5,963 matches
-
care Minois nu-l formulează direct, e sesizabil în orice capitol al acestei istorii: cu cît lucrurile se schimbă mai mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-a lungul timpului atitudinile față de sinucidere și explicațiile atribuite gestului, motivațiile sale au variat între aceleași limite - mizerie și sărăcie, rușine și dezonoare, nebunie și deznădejde... cu "noutatea" renascentistă a suicidului filosofic. Deși sînt analizate cazuri concrete, datate, iar criteriul de construcție al cărții e cel
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
și deznădejde... cu "noutatea" renascentistă a suicidului filosofic. Deși sînt analizate cazuri concrete, datate, iar criteriul de construcție al cărții e cel cronologic, istoria narată de Georges Minois e în mare parte una nonevenimențială. Minois construiește, analizînd mentalul european și sinuciderea, un mod interesant de a studia istoria. La un nivel mai profund importante devin o serie de opoziții noncronologice. Cele mai vizibile sînt cele dintre diferitele feluri de sinucideri - directe sau indirecte, blamate sau celebrate, mizere sau rafinate, ale unor
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
în mare parte una nonevenimențială. Minois construiește, analizînd mentalul european și sinuciderea, un mod interesant de a studia istoria. La un nivel mai profund importante devin o serie de opoziții noncronologice. Cele mai vizibile sînt cele dintre diferitele feluri de sinucideri - directe sau indirecte, blamate sau celebrate, mizere sau rafinate, ale unor oameni cunoscuți sau ale plebei. Extrem de bine e prezentată în carte opoziția și întîlnirea dintre cultura populară și cea înaltă (aceasta din urmă preia de la prima într-un mod
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
cărții, e ignorată în studiu. Mai mult chiar, "cealaltă" parte a Occidentului, America, apare doar în treacăt. Minois nu își delimitează însă Europa ca spațiu privilegiat al cercetării sale, ci se poartă ca și cum în afara ei nu ar exista nimic, nici măcar sinucidere. I se mai poate reproșa cărții o oarecare redundanță, nu foarte supărătoare însă, atît timp cît discursul e o pendulare între povestire și tonul obișnuit al istoriilor de acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
însă, atît timp cît discursul e o pendulare între povestire și tonul obișnuit al istoriilor de acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză privilegiat pentru autor, din moment ce aceasta pune în scenă, și încă din belșug, sinucideri. Semnificativ e faptul că Minois alege drept graniță simbolică între atitudinea medievală, predominant blamantă asupra sinuciderii, și atitudinea interogativă asupra problemei, nu un text ecleziastic sau unul judiciar, ci unul literar, pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză privilegiat pentru autor, din moment ce aceasta pune în scenă, și încă din belșug, sinucideri. Semnificativ e faptul că Minois alege drept graniță simbolică între atitudinea medievală, predominant blamantă asupra sinuciderii, și atitudinea interogativă asupra problemei, nu un text ecleziastic sau unul judiciar, ci unul literar, pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui Hamlet. "A fi sau a nu fi ?" e întrebarea care formulează cel mai bine problema sinuciderii
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
sinuciderii, și atitudinea interogativă asupra problemei, nu un text ecleziastic sau unul judiciar, ci unul literar, pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui Hamlet. "A fi sau a nu fi ?" e întrebarea care formulează cel mai bine problema sinuciderii și întrebarea în jurul căreia gravitează întregul studiu. Georges Minois - Istoria sinuciderii: Societatea occidentală în fața morții voluntare; trad. din franceză de Mircea Ionescu; Humanitas - col. "Istoria ideilor"; București, 2002; 352p.; 190 000 de lei.
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
unul judiciar, ci unul literar, pe care îl declară "atemporal și universal" - monologul lui Hamlet. "A fi sau a nu fi ?" e întrebarea care formulează cel mai bine problema sinuciderii și întrebarea în jurul căreia gravitează întregul studiu. Georges Minois - Istoria sinuciderii: Societatea occidentală în fața morții voluntare; trad. din franceză de Mircea Ionescu; Humanitas - col. "Istoria ideilor"; București, 2002; 352p.; 190 000 de lei.
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
însingurată, și pe sinistra familie în care a intrat prin căsătorie, un clan de insulari cu sînge albastru. Misty își relatează povestea sub forma unui jurnal pe care-l adresează soțului ei, Peter, aflat în comă după o tentativă de sinucidere. Impregnat de climatul de angoasă și paranoia al insulei, plin de detalii ciudate, Jurnalul poartă marca stilistică a lui Chuck Palahniuk - fraze scurte, repetitive, ce degajă autentica forță a personajelor sălbatice și dezaxate - scrie „The New York Times”.
Întâlniri în jurul lui Benjamin Fondane by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13404_a_14729]
-
-i colecție. Îi place să-și surprindă vizitatorul, mai mult decît să-l impresioneze. A fost, totuși, unul dintre cei mai activi și mai tenace agenți ai culturii paralele din Praga paralizată de frică și rușine după invazia sovietică și sinuciderea lui Jan Palach și a lui Jan Zajic. Elev, fusese constrîns, ca urmare a participării la protestele intelectualilor împotriva ocupației sovietice, să-și abandoneze studiile și să-și cîștige existența cu acea „sabie a lui Damocles”, ce ocupă acum un
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
mai groaznică sosi într-o sâmbătă la prânz într-un plic albastru. Mario rămase cu ochii la fotografia lui Héctor din Ultima Hora și la paragrafele subliniate cu cerneală albastră. „Numai o disperare adâncă a putut să-l ducă la sinucidere, după declarațiile familiei”. Îi trecu prin cap că era ciudat că rudele lui Héctor nu mai veniseră deloc acasă la Mañara. Poate or fi venit vreodată, în primele zile. Își amintea acum de peștișorul pestriț, soții Mañara îi spuseseră că
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
fără să li se întâmple nimic, pe când „talpa țării” e batjocorită fără milă. Inconștiența guvernamentală a ajuns la limite inacceptabile chiar și în țările musulmane și, în lipsă de ceva mai bun, pesedeii au pus la cale un fel de sinucidere colectivă. M-am întrebat de ce ține morțiș Năstase să atârne de gâtul partidului pe care-l conduce tăblițe care de care mai infamante: corupție, nepotism, abuzuri, incompetență, nerușinare. Nu am decât un răspuns: pentru că nu e partidul lui! Conștient că
Detergenți pentru spălarea creierului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13430_a_14755]
-
politice (Urmuz, 1998), poeme în proză (Veto, 1998), poeme (Tetraktys, 2000), poezie pentru copii (Opt povești adevărate/ cu ființe minunate) și un album de artă (Corneliu Baba, 2001). Acestora li s-a adăugat în anul 2003 volumul de proză scurtă Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim. Subtitlul cărții de proză scurtă sugerează faptul că textele care o compun au fost scrise în anii ’80 (cel puțin acțiunea lor se desfășoară, invariabil, în perioada respectivă). De aceea, cel puțin teoretic, ele
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
ale aceleiași oglinzi, iar trecerea dintr-o parte în alta este un lucru aproape subînțeles. În Mesagerul lui Ulisse, scriitorul mai mult sau mai puțin veleitar Romulus Decebal dă ochii cu personajul romanului său Nostalgia mării, Virgil Codrună, iar în Sinuciderea se amînă cititorul Dumitru Cărăbulea poartă o conversație cu un personaj al lui Dostoievski. Ambele povestiri ar putea fi citite și ca niște foarte interesante eseuri despre relația dintre lumea literaturii și lumea reală, dintre viața scriitorului/cititorului și viața
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
Hans Castorp pe Raskolnikov și pe atîția alții, al căror adevăr este dincolo de starea civilă și de argumentele fiziologice, iar tu, labă tristă, reprezinți o specie torpilată de vanitate și isterizată de obsesiile puterii și de spaima morții” (pp. 48-49-50). Sinuciderea se amînă este o carte agreabilă, scrisă cu farmec și inteligență de un scriitor care privește lumea cu ochii lui I.L. Caragiale și gîndește literatura cu mintea lui Mircea Eliade. Nu știu în ce măsură aceste schițe și povestiri publicate la aproape
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
că povestirile și schițele lui Pavel Șușară - recondiționate sau nu - sînt pline de prospețime, iar lectura lor este savuroasă chiar și acum cînd realitatea absurdă a vieții în regim comunist devine pentru români o tot mai îndepărtată amintire Pavel Șușară, Sinuciderea se amînă. Povestiri din vechiul regim, Editura TopArt, București, 2003, 256 pag.
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
a întîmplat în ciuda condițiilor foarte dure ale epocii. Scriitorii rămași au făcut totuși ceva ce era fundamental într-o țară care era complet nebună și anormală. Chiar dacă nu puteau fi ostili pe față regimului feroce, - o opoziție echivala cu o sinucidere - ei au produs o literatură asemănătoare cu aceea din țările libere. Am afirmat de mai multe ori că pentru noi, scriitorii care am trăit în fostul imperiu comunist, sentimentul dominant a fost cel al detenției într-o închisoare imensă. Prin
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
șubrezitul procuror a rămas cărbune acoperit. Cu nici o săptămînă înainte de demisie, mi-au spus persoane care l-au văzut, procurorul general nu părea nici măcar bolnăvior, necum bolnav. Dar pe lumea asta mai există și depresii psihice, mai există și amintirea sinuciderii procurorului Cristian Panait despre care se spune că ar trebui să-l urmărească toată viața pe Joiță Tănase. Un prieten ziarist mă întreba intrigat dacă chiar cred povestea cu demisia din motive de sănătate. N-are importanță ce cred eu
Demisii la ordin by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13559_a_14884]
-
campania pro-NATO etc.) își fac loc multe momente luminoase, sentimentul general este cel de eșec existențial. La această impresie contribuie și ratarea marii iubiri, Ligia dispărînd din viața sa (într-un final plin de suspans care nu exclude nici varianta sinuciderii femeii) exact în momentul în care eroul se hotărîse să pună capăt căsătoriei sale devenite o tristă ficțiune, pentru a se putea dedica integral iubitei. Modalitatea narativă aleasă de autor de a închega romanul din monologurile alternative ale celor două
Discursul amoros al tranziției by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13614_a_14939]
-
israelian, Amos Oz, de către Michael March, directorul Festivalului Cărții de la Praga. Apropo de Carte: o consideră sacră? „Nici o carte nu e sacră pentru mine. Sacră e doar viața, viața omenească”. Apropo de război: Cioran spunea că fiecare carte e o sinucidere amînată; este fiecare război o carte necitită? „Fiecare război e un eșec - răspunde Amos Oz - chiar dacă se termină cu ceea ce se crede a fi o victorie, tot un eșec este.” Poate fi considerat scriitorul vocea memoriei, a conștiinței? „Mi-ar
MERIDIANE () [Corola-journal/Journalistic/13628_a_14953]
-
o recenzie publicată în 1910 de către Ilarie Chendi, cel mai cunoscut cronicar literar al vremii, și reluată în volumul postum, Schițe de critică literară, Cultura Națională, 1924. (În paranteză fie pomenită împlinirea, la 23 iunie, a 90 de ani de la sinuciderea lui Chendi.) Deși meritele literare ale lui Ionescu-Quintus cel Bătrîn nu erau evidente pentru Chendi, în Istoria lui G. Călinescu, autorul de scrieri umoristice figurează tot fără prenume și fără date de stare civilă, cu cîteva rînduri, fiindu-i citată
SCRISORI CĂTRE EDITORIALIST () [Corola-journal/Journalistic/13760_a_15085]
-
sinucide, încet dar sigur, în patul lui, în gîndul lui, în suferința lui. Nu vrea nimic. Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
gîndul lui, în suferința lui. Nu vrea nimic. Nici patimi, nici frămîntări, nici schimbări, nici melancolie, nici lună, nici furtună. Spectacolul lui Tocilescu ne poartă, de altfel, pe drumul dulce-amar, tulburător al sinuciderii lente a lui Oblomov. Sîntem martorii acestei sinucideri la vedere. Poate că și asta se cheamă "oblomovism". Lenea ca abandon, în cele din urmă, în brațele morți. De cîte ori, oare, nu ne-a bîntuit disperarea, tentața de a fugi, de a părăsi totul, de a pleca departe
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
turbionare, întreținute prin fragmentele pe care le citeam, în traducerea extraordinară a Norei, din romanul De ce fierbe copilul în mămăligă, prin ecouri din presa străină, prin detaliile pe care Adriana Bittel le primea de la Rodica Binder. Germania, Elveția, România. Vestea sinuciderii acestei autoare, acestui personaj puternic și atît de fragil ne-a marcat ca și cînd am fi pierdut o rudă sau un foarte apropiat prieten, ca și cînd am fost cu toții artiștii circari din copilăria ei, sau colegi întîrziați de
Dumnezeu e trist by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13826_a_15151]
-
Anastasia de Monica Dumitrescu și cu prefața foarte oportună a lui Lukas Marcel Vosicky. Există câteva concepte sau idei generale prin care se ajunge îndeobște la Otto Weininger motiv pentru care acestea au devenit, în cazul său, aproape locuri comune. Sinuciderea este poate prima și cea mai spectaculoasă. Cel puțin la fel de notoriu (și într-o strânsă legătură cu cartea) este sfârșitul tragic al autorului ei, survenit în noaptea de 3 spre 4 octombrie 1903, la numai 23 de ani, într-o
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]