144 matches
-
Lucrul principal este ca dânsa să se știe sigură nu numai față cu rușii, ci și față cu partida rusească care scormonește în interiorul ei, și să nu fie sacrificată pentru a doua oară în momentul decisiv. La 1877 a fost singură-singurică când masele oștirilor rusești se rostogoleau spre granițele sale; ea s-a văzut nevoită să încheie vestita convențiune din aprilie și să-și deie contingentul unui năvălitor heterogen; ea a trebuit să primească cea mai îndrăzneață ingratitudine pentru că la Plevna
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
încă și mai puțini români. Protopopul greco-catolic, părintele Bran, era profesor de limba română. După ce mi-am luat diploma de maturitate, a urmat una din cele mai luminoase părți a tinereții mele: am făcut adică mergând pe jos, așa numai singur-singurel, lungul drum de la Sătmar până acasă. Frumoase au fost și bune mai ales cele șase săptămâni petrecute-n călătoria aceasta, pe care am făcut-o mergând a-ndelete și oprindu-mă mai ici, mai colo, după cum mă trăgea inima...".8 Rândurile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii numesc acest harem al balenelor „școală“, stăpînul ei este cunoscut sub denumirea tehnică de „dascăl“. Oricît ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
unde ne oprisem, cartea pe care o luam cu noi în cursul zilelor lungi petrecute în stepă, pe malul unui râu. I-am spus lucrul ăsta Sașei, am făcut în goană cale-ntoarsă și, întorcând capul, am văzut-o în depărtare, singură-singurică în mijlocul întinderii nesfârșite învăluită în transparența serii. Mergeam încet, încercând să-mi recapăt suflul, și mă uitam la ea cum mă așteaptă acolo, în singurătatea aceea absolută, cu acea detașare care făcea prezența ei să semene cu o iluzie. Nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cuvintele - Elisabeta Un băiat trist stătea pe băncuța din fața casei, într-un mic oraș. Trăia cu unchiul și mătușa lui. Părinții i-au murit când era mai mic. Vizavi de casa lor locuia un bătrânel slab care își ducea veacul singur-singurel. Într-o zi băiatul se întâlni cu bătrânul: -Bună ziua! - spuse băiatul.. -Bună să-ți fie inima! -Pot să vă întreb ceva? -Spune-mi. -Cum de întotdeauna sunteți singur, nu aveți familie? -Am avut odată, dar n-am știut să apreciez
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu un nasture de la bluză și spuse cu o voce gâtuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prund, Unde prispa cea de brazde Crengi plecate o ascund. Și în brațele-mi întinse Să alergi, pe piept să-mi cazi, Să-ți desprind din creștet vălul, Să-l ridic de pe obraz. Pe genunchii mei ședea-vei, Vom fi singuri-singurei, Iar în păr înfiorate Or să-ți cadă flori de teiu. Fruntea albă-n părul galben Pe-al meu braț încet s-o culci, Lăsând pradă gurii mele Ale tale buze dulci... Vom visa un vis ferice, Îngîna-ne-vor c-un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
sângele pe acele meleaguri și sunt gata să abandoneze martirii care se mai află încă acolo. Oh, Doamne, Te rog, răspunde-mi! Și eu trebuie să mă supun poruncilor unei asemenea Biserici? Oh, Doamne, poruncește-mi să mă lupt! Sunt singur-singurel. Te rog, spune-mi să mă lupt cu cei care-mi pun piedici și cu cei care mă pizmuiesc! Eu nu mă pot despărți de Japonia. Această țărișoară orientală este tărâmul pe care trebuie să-l cuceresc prin puterea Evangheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tipărit vreodată. Zău așa, dacă eu aș fi citit măcar a zecea parte numai din ce a uitat femeia asta, aș fi fericită. Vreau să spun că a predat, a lucrat la un ziar, își creează singură rochiile, își conduce singură-singurică întreaga gospodărie. Și mâncarea gătită de ea e colosală. Zău așa! Cred sincer că-i cea maiă — A fost de acord cu căsătoria asta? a întrerupt-o doamna Silsburn. Întreb pentru că eu am fost plecată săptămâni întregi la Detroit. Cumnata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Mașa, adăugând În loc de scuză: Dacă s-a auzit un sforăit, atunci pesemne o fi fost motanul sau Evlampia o fi scos un oftat prin somn... - Cine-i Evlampia? o iscodi vizitatorul. Mai locuiești cu cineva? - Cu cine să locuiesc? Stau singură-singurică, uneori Însă când mi se face urât o aduc În casă pe Evlampia și o culc lângă patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a atașat de mine ca un cățel, se confesă gazda. Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
m-a întrebat. Nu-și putea reține strâmbăturile mai mult de două secunde. — Cum te cheamă? — Felix. — Nu, Felix, i-am răspuns. Am chefuit de unul singur. — ... Și acum vă duceți la o petrecere? — Mda. Dar și de data asta singur-singurel. La dracu’. Am pe cap niște chestii de nu-ți vine să crezi. Trăim pe fusuri orare diferite, Felix. Ceasul meu e pe orele după-amiezii. Își ridică bărbia rotundă, dând scurt din cap. — Nu e nevoie decât să mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curți, au ridicat suspecți, au Împărțit, ici-colo, câte un pulan pe spinările cârtitorilor. Sătenii nu au uitat Îndrăzneala lui Cap de Șobolan și, peste câtva timp, l-au ales primar pe croitorul cel leneș. * * * Lui Mihai Enin, care se Îndrepta singur-singurel pe drumul de pământ spre codrul de la Miazănoapte, Îi căzu sufletul În țărână. Era, așa, ca o goambă străvezie, ca o bășică umplută cu apă ce făcea, clătinându-se, să se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Viața ei este dovada. Își spune în sinea ei că uneori trebuie să fii băgat într-un coteț de găini ca să fii măsurat, comparat și recunoscut. * Am fugit din mariajul meu. O fată de optsprezece ani. Nu foarte educată și singură-singurică pe lume. Nici nu mai țin minte de câte zile hoinăresc din loc în loc. Am păduchi în păr și lenjeria mea de corp miroase. Mă gândesc să renunț. Aproape că o fac. În cele din urmă reușesc să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Încolo, spre șosea. Din calidor, văd totul; văd, sub șirul de sălcii bătrâne, scorburoase, din marginea imașului - văd, deci, mașâni-și-soldați. Știu că nu sunt de-ai noștri - fiindcă sunt de-ai lor: ruși. Pentru Întâia oară-n viața mea văd singur-singurel, cu ochii mei și, chiar dacă n-o spun, n-o gândesc, o știu: eu văd, văd eu. Și țin minte ce văd. Văd și mă mir - eu: De unde vor fi răsărit, ele, mașânile? Și ei? Pân-acum se ascunseseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tare, de strașnic, când Gligor se suie pe tine și te ia la stricat, te tot Îndeasă, mereu te tot bate, de gemi, de țipi de durere - am văzut totului-tot: stăteam tot aici, la soare, mama tot așa, coborâse, eu: singur-singurel și numai ce uite-o pe Duda! Vine-ncoace - eu cred că la mine, să mă-ntrebe cum o mai duc fără ea și să-mi zică: « Hai să ne-avem bine iară...» - ți-ai găsit! Nici nu mă vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-or deschide ochii... - Uite ce deschiși sunt!, mi-i arăt, holbați. - Până să și vezi cu ei, uite cum facem: mănânci singur... - Nu mănânc! - Atunci uite cum facem: mănânc eu mâncarea ta, tu-i spui doamnei că ai mâncat singur-singurel - facem așa? - Nu, că ne bate Dumnezeu dacă spunem minciuni. La noi legea-i asta: numai eu nu-mănânc mâncarea mea, dar dacă tu-mi dai ceva-cumva mie, eu Îți dau mâncarea mea ție. - Dacă așa-i legea pe la voi..., zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
inventată, exista. Uite, de pildă: dacă aș coborî din calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
calidor și aș lua de pe undeva un felinar și-un coș de papură - chiar și-un sac de pus În cap, ca să nu mă plouă-n gât - și m-aș duce singur-singurel pe imașul Înecat de revărsătură și aș frământa, singur-singurel apa și nămolul și crengile și buruienile de la ruptura iazului; de-aș prinde un ciortac nu mai răsărit decât degetul meu cel mic (care sunt mic!) - tot n-aș ajunge cu el acasă, de să-l frigă mama, să mănânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată, ceva-ceva din pădure. Așa că, spre jalea mea, n-o să port cămașă untìe. Ca de obicei, are să umble mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai bine... Tata ridică din umeri. - Ziceați că ați vânat și... căprioare? De tot, de tot? Ofițerul Încuviințează din cap, rar. - Cine: marele-român Bohdan Tarasovici Grabenko? Ofițerul dă din cap că da, el. - Ca de obicei: după ce... căprioarele au venit, singure-singurele, să-i mănânce din palme grăunțe de plumb? - Numai una, șoptește-gâjâie ofițerul. Cealaltă avea un glonte În coloana vertebrală, a zis că tot e netransportabilă... - A zis ea că-i netransportabilă? Ea, Rusoaica? Cum se zice, În rusește, la netransportabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Am aflat că am un unchi dinspre mamă, văr cu ea abia prin al doilea, al treilea an de domiciliu obligatoriu, În Bărăgan. De-al doilea, unchiul - dacă era văr cu mama. Tata mi-a șoșotit marea-veste-mare (nu mai eram singuri-singurei, În toată România!), Însă mi-a atras atenția să nu-i vorbesc mamei despre ruda noastră. Fiindcă prima lor Întâlnire - după treizeci de ani - imediat după bună-ziua se prefăcuse În ceartă aprigă, la care asistaseră, de-o parte, a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
au călcat pe-un șărpe - și fuga, să se ardă la arsură cu fierul Înroșit!; de astădată, de vindecare, cică - eu nu-mi aduceam aminte deloc, dar deloc ce și cum făcusem, ca să am arsură-n talpă, asta se face singură-singurică și după aceea se desface de față cu toată lumea, Însă prima oară, când cu „arsura”, chiar dacă mai erau copii prin preajma focului, se Îndepărtau, ori se Întorceau cu spatele, ca să nu vadă când scoteai tu fierul din jăratic și, strângând dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și de tărie de caracter ce nu-l lăsa să accepte compromisul ce i se propunea. Cu totul altfel se uitau bărbații, de obicei, la ea, Mirelo, îi erau cam străine mila și disprețul pe când umbla pe străzi printre ghetouri, singură-singurică prin grădina ispitelor, cu atâția bărbați întorcând capetele după ea, sorbind-o din ochi, nu, nu prea gustase din umilința asta, și totuși. Parcă i se mai întâmplase. După ce ieși din cabinet, își aminti că la fel o priveau unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mari, pe clasa a șasea, a șaptea. Vorbesc urât, spun prostii, înjură... Altă dată, Cristinica a auzit-o pe tanti Roșioara că ea s-a sacrificat pentru copiii ei. I-a crescut pe toți trei în necazuri și-n greutăți, singură-singurică, da’ altă dată când tanti Roșioara nu era aici, madam Belciu s-a strâmbat că dacă ăia s-or mai numi copii... Răpănoși și nespălați, și nemâncați, și răi, mâine-poimâine îi vezi că-ți dă în cap pe stradă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael că multă stricăciune mai trebuie să ai în tine, Roșioaro, ca să spui asta. Am înțeles c-ați fost prietene, la care Roșioara păi, și ce mare lucru c-am fost prietene? Și porni să-și facă numărul, că ea singură-singurică și-a crescut copiii și s-a sacrificat și și-a rupt de la gură pentru ei, degeaba că lumea o mănâncă de fund că nu-i în stare să le asigure ce le trebuie și că se bucură să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]