189 matches
-
de Constantinopol (512); a fost scrisă în greacă, dar s-a păstrat în siriană; a doua, compusă de Ioan, abate de Beith-Aphthonia, a fost scrisă probabil la puțin timp după moartea lui Sever în greacă, dar s-a păstrat în siriană; și o a treia în etiopiană. Născut prin 465 la Sozopolis în Pisidia, a urmat întâi studii literare la Alexandria și de drept apoi la Beirut unde, și datorită îndemnurilor lui Zaharia care l-a pus să citească autori creștini
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Justinian (6 august 536) prin care Sever era expulzat, iar operele sale condamnate la distrugere. Sever s-a întors în Egipt și a murit la Xois la 8 februarie 538. Operele lui Sever au început să fie traduse în siriană încă din timpul vieții sale (din 528, la Edessa, de către Pavel din Calinice); acest lucru a permis păstrarea multora dintre lucrările sale după ordinul de distrugere promulgat de Justinian în 536, în timp ce în greacă a rămas doar o omilie (nr.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
tratatului Philalethes, compusă de Sever pentru a combate tentativa adepților lui Iulian de a folosi afirmațiile din Philalethes ca probe în favoarea opiniilor proprii. Toată desfășurarea acestei controverse se situează înainte de 528, an în care întregul dosar a fost tradus în siriană de Pavel din Calinice (câteva fragmente au fost recuperate din manuscrisele catenare exegetice). În mod tradițional, i se atribuia lui Iulian o poziție eutihiană potrivit căreia Logosul, prin actul unirii ipostatice, își transformase propria umanitate, făcând-o inalterabilă. Acuzându-l
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ulteriori ai lui Iulian să-l eticheteze drept eutihian și docetist. Contestată la început, această interpretare a lui Draguet pare astăzi acceptată de mai toată lumea. Cât despre scrierile lui Iulian, în afară de scrisorile inserate în dosarul controversei cu Sever, traduse în siriană, și în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în afară de pasajele citate de adversarul său, n-au supraviețuit din ele decât fragmente risipite ici-colo. Ne-au rămas de la Sever 125 de omilii de amvon, adică rostite din amvonul episcopal din Antiohia între 512 și 518; au fost traduse în siriană întâi de Pavel din Calinice către 530 și a doua oară de Iacob din Edessa cam prin 700; a ajuns până la noi cea mai mare parte din aceste două traduceri. Conform clasificării din studiile lui A. Baumstark, predicile sunt repartizate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numele lui Grigorie de Nyssa și Esihie din Ierusalim; însă numeroase fragmente în grecește s-au transmis prin florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exilul); mai târziu a fost alcătuit un extras (Eklogai), în mai multe cărți și acesta, cuprinzând circa 700 de scrisori din perioada patriarhatului. A șasea carte din această selecție, conținând un număr de 123 de scrisori, a fost tradusă în siriană în 669 de către presbiterul Atanasie din Nisibi și s-a păstrat până azi. Pe baza altor manuscrise siriene de proveniență monofizită s-au putut publica încă 118 scrisori sau fragmente de corespondență, iar alte câteva au fost găsite și editate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au putut publica încă 118 scrisori sau fragmente de corespondență, iar alte câteva au fost găsite și editate recent. Firește, trebuie adăugate cele deja menționate, adresate lui Sergius și lui Iulian din Halicarnassus. Unele scrisori s-au păstrat, tot în siriană, în Istoria bisericească atribuită de obicei lui Zaharia Retorul (în realitate, acesta nu e decât unul din izvoarele operei); printre ele, autoapărarea adresată împăratului în ajunul întoarcerii la Constantinopol, după exil. Puține epistole s-au păstrat în coptă și în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în Gal. 3, 13 Cristos este numit „blestem”; de ce a fost poruncită circumcizia; care este interpretarea anumitor cuvinte ale lui Isus...). O culegere cuprinzând 366 de imnuri liturgice în greacă, între care 295 atribuite lui Sever, a fost tradusă în siriană între 619 și 629 de către Pavel, episcop de Edessa, care a inserat în text, din rațiuni de ritm, numeroase modificări și adaosuri; în 675, Iacob din Edessa a revizuit culegerea, semnalând interpolările și inserând traduceri literale ale originalului. Cum imnurile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru dimineață și seară), categoriie sociale din comunitate (clerici, călugări, fecioare, văduve) și altele. În general, imnurile au ca punct de pornire o frază luată din Scripturi. În sfârșit, sub numele lui Sever s-au mai transmis câteva liturghii în siriană a căror autenticitate, însă, nu e deloc sigură; e vorba în speță de o Anafòră (liturghie euharistică) și de două liturghii de botez (una mult mai scurtă decât cealaltă). Liturghia coptă a iacobiților conține câteva rugăciuni atribuite lui Sever. Talent
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de Antiohia în Philalethes, însă această idee s-a dovedit a fi falsă. Împotriva lui Ioan - chiar dacă autorul n-a vrut să-i pomenească numele - e îndreptată însă o altă operă a lui Sever, Contra gramaticului nelegiuit, păstrată doar în siriană (aici, p. ???). Pe de altă parte, se știu foarte puține lucruri despre activitatea lui Ioan: era preot și gramatic la Cezareea, însă nu se știe precis dacă e vorba de Cezareea din Capadocia sau de cea din Palestina. O adnotare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
colecții sistematice foarte vechi, anterioară adaosurilor succesive, care nu s-a păstrat în greacă și a fost realizată de diaconii romani Pelagius și Ioan în secolul al VI-lea (cărțile 5 și 6 din ediția Rosweyde). Există totodată culegeri în siriană, armeană, coptă, georgiană, etiopiană, arabă, slavă veche și sogdiană. Bibliografie. Precise indicații despre edițiile în greacă și în celelalte limbi în CPG III, n. 5560-5615. Colecția alfabetico-anonimă: PG 65, 71-440. O ediție a colecției sistematice grecești a început abia cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a spus că ar fi vorba de fapt de o scriere a lui Rufin, însă Festugière a demonstrat că textul grec e cel original și că versiunea latină a lui Rufin este o traducere. Istoria a fost tradusă și în siriană; unele părți s-au păstrat și în armeană, coptă, georgiană și slavă veche. Din majoritatea manuscriselor și din Istoria Bisericii a lui Socrate (IV, 23) rezultă că autorul Istoriei Lausiene se numește Palladius; o parte din manuscrise o atribuie lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Draguet a editat și studiat diverse versiuni siriene din care unele, în opinia lui, nu ar fi dovezi ale autenticității Istoriei lui Palladius, ci, dimpotrivă, ar atesta existența unei surse (la origine, coptă, apoi tradusă în greacă și ulterior în siriană) de care acesta s-ar fi folosit fără s-o divulge. Corespodențele la nivelul formei și al conținutului confirmă faptul că Dialogul despre viața Sfântului Ioan Hrisostomul a fost scris de Palladius, așa cum susține și Fotie (Biblioteca, codex 96) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
succes printre cercetători. Opera lui Isaia apare în manuscrise sub forma unor Discursuri (logoi) ascetice, însă ordinea și compoziția lor variază foarte mult în manuscrisele grecești și în celelalte versiuni. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele cinci variante în siriană, editate de R. Draguet, unde apare un strat al textului mai vechi decât cel grecesc; varianta coptă e fragmentară; mai sunt apoi diverse variante în arabă, armeană, latină, etiopiană, gerogiană. De fapt, nu e vorba atât de un text sau
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
text sau de o culegere de texte, cât mai degrabă de o „materie mobilă” (Draguet) ale cărei componente pot fi atribuite unor autori diferiți în diverse manuscrise. Cele mai vechi variante, înrudite între ele, una în greacă și cealaltă în siriană, sunt cunoscute doar în mod fragmentar și cuprind doar 15 discursuri, varianta siriană similară cuprinde 26, din care primele trei nu apar și în textul grecesc și nu aparține lui Isaia; anumite manuscrise conțin până la 32 de discursuri. Chiar și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
baza versiunii în grecește a lui Ioan Cassian care nu e anterioară secolului al VII-lea. Clarificarea situației operelor lui Nilus nu a fost însă terminată și este complicată de textele lui Nilus transmise în alte limbi, în special în siriană, pentru că s-au păstrat astfel culegeri de maxime și o versiune a Discursului despre asceză care prezintă afinități, dar și diferențe sensibile, în raport cu textele grecești. Operele câtor autori au ajuns să fie reunite în corpusul lui Nilus? Bibliografie. Ediții: Textele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Ancyranus. Narratio, Teubner, Leipzig 1983; și pentru Comentariul la Cântarea Cântărilor (în curs; a apărut vol. I) sub îngrijirea M.-G. Guérard, Nil d’Ancyre. Commentaire sur le Cantique des cantiques I (SChr 403), Cerf, Paris 1994. Pentru scrierile în siriană, ed., introd., trad. de P. Bettiolo, Gli scritti siriaci di Nilo il Solitario, Peeters, Louvain-la-Neuve 1983. - Trad. it. a Discursului despre asceză de C. Riggi, Nilo di Ancira. Discorso ascetico, Città Nuova, Roma 1983. - Studii: e important încă K. Heussi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
numărul 9 pare că poate fi atribuit lui Marcianc cf. aici, mai sus). Celor opt rămase li se mai adaugă unul, Despre unirea după ipostază care apare în două manuscrise. O parte a corpusului s-a păstrat în versiuni în siriană și arabă. Lexicul, stilul și concepția teologică ne determină să atribuim aceste nouă tratate unui singur autor. Nu se știe însă nimic despre viața lui; din texte reiese doar că era călugăr. Putem stabili limitele cronologice pentru că Marcu, e aproape
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pierdut, mult diferită de cea greacă și refăcută, fără îndoială, probabil pentru a constitui un sprijin pentru pretențiile calcedonienilor care își disputau cu monofiziții Biserica din Gaza. În prezent, se presupune că originalul acestei Vieți ar fi fost compus în siriană și că textele care au ajuns în posesia noastră sunt toate niște prelucrări. Bibliografie. H. Grégoire - M.-A. Kugener, Marc le Diacre. Vie de Porphyre, évêque de Gaza, Assoc. G. Budé, Paris 1930 (text, trad., introd. și comentariu). Versiunea georgiană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
transmiterea unor învățăminte, ci combaterea conciliului de la Calcedon și a apărătorilor acestuia”. Dincolo de elementul miraculos, opera conține numeroase detalii istorice și geografice foarte utile pentru cunoașterea istoriei ecleziastice din secolul al VI-lea. Scrisă în grecește, a fost tradusă în siriană și s-a păstrat doar în această limbă în două manuscrise. A fost utilizată apoi de diverși autori sirieni monofiziți și o regăsim și în Cronica lui Mihail Sirul în secolul al XII-lea și într-un rezumat al acesteia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a murit în 459. S-au păstrat trei biografii ale lui. Una se găsește în capitolul 26 al Istoriei bisericești a lui Teodoret din Cyr (aici, p. ???) care l-a cunoscut personal pe Simeon. O altă Viață este redactată în siriană și, la sfârșit, în text, se spune că a fost scrisă în 472/473 de către Simeon Bar Apollo și Ber Chatar; este independentă de cea lui Teodoret și, la fel ca el, autorul își extrage materialul din tradiția mănăstirii Telnescin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Simeon. Din a treia, în greacă, rezultă că a fost scrisă puțin după moartea sfântului de către un discipol al acestuia pe nume Antonie, însă - așa cum a demonstrat Lietzmann - textul conține numeroase contradicții în raport cu celelalte, în special cu Viața redactată în siriană, și trebuie să fie o prelucrare a legendei oficiale a lui Simeon, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Panir. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă care s-a păstrat și în siriană, adresată lui Ioan de Antiohia, scrisă cu puțin înainte de conciliul din Efes, îl îndeamnă pe destinatar să participe la sinod și să adere la poziția lui Chiril, blestemându-l totodată pe Nestorios. Evagrie Scolasticul reproduce în Istoria Bisericii (II, 10
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este condamnat în mod explicit: e vorba de falsuri monofizite în perioada în care monofiziții își însușeau cultul lui Simeon (ceea ce, probabil, i-a făcut ulterior pe calcedonieni să dezvolte cultul lui Simeon Stâlpnicul cel Tânăr). Bibliografie. Toate textele (cele siriene traduse în germană de H. Hilgenfeld) în H. Lietzmann, Das Leben des heiligen Symeon Stylites (TU 32, 4), Hinrichs, Leipzig 1908. Ediția Vieții în versiunea siriană în P. Bedjan, Acta martyrum et sanctorum syriace IV, Harrassowitz, Leipzig - Paris 1894 (retip
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]