274 matches
-
am mai avut puterea și curajul să mai abordez acest subiect, lăsând totul pentru o dată viitoare pentru a avea timp suficient să meditez asupra Întâmplării neprevăzute. Mult mai târziu am Înțeles că scrisul, și arta În genere, necesită o muncă sisifică, singurătăți montane, o implicare faustică ( vânzându-ți sufletul Întreg pentru câteva cuvinte), că necesită mult zbucium sufletesc și multe Îngenuncheri, mai ales atunci când te lovești cu fundul de pământ, de vezi numai gri și negru În jurul tău Parfumul ploii După
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
să se conducă numai și numai după cum îi dicta propria ei convingere. Intensele sale trăiri, nimeni nu putea să i le înțeleagă. Unde aveau s-o ducă aceste gânduri negre, nu putea nimeni să bănuiască. Olga însă, cu o răbdare sisifică, așeza totul cu minuție, pe un eșafod diabolic. De când Ina se mutase definitiv în apartamentul lui Alex, Olga nu o mai vizitase la noua ei locuință. Ori de câte ori plana pe crengile gândurilor sale câte o pasăre neagră, cu gând iscoditor care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
jurnal. Și este tipărit DUPĂ 1989! Ciudat! CÎte scene memorabile găsim În jurnalele lui Sebastian, Acterian, Petru Comarnescu, chiar odiosul Eugen Barbu, și tocmai jurnalul lui Silvestru să șocheze prin...cumințenie? Nu-mi vine să cred... Căutînd printre fișe, căutare sisifică și deloc pe gustul celor din jurul meu, dau peste o cronică a lui V. Silvestru la un grup de spectacole ieșene. Marele teatrolog reproșa realizatorilor felul dubios de a alcătui distribuții, la modul „nepotul e mai bătrîn decît Don Pasquale
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fost pe aproape și că voi apărea numaidecât. Sau poate era numai o iluzie de-a mea. Nici acuma nu-mi dau bine seama. Orice s-ar zice, odată cu venirea ei, salonul de lectură se elibera parcă de anumite munci sisifice la care erau supuși cei care studiau acolo, și care de cele mai multe ori, nu ne dădeau nicio importanță. Salonul-separeu se lumina brusc, ca și cum s-ar fi repetat acel prim bing-bang al înfiripării Creației. Erau însă și dăți când Iozefina juca
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mai valoros chiar decât statuetele de alabastru pe care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă lasă. Schițez scenele principale. O citește pe îndelete și doamna Iozefina, apoi scot în câteva zile, prima variantă. I-o dau și ei din nou, să o citească pe îndelete, apoi lucrez din greu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
curm această înjosire a demnității umane, fie ea liber consimțită și consfințită prin zâmbet? Această imolare de sine, pe ce altar grotesc și nenumit? Sau poate că nu. Nu înțelegeam eu, nu înțelegeam nimic, era evident, și, de aici, revolta sisifică, pe care orice străin a simțit-o cu necesitate în Japonia. Însă voiam să înțeleg. În țara în care semnul instituie realitatea, aveam eu oare voie să privesc acest scaun invizibil ca pe o pură absență? Pe scena goală a
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
uscat știa mai mult: a fost./ Fă și tu trunchi, ca plopul din ogradă./ Crește la cer, de bunăvoie prost,/ Dă frunze-n el și lasă-le să cadă." (Un plop uscat) Noblețe obligată care, împlinind cicluri ce se golesc sisific, nu poate să împiedice singura certitudine, de care, însă, nu tu apuci să te convingi, ci altul, care nu-și va mai aminti de tine, a unei lumi de rosturi aproximative: "De mult păzește cripta și treapta ce scoboară,/ Dar
Fețele îndoielii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7396_a_8721]
-
potrivește defel cu cea biblică, o viziune în care, de pildă, Dumnezeu dă naștere simultan cerului și pămîntului, ceea ce înseamnă că cerul nu poate fi privit ca un model al lucrurilor de pe pămînt. De aici încolo se intră în lumea sisifică și ireală a speculațiilor, chichițelor și disputelor conceptuale. Căci, dacă încerci să risipești prin cuvinte tensiunea dintre cele două paradigme, vei cădea în groapa unor aporii nedorite, și asta fiindcă eternitatea lumii grecești (care este strîns legată de unitatea intelectului
Cerul filozofiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7401_a_8726]
-
incontestabil, cea mai dificilă carte scrisă de un gînditor evreu și multe dintre ideile autorului sunt discutate în numeroase studii care încearcă să descifreze enigmele create de Maimonide. Orice încercare serioasă de a aborda capodopera gînditorului medieval constituie un efort sisific de a confrunta problemele complexe ale textului și ale bibliografiei infinite despre opera lui Maimonide. Madeea Axinciuc trebuie felicitată pentru curajul de a intra în labirintul maimonidian și de a ieși din el în pace, contribuind la o înțelegere a
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
Noica spune despre sine, pus în fața reprezentanților unei instituții de opresiune. Cine a trecut printr-o astfel de experiență are dreptul să judece, cine nu a trecut trebuie să se abțină. Să încheiem punînd în lumină meritul Dorei Mezdrea, acribia sisifică cu care a cules, cuvînt cu cuvînt, paginile dosarelor informative. De fapt, dintre editorii care și-au făcut un merit din a smulge intelectuali interbelici din uitare, numele Dorei Mezdrea trebuie pomenit cu precădere. Condiția ca un intelectual să supraviețuiască
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
explică Davis, această biografie se numește Viața unui scriitor - a unui scriitor obsedat în toate zilele vieții lui de crearea a ceea ce el numea «propoziția umană»." Strădania lui Bernard Malamud de a transforma toate propozițiile în „propoziții umane" a fost sisifică. Nimeni n-a ciocănit ca el fiecare cuvânt, n-a întors pe toate fețele fiecare formulare pentru a obține expresivitate totală și pentru a include în orice aserțiune totalitatea înțelesurilor „umane", adică motivațiile, predeterminările, năzuințele, neputințele, jocurile hazardului și multe
Viață modelată de operă (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6022_a_7347]
-
o impolitețe fățișă. Dar care e pînă la urmă morala volumului? Că o inaptitudine poate fi sursa unei reușite (cea a primei jumătăți a cărții). Dacă Horea Paștina ar fi știut să scrie și ar fi respectat convenția breslei, compunînd sisific un tom de acribie erudită, rezultatul ar fi fost o pleașcă de maculatură searbădă, una din nenumăratele inepții docte care umplu rafturile bibliotecilor. Așa însă, s-a întîmplat un lucru prodigios: mutul i-a lăsat pe alții să vorbească în locul
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
Sorin Lavric Că Medicina este o facultate îndeosebi grea este un amănunt pe care nu-l simt dedt cei care, trecînd prin filtrul ei de selecție, i-au simțit pe viu cruzimea exigențelor. O școală a asimilării sisifice în care voința și răbdarea sunt virtuți neapărate și în care disciplina ordonării timpului e o condiție sine qua non. Și, dacă sărim peste pretențiile universitare adesea absurde - tocirea unor chichițe pe care le uiți a doua zi după examen
Idoli și amintiri by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6028_a_7353]
-
sportive - adică până a fost arestat - cel mai prost portar din istoria hocheiului pe gheață. Cu încă și mai multă minuțiozitate descrie romancierul-biograf fiecare episod al strădaniei acestuia de a se îmbogăți prădând oficii poștale și mai ales bănci, strădanie sisifică pentru că pornea de fiecare dată de la zero. Nu dădea o nouă lovitură decât după ce risipise întreaga pradă de la cea dinaintea ei. Degeaba au căutat anchetatorii bunurile (case, bijuterii, alte obiecte de valoare) pe care le-ar fi putut cumpăra cu
Cum se ajunge erou de legendă by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6174_a_7499]
-
ține minte. Apoi, un spirit aforistic, dacă e autentic, tinde spre o sentențiozitate a expresiei care să aibă putere de verdict. Urmarea e că citești aforismul și îl recunoști spontan ca fiind evident. Numai că evidența cere travaliu doct de sisifică concentrare în vorbe, și de aceea, cu cît e mai sofisticat gîndul, cu atît e mai laborioasă litera. De aceea, în arta aforistică nu e loc de grabă sau de improvizație. Atîta doar că aforismul nu exprimă adevăruri generale și
Tenta memorabilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6148_a_7473]
-
acestuia, revizionismul lui Vladimir Jabotinsky, repudiat de majoritatea adepților întoarcerii în Ereț Israel. S-a dus într-un chibuț de orientare socialistă de lângă Haifa, dar a plecat foarte repede: temperamentul lui vulcanic nu avea cum să se împace cu munca sisifică de construire a unei țări în deșert. I s-a arătat atunci altă lumină, aceea a comunismului. într-un târziu, preocupat din nou de problematica evreiască, a expus în ultima lui carte originală, Al treisprezecelea trib, teoria că evreii ar
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
mai mult cu cît de muchiile ei depinde formula de creație a autorului. În schimb, cui confundă rigoarea cu strictețea îi scapă criteriul de separare a naturilor logice de cele predominant estetice. Rigoarea presupune fidelitate față de tipare date, adică respect sisific pentru niște matrițe cărora, dacă li te supui, vei avea certitudinea verdictului. De exemplu, un medic are o rigoare severă în judecarea semnelor, pe baza cărora pune un diagnostic. El adună simptomele într-un tablou clinic și în final trage
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
le consideră pline de minciuni, are puterea de a descoperi cîteva portrete memorabile, cum e în stare să-l citească Slavoj Zizek, pentru a afla ce enormități maoiste mai spune adeptul lui Georg Lukacs, cum la fel dovedește o răbdare sisifică în a urmări piruetele retorice cu care Petre Roman vrea să-și înfă- țișeze tatăl ca pe o figură profund anti-stalinistă (după știuta logică că Lenin și biroul lui politic au avut intenții bune, numai că a venit afurisitul de
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
impulsul precumpănitor nu stă în respectarea unui soroc, ci în degustarea unei dispoziții. Scrii ca să retrăiești o tentă sufletească, nu ca să îndeplinești o obligație, situație în care descrierea ecoului lăuntric întrece fidelitatea evocării. De aceea, spre deosebire de scrupuloși, care au rigoarea sisifică a scadenței periodice, meticuloșii au o lenevie cronică întreruptă de tresăriri neașteptate: scriu cînd le vine și numai dacă au sfîrșeala plăcută a retrăirii unor nuanțe ilicite. Ei suferă de scribendi cacoethes (mania scrisului) ca formă de cufundare în delicii
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
cu statuia, nici cu statorul, nici cu statul pur și simplu. În statul pur și simplu e o filosofie, în timp ce în statul pe loc e cea mai multă prostie. Statul pe loc poate însemna și nehotărîre, și neputință, și încremenirea sisifică într-un lucru, în proiect, se zice". De unde rezultă că mioritismul proteguitor, "boicotul istoriei" nu e acceptabil activismului transilvan, Blaga situîndu-se implicit, în privirea acestuia, pe o poziție excentrică... Nu ieșirea din istorie se cuvine s-o contrasemnăm, ci intrarea
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
nou, cu indexul orientat spre perete: „O suprafață, bineînțeles". „Nu, e hidroxid de calciu." Concluzia pe care vroia să ne-o transmită: multitudinea punctelor de vedere nu e reductibilă la unul dominant. Acest hedonist al cunoștințelor te năucea cu amănunțimea sisifică a docțeniei sale. Știa o carte nebunească, acesta fiind singurul motiv pentru care era tolerat în ierarhia unei catedre în care, dacă s-ar fi respectat regula impusă de profesor, toți ar fi trebuit să fie niște idioți. Dar Zeletin
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
de noțiuni goale, unicitatea lor estompîndu-se sub șirul sterp al poncifelor deconcertante. Volumul e o arhivă de consemnări glaciale, ivite din uscăciunea de grefier a unui filolog care, neavînd pătrundere psihologică, a vrut să-și suplinească deficiența printr-o migală sisifică de conțopist viager. Iată un exemplu de memorialistică care nu lasă godeu în mintea cititorului, pînă într-atît de sărace sunt detalii în stare a se întipări în sufletul celui care le parcurge. În fond, sterilitatea volumului vine dintr-o debilitate
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
-se sau După baie, femeie uscându-și ceafa pot fi în primul rând interesante pentru că îți oferă impresia că vezi trupuri în mișcare. Marea majoritate a lucrărilor din lumea baletului nu descriu scene de spectacol ci siluete obosite, o muncă sisifică, repetiții fără sfârșit. Există o analogie între efortul creator al unei balerine - revenirea obsesivă la același punct de plecare, constanta căutare a perfecțiunii unui gest - și cel al lui Degas însuși... În pofida aparențelor, arta sa nu este o artă a
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
puterii în secolul al XIX-lea. Și cum puterea e polisemantică, fețele cercetării sunt numeroase: de la politică la religie, de la istorie la cultură, de la știință la industrie și de la moravuri pînă la destinul popoarelor. Tema e faraonică ca întindere și sisifică sub unghiul bibliografiei de parcurs. Dar Constantina Raveca Buleu nu s-a intimidat de urieșenia proiectului și a pornit la drum, rezultatul fiind un volum care tulbură prin erudiție și încîntă prin lipsa de parti-prisuri. Potrivit autoarei, spiritul secolului al
„A cădea sub incidența“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4667_a_5992]
-
seama el însuși că are de-a face cu serbezimi monotone, la acribia contabilicească cu care strînge idei comune adăugîndu-se resemnarea celui care simte că întreprinde un lucru sterp. E o dramă să pui pe hîrtie niște banalități avînd conștiința sisifică a nimicului pe care îl faci. De obicei exegeții fără har se salvează de această tortură sugestionîndu-se cu o imagine de sine bovarică: scriindu-și aridele referate, ei trăiesc cu încredințarea că prin paginile lor ies la iveală revelații aparte
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]