
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
insuportabilă, orchestra se moleșește, conversațiile se animă, izbucnesc câteva râsete, se dau întâlniri, survine oboseala, îi urmează foamea; se merge să se supeze la restaurant și, la revărsatul zorilor, fiecare merge să se culce, " Unii cu soțiile lor, Iar alții, singuri-singurei." Acesta e tabloul exact al balurilor de la teatru; nimic mai de monoton: nu se poate compara decât cu un manej în care fiecare merge la trap în cerc fără a-și schimba ritmul. Trebuie să ai toată răbdarea și flegma
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
satisfacă această poftă. Într-adevăr, contractul îi asigura mari avantaje viitoarei soții; se observa doar o clauză destul de bizară, inserată la cererea soțului. "Viitorul soț va avea libertate de a se închide în fiecare dimineață în cabinetul său de toaletă, singur-singurel, fără a-i fi permis doamnei să-și introducă acolo vârful piciorușului." Oamenii se întrebau ce se poate face timp de două ore într-o baie! Vai! Pentru a repara al anilor ireparabil afront" și pentru a-i reda culoarea
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-mea o supă... - Bine face Ilie, atent la semafor, da, coana Evdochea ce face?... - Bine, bine, o cam dor șelele... - Ei, trece... - Eu m-aș duce... Până acilea mă aduse nepotu-meu, Sile, care nu-ș ce umblă p-acilea, - mă lăsă singur-singurel... Ilie râse, apoi întrebă: - Vrei să te trec io strada?... - Păi, dacă vrei... Văd că Sile nu mai vine... - Las-că-i spun eu că te-am trecut, - pă Sile îl știu... - Bine, atunci să trecem... Și orbul ridică bastonul. Milițianul interveni
O discuție pe bulevard by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8168_a_9493]
-
frică să nu pățească la fel ca ceilalți. Mânca mai ales ce-i punea coana Ifighenia, într-un castronel, zilnic, într-un colț, la ea în pivniță. Obiceiul ei de gospodină, bună la inimă, harnică, inimoasă. Dar, sărăcuța de ea, singură-singurică, fiind în situația lui... în ultima zi, care era o zi de post, îi pusese în același castronel niște mazăre verde, ce-i drept conservată. Dar bună și ea, decât... șoricioaica... Drumul ce și-l croise până acolo, scormonind zile
Șoricelul Valerică de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11585_a_12910]
-
altceva. Andrei Manolescu: Chiar prietenia. Cezar Paul-Bădescu: Absența (!? - n.Cronicar) 5.Principalul meu defect. Andrei Pleșu: Sunt, în general, nemulțumit. Dan Goanță: Nu înțeleg de ce lumea nu se comportă după principiile mele. 6.Îndeletnicirea mea preferată. Răspunsul ,Cititul" a apărut, singur-singurel la: Magdalena Boiangiu, Al. Călinescu, Andrei Gorzo, Dan C. Mihăilescu. Nimeni n-a avut curajul să răspundă, ca Proust: Aimer. 7.Fericirea pe care mi-o visez. Dan Stanciu: Nu aș numi-o. Iaromira Popovici: Nemurirea. Radu Cosașu: Să scriu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
mai întoarce. Și el era încăpățânat. Chiar și atunci când știa că n-are dreptate. Și ce dreptate putea el să aibă că a părăsit-o, lăsând-o cu doi copii mici? O ducea greu de peste un an, de când a rămas singură-singurică doar cu băieții. O ducea greu și cu banii, însă mai ales sufletește. |i mici o bucurau, îi iubea, dar de multe ori nu avea răbdare cu ei. P'ormă avea remușcări, dar ce putea să facă? Era obosită seara
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
a împrumutat inconștient cele mai statuare poziții iscate de dalta lui Canova pentru a și-o zvânta. Deși cu stomacul țiuind a gol și protestatar, nu ne mai venea să plecăm. Spre seară târziu, răzbită, colega ei ne-a lăsat singuri-singurei pe plaja de-acum pustie, să privim în ochiul ciclopic, sângeriu, al soarelui apunând peste o zi glorioasă. Ne simțeam prea plini, de-a dreptul ghiftuiți de frumusețea orei trecătoare, a verii marine și a tinereții din noi care, toate
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
s-a băgat azi pufoaice". S-ar putea să-l cheme înălțimea sa și să-i frece ridichea. Pentru atâta lucru nu și-ar fi răcit Marfa Stanilova gura de pomană! Păi, nu s-a dus el de două ori singur-singurel la înălțimea sa știind că a venit vremea să-i tragă un perdaf, să tune și să fulgere, să-l amenințe cu gazeta de perete, cu votul de blam, cu Siberia. Ei și, i-a căzut conciul? I-a luat
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
învățate, ci dimpotrivă, sunt ucenici primejdioși... Însă Joël Dicker are de trecut marea încercare cu romanul următor, căci declarând că Philip Roth îi este model și-a ridicat singur ștacheta foarte sus. Poate va alege alt model, poate va fi singur-singurel, fără model. Oricum, toți așteaptă saltul - mortal sau uluitor?
Adevărul despre „cazul Joël Dicker“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3278_a_4603]
-
este delabrat, canapelele căzute, o mizerie și un miros destul de greu de descris. Peste asta, o căldură mortală. De ziua femeii, cei trei bărbați cu care mă găseam în compartiment au simțit nevoia să facem dialog ca să nu mă simt singură-singurică. De unde vin, unde mă duc, întrebări și mirări uzuale. Au fost așa de drăguți, și în general cam de aceeași părere cu mine, încît m-au lăsat să mă cert individual cu conductorul. Din politețe, desigur. S-au amuzat copios
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]