212 matches
-
și visători, iar părul îi cădea peste umeri ca o mantie regală. O, notele triste, o, madonă părăsită, o, cîntecul uitat!" (Cîntec uitat). „Nopți împovărătoare, nopți de vară monotonă și lungă! Ce trist vă port în suflet în ceasuri de singuratecă rătăcire, cînd visul cade spre amurgurile tragice în cari se cufundară iubirile mele ca un tezaur în mare, un tezaur misterios în marea adîncă! [...] Să nu turbure nimeni seninul meu somn de pribeag și diminețele zgomotoase să nu sune chemarea
Ștefan Petică – suavul visător by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6807_a_8132]
-
le trăise, ca și "experiența tot mai dură a persistenței urâtului din jurul său", precizează că acele trăsături amintite mai sus nu fuseseră niște constante ale vieții sale, ci se acutizaseră în ultimii săi ani: Rezervat fusese întotdeauna. Deveni tot mai singuratec. Puțin expansiv fusese întotdeauna. Acum își ferecă sufletul. Cei ce nu l-au înțeles niciodată l-au privit ca mizantrop. Și totuși: nu poate exista o formă mai pură și mai desăvârșită decât cea care a făcut întotdeauna adevăratul fond
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
Suedia sau în Grecia, la Paris sau Tbilisi. Am fost totuși un om norocos, bogat în călătorii și întâmplări pe drumuri pe care le-am imortalizat în cele două „Banchete autumnale” I și II. Chiar dacă am fost un călător sărac, singuratec, angoasat sau extaziat - (și în țări străine și pe plaiurile natale -) noroc a fost oricum (chiar când mă întorceam din Bucovina (de la moș Toader Hrib de la Arbore) sau din Occident - sfâșiată de contradicțiile cu lumea, de complexele estice - de in-comunicarea
Florența Albu - inedit () [Corola-journal/Imaginative/13365_a_14690]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Rânduri singuratece de pagină cu notițe lista e incompletă mă fulguie călătoria o strâng la piept de drumeag îmi place când ești trist e semn că mă îndrăgostesc de plantele rare de pe Lună iar pe jumătatea teiubescului se topesc tăceri matinale de
PRINTRE RÂNDURI ÎMI SCRIU UIMIREA de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382643_a_383972]
-
să fie încuiat cu lacăte și lacăte și stătu așa zile și zile... Acum toți se convinseră că el nu putea să ajungă lângă fata care continua să îi vorbească în poiana cu miresme. ... Vestea o sperie tare pe făptuca singuratecă și cu gânduri curate ce își aștepta clipa de visare de pe deal ca pe energia ce îi da forța să străbată zilele grele. Ea fu văzută plecând într-o zi pe cărăruia numai de ea știută și de atunci oricât
POVESTEA BRADULUI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383975_a_385304]
-
absurdă a adus între noi Și în suflet durere ne-a turnat - suntem goi. Am ajuns doi străini - cât de mult ne-am iubit! Timp nebun, numai tu soarta ne-ai urgisit Și din trupul ce-am fost - astăzi doi singurateci, Despărțiți, suferim precum caii zănateci Ce-au scăpat dintr-un țarc - al iubirii ocol, Și se-nvârt lângă dânsul făr’ să aibă potol; Libertatea e grea fără gram de iubire... Timp nebun, poți să-mi legi dreptul la fericire! Adu
TIMP NEBUN... de NELU PREDA în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382880_a_384209]
-
cea mai umilă celulă a noastră, se Întîmplă ceva cel puțin la fel de măreț ca atotputernicul cuartet al elementelor - aerul, focul, apa și pămîntul - la care ne Închinăm dintr-o milenară obișnuință. Mă iartă zeiță atotnăscătoare În patru chipuri Înfățișîndu-te navigatorului singuratec, ca o lună luminată pe rînd de cele patru culori ale morții, că am Îndrăznit să pun mai presus de lichidul tău amniotic, limfele mele vremelnice, iartă-mă că aplecîndu-mi urechea la țipătul cărnii mele mi-am zămislit un mit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de program această Îndeletnicire Îți intră În reflex, devine un viciu. Mă apropii tiptil de bucătăria cufundată În Întuneric și aprind brusc lumina. Activitatea nocturnă a gîndacilor e În toi. Unii În grupuri de cîte doi, cîte trei, alții mai singurateci, mai retrași. Cei mai mici nici nu bănuiesc primejdia, trăiesc Într-o dulce inconștiență, cei mai mari sînt vicleni, caută subterfugii, se ascund În găleata de gunoi, se strecoară pe orificiul de scurgere. Talpa Îi lovește la Întîmplare, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Parnasului este îndreptățită. Imaginea placată, distribuția naiv simetrică a materialelor, "insolubilitatea în aer", sânt caracterele producției de atunci. Însă Parnasul nu e cuprins tot aici. Caracteristica unui Hérédia sau Leconte de Lisle este concepția unei anumite Grecii (Grecia emisă de singuratecul și ciudatul Louis Ménard, profesor de greacă): academică, decorativă... Helada la care aderasem acum zece ani era Helada lui Nietzsche: Elanul, cutreierând dinamic ființele și ridicând extatic un cer platonician. Legătura dintre această primă frază și a doua? E căutarea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viață pentru a povesti altora cum pedepsesc tătarii nesupunerea. De aici și numele satului ! Dar tragedia satului Stoborăni revoltat la 1907 și ras de pe fața pământului cu tot cu locuitorii săi fiind bătut cu tunul ? Dar legendele și poveștile lui Moș Panfil singuratecul Pădurean care își clădise bordei în pădurea de la Bălăcel ? Dar minunatele povești, colinde care ne- au încălzit copilăria ? Toate aceste nestemate ale existenței de fiecare zi a unor oameni onești și cu frica lui Dumnezeu, reprezintă argumente care justifică alcătuirea
MONOGRAFIA COMUNEI SUCEVENI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364017_a_365346]
-
mai mare, cu cât constituie o împlinire ulterioară. În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat. Ea depinde de gradul în care prezentul și viitorul este implicat, ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului. Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră. Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
de bărbat și totuși, citesc în ochii tăi nemulțumirea care cu greu reușești să o maschezi.. De ce nu vrei să fim ca în tinerețe, cel puțin prieteni buni care să se ajute la nevoie. Eu nu sunt decât un suflet singuratec pierzându-mi fericirea fiind foarte gelos și neavând încredere în fostă iubită căreia îi plăcea existența vieții dar cu mai mulți bărbați ori, cine își dorește așa ceva? Văzându-mă că nu răspund m-a invitat la un restaurant unde să
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > IELELE Autor: Eugen Baciu Publicat în: Ediția nr. 1601 din 20 mai 2015 Toate Articolele Autorului Singuratec, în noapte călător de-auzi ielele cântând amăgitor nu te opri să intri-n dansul lor. Ielele, frumoase femei suave și blonde din ochii lor, aruncă scântei. Dănțuie săltând în picioarele goale, pășind gingaș pe iarba moale, un cerc au
IELELE de EUGEN BACIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367696_a_369025]
-
au trecut. Mi-e dor de-aleile ascunse De bolta crengilor sub nea, De băncile în alb cuprinse Pe care dragostea zbucnea. Mi-e dor de pletele din sălcii Plecate alb pe albul lac Rămas cu amintirea bărcii Și-a singuratecului bac. Mi-e dor de țurțuri, de troiene, De neuitatul derdeluș, De clopoței și cosânzene Îmbujorate la urcuș. Și te aștept, iubită iarnă, Cu albul pur să ne îmbraci Să-ți lași mantia să se-aștearnă Pe munți, pe văi
DE IARNĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363739_a_365068]
-
ne întâlnim pe vremuri, în Parcul Carol, apoi să ne plimbăm cu o barcă, să mergem la o bere cu guler și să te conduc acasă cu o trăsură de ocazie ca să-mi oferi cheia sufletului tău pentru un timp singuratec... Și de ce eu am schimbat trăsura cu un taxi, pe care a trebuit să dau ceva din rezervele mele de holtei, iar apoi mi-ai spus că e târziu, și-n prima noapte nu se cade... Și de ce, totuși, eu
UN POET DE CALIBRU, VALENTIN LEAHU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349113_a_350442]
-
o florărie superbă, poliția ... Începutul imensului domeniu al Mariei-Antoneta. Undeva, sus, se zărește Micul Trianon. Norii se destramă și soarele ne mângâie cu razele sale aurii. Răscolesc primele frunze ruginii și gândul îmi zboară la Chițocul de odinioară. La biserica singuratecă de la marginea pădurii seculare, cu un tablou și policandru asemănătoare cu cele văzute cu numai o oră în urmă ! Și de aceeași vârstă !?! Chițocul era în Europa. Atunci. Mă trezesc în fața porților din fier forjat. Clădirea, de mici dimensiuni, cu
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
dovedea astfel, fără îndoială, un om inteligent deoarece tactica lui dăduse rezultate peste așteptări. Femeile, doamne, domnișoare dar și cele mai trecute îl considerau demn de toată atenția lor, atenție însoțită de vise mai mult sau mai puțin romantice, un singuratec plin de fascinație și mister, plus că arăta bine, doar îl văzuseră numai cu o cârpă în jurul șoldurilor, așa că... Deci numai bun de consolat și ocrotit de firea lor profund dedicată devotamentului fără limite. Mă rog... Așa cred toate femeile
VIA DOLOROSA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350121_a_351450]
-
mai mare, cu cât constituie o împlinire ulterioară. În opera lui Mihai Eminescu, prezentul este implicat.Ea depinde de gradul în care prezentul și viitorul este implicat, ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului.Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră.Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE, EMINESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361831_a_363160]
-
Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Silabele mi se intersectează pe torsul de greier inert. Și sar peste noaptea ce trează, Îmi face cu ochiul, discret. Nu-mi aparține lascivul tău urlet de lup singuratec și pesimist. Dar vreau un bemol dintr-un scâncet să scot și un gând optimist. Spre tine s-alerg și s-anin o cheia sol de grumazu-ți nativ. Nu pot să respir de-al tău chin. Mai vreau să te
,,I,, DIN IUBESC de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366252_a_367581]
-
noastră tradițională (săraci, dar cinstiți!), a pus mîna pe sapă și s-a străduit să coboare cît mai mult în adîncul pămîntului, cu o pasiune julverniană emoționantă, ajutat de cei trei copii ai lui și de nevastă. În acest efort singuratec, de parcă s-ar fi străduit să se îngroape pe sine însuși cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-au ajutat cu sfaturi ignobile de genul: lasă-te păgubaș, n-o să dai de apă nici mort! - răscrăcărați pe malul
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
deprins cu personalitatea lui ce l-a făcut să strălucească în ochii mei. Așa m-am deprins și cu autoritatea lui, fiind pentru mine un minuțios genial. Nu căutam niciodată să-i întorc vorbele prin cuvinte nemăsurate. Simțindu-i firea singuratecă, nu voiam să-I irit auzul. Totdeauna îmi adresa cuvinte de încurajare, dăruindu-mi speranțe în ceea ce încercam să fac.Cuvântul și hotîrârea lui nu se asemăna cu a nici unui prieten din copilărie. Îmi impresiona ochii de copil nu numai
VECHI AMINTIRI DESPRE ION de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368007_a_369336]
-
a comunica precum ca și cu el la același nivel. Deci, este mistic, filosof, trubadur, compozitor, copil ș.a.m.d., neîndoielnic fapt pentru care este și prea puțin înțeles ca persoană -visătoare- chiar foarte iubitoare, de obicei ajunge un mare singuratec... Posibil, Ovidiu nu a fost exilat degeaba pe aceste meleaguri... căci, a fost scris (în stele) să se întâmple așa. Aceste meleaguri românești și dobrogene mai ales, mustind de poezie și de istorie a ei. Fără existenta unui poet lumea
ODĂ POEZIEI!! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353442_a_354771]
-
și dansa singură, refulându-și astfel toți hormonii acumulați în corpul său tânăr. Dalia se mlădia în ritmul melodiei cântată de către muzicanți, ca o salcie tânără legănată de adierea unui vânt de primăvară pe malul unei eleșteu, unde cântul cucului singuratec care își tot caută partenera și nu reușește, repetă ca un ecou: cucu, cucu, cucu... (Ștefan, Ștefan, Ștefan...) Corpul subțire al fetei în mișcarea sa lascivă, sugera plăcerea, exprima senzualitatea, chema și excita, atrăgând prin mișcările sale unduitoare privirea bărbaților
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353730_a_355059]
-
împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire / Zăpezi neninse și ape neatinse / Sunete neauzite, nerostite, nenăscute / Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții / când cuvintele aleargă în fața ta / Fără lesă. („Întâlnire de gradul doi”) Poeta încearcă să-și alunge singurătățile, durerile
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
pe umblate cărări... Trandafiri, pe-un mormânt de-amintiri... Eternitate, începând să se-arate... Lumini din abis din care ea s-a desprins, pătrunzând, de prima oară, în viața mea, ...așa goală, Înviindu-mă, orientându-mă, dând un nou sens, singuratecului meu mers... Ideal ce-l aveam ne-mplinit: cerându-mi să-i fiu „Ori un tot, ori nimic!” ...Îmi e frică, ținând-l de mână, știind că-ntr-o zi, pot fi simplă țărână. „Ah, Doamne, oare eu aș mai putea
ORIZONTURI de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 169 din 18 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358446_a_359775]