331 matches
-
critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care se dă drept conștient, din metafizica lui radicală, fantomatică, grefată pe o contradicție funciară pe care geniul lui Caragiale a știut s-o "prindă" cu o precizie inegalabilă. E o situație-limită când realul e expurgat total și înlocuit cu simbolul. Simbolul este unica realitate pentru personajele lui Caragiale. Ele trăiesc sub imperiul unei mistici a realului și nu realul însuși" (p. 77-78). Și mai încolo: "Caragiale descoperă inconștientul în văzul lumii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
e deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În cărțile sale de proză - Credință (1975), Dreptul la fericire (1976), Popasuri cubaneze (1977), Balada spicului de grâu (1982) ș.a. - S. abordează predilect teme de morală, manifestând interes pentru sondajul psihologic. Narațiunile sunt întemeiate pe situații-limită, în care personajele își dezvăluie particularități psihologice și intelectuale distincte. Ca poet, S. este autorul volumelor Teamă de semn rău (1993), Scut de zăpadă (1994) ș.a., în care abordează miniatura, mizează pe sugestie și pe un imagism mai elaborat, dând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289830_a_291159]
-
probe penibile, socialmente compromițătoare, deci extrem de dificile pentru ireductibila vanitate și cupiditate omenească. Sfidarea și scandalul ca moduri dinamitante de manifestare sau provocare a carității sunt, cum știe toată lumea, elementele cele mai caracteristic dostoievskiene. De aici, adică din așa-numitele „situații-limită” ale lumii dostoievskiene, s-a scos părerea că e o lume de cazuri anormale, plină numai de psihopați, o lume a dezaxării. Acestei nerozii i se opune alta, în fond foarte apropiată, care laudă la Dostoievski „misticismul”, „viziunea abisală” și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
concrete (această strategie este asemănătoare cu cerința diversificării portofoliului de acțiuni); - acceptarea riscului - atunci când nu avem altă posibilitate, existența r. trebuie acceptată ca atare și se dezvoltă un plan de rezervă pentru cazul apariției unui r. inevitabil. Aceasta este o situație-limită și nu exclude monitorizarea, astfel încât situația de r. să fie pusă în evidență imediat ce se manifestă. În finalul acestei activități se dezvoltă o matrice a r., după exemplul următor: Categoria Descrierea riscului Probabilitatea de apariție Impactul Strategia de eliminare Măsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
tu le numești astfel, pun În pagină tocmai ceea ce predic, acea credință fără credulitate. Marius Jucan: Textul Mihaelei deschide multe probleme și mi se pare - În sensul bun al cuvântului englezesc - un compromis, este un bun compromis critic față de o situație-limită a crizei teoriei. Este o Încercare de a ieși din perimetrul crizei, e o Încercare serioasă de a trasa un drum de la margine spre centru, de a folosi inducția unui centru, de a crea un centru, prin aceea că se
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
originare, al vagabondajului prin materia imundă; Inimi cicatrizate (1936), un roman al suferinței impuse de boală, al claustrării trupurilor în corsete de ghips; Vizuina luminată (postum, 1971), romanul beatitudinii prin descompunere și degradare... În romanele lui, suferința se manifestă ca situație-limită, cu acel accent definitiv, inevitabil, propriu în mod necesar ființei în întregul ei, peste individualități ce pot părea uneori că nu suferă. Fiindcă nu poate fi abolită, suferința nu este la Blecher, combătută, ci integrată în ființa umană. Conștiința că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
intrigii am putea fi dezamăgiți, romanul trăiește prin remarcabila complexitate psihologică a personajelor. În fond, accentul romanului Playback cade pe studiul unui caz de pierdere a lucidității, a spaimelor înfricoșătoare prin care trece un personaj care a trăit cândva o situație-limită. Eleanor King fusese bănuită că și-a ucis soțul infirm, iar destinul o împinge în postura de cvasicondamnată pentru implicarea într-un eveniment întru totul asemănător celui de care fugea. De data aceasta „victima” este un șantajist, playboy-ul Larry Mitchell
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acest titlu) o constatare curentă: "Nașterea și moartea sunt experiențe ale singurătății; ne naștem singuri și tot singuri murim..." Însă, ca și "domnul" Martin Heidegger, neîmpăcatul Cezar Ivănescu se împotrivește morții și "complicilor" ei, sfidând. Pe Hemingway și Malraux războiul, situație-limită, îi deprinsese să moară. Filozofarea, spusese scepticul Montaigne, propune înscrierea în legile cosmice: "A filozofa înseamnă a învăța să murim" (Eseuri, XX). II Tristețe la Baaad, dezolare în Doina și în alte texte, pagini în care limbajul depresiv își aliază
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Decembrie 1989 Îl recheamă către viață. Din 1990, Corneliu Buzinschi s-a angajat În publicistică, a fost printre primii scriitori care au devenit analiști ai vieții social-politice și militanți pentru schimbare. A scris În cotidiene, În reviste de cultură, analizând situații-limită, rezistență la schimbare, stagnările și involuțiile, adică toate tipurile de fenomene care au condus la Întârzierea procesului de democratizare. S-a aruncat În realitatea imediată căutând adevărul, sfredelind după filoane de umanitate, și-a mărturisit umilințele și suferințele, a devenit
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
dezintegrarea acestui univers în care femininul este dominant 120. Lumea în care pătrund Egor Pașchievici și Nazarie - un pictor și un arheolog, cel care vede altfel și cel care explică fenomenele insolite prin raportare la trecutul traco-scitic, aleși pentru această situație-limită, dă, la orice pas, senzația de artificial ("căldură artificială, dezgustătoare"121; "frig neobișnuit, artificial... goluri de aer"122; "nu e nimic sănătos aici. Nici măcar parcul acesta artificial, parc din salcâmi și ulmi puși de mâna omului"123; camera Christinei, spațiu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin spectacol am putea izbuti să arătăm că, deși condiționați și îngrădiți din toate părțile, noi, ca și contemporanii noștri din celelalte țări și continente, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă..."644. Teza lui Ieronim este că într-o situație-limită cum este cea de la Buchenwald, libertatea nu poate fi decât interioară și se poate dobândi prin spectacol, prin funcția catharctică a artei. Scena de început când Marinei i se cere să intre a doua oară (repetarea simbolică a gestului primordial
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Thanase este că doar spectacolul poate revela faptul că, în ciuda condiționărilor și a îngrădirilor, nu suntem asemenea șoarecilor prinși în cursă, imagine pe care o semnifică Buchenwaldul (incinerarea din care Eliade face "simbolul ultim al Istoriei"655). Buchenwaldul reprezintă o situație-limită, "loc obsedant al unei umanități hărăzite incinerării", "spațiu-limită, unde, în chip tainic, libertatea interioară poate fi încă dobândită și unde noi Boddhisattvas împărtășesc, din compasiune și în anonimat, soarta semenilor"656. În acest context, în care libertatea nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
respinge pe cel de al patrulea, semul specific/viteaz/ din numele personajului, prin ironia intertextuală: "viteazul nostru Egor"; raportarea la celebrul poem rusesc din secolul al XII-lea, despre cneazul Igor Sviatoslavici, anticipează eșecul final al personajului proiectat într-o situație-limită. Conform teoriei sacrului irecognoscibil, personajele își ascund natura în nume de camuflaj: Doftorul (din Pe strada Mântuleasa), Leana (În curte la Dionis) care ispășește o vină tragică ("nu mă cheamă așa. Pentru păcatele mele am ajuns să cânt prin cârciumi
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
materialul (proiect pe calculator sau poster), își vor desemna raportorul, iar perioada de pregătire va fi două săptămâni. Secvența 2: 20 minute * Se prezintă patru concepte teoretice necesare desfășurării scenariului în continuare: 1. mască; 2. rol; 3. eu autentic; 4. situația-limită și se cere fiecărei grupe să-și aleagă unul din concepte, încercând apoi să răspundă la următoarele întrebări: o ce se înțelege (în contextul temei prezente) prin: mască, rol, eu autentic, situație limită? * Se lasă 5 minute de gândire, apoi
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
diverse, atât biologic, cât și socio-culturale. b) "autenticitate" caracteristică a diferitelor conținuturi psihice (dorințe, trebuințe, sentimente, impulsuri, convingeri, vise) sau a diferitelor conduite, practici, stiluri de viață de a se afla în armonie cu valorile și normele individului respectiv. 4) situație-limită orice împrejurare care periclitează grav și poate chiar suprima viața individului. Secvența 3: 5 minute * Se cere elevilor să se gândească la o situație în care au simțit că nu sunt autentici, că poartă o mască sau că joacă un
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
sau Împărat (aspect ce trimite spre prelucrările din imaginarul popular ale actelor de Învestitură ale cavalerilor medievali), cum este cazul lui G. Pașca, comandantul unui grup anticomunist din Maramureș 49. Unii dintre ei au apariții miraculoase, salvatoare și justițiare În situații-limită, cum este cazul lui Sfîrloagă, partizan din Munții Banatului 50. Percepția grupurilor de partizani transmisă prin memoria colectivă glisează așadar Între realitate și mit, fapt ce demonstrează că mișcarea de rezistență anticomunistă a avut un puternic impact În conștiința colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
În genere, tot ceea ce se subscrie retoricii se susține prin revenirea la ideea centrală, ideea-cadru a discursului narativ, aceea prin care dinastia miturilor fondatoare ale eului corespunde, în fond, recompunerii sinelui datorită imaginilor ce definesc universul interiorității umane, în suficiente situații-limită, provocări ale destinului, sau paradoxuri. Om al complexelor pe care le ascunde cu grijă, și al tuturor dezvăluirilor, personajul categorial se construiește gradat că un personaj-emblemă creat în subtext, un personaj-fantasmă care se conturează fără voia autorului. Imaginile astfel narate
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
și-a impus voința, și-a înfruntat dușmanii. Deși esențială în definirea unei puteri, puterea militară are marele dezavantaj că nu este productivă, că "mușcă" din veniturile unei țări și nu adaugă acestora. Este puterea la care se recurge în situații-limită, dar nu este puterea care propulsează, care asigură dezvoltarea unei țări. De aceea, raportul dintre cheltuielile pentru dezvoltare și cele militare trebuie ținut într-un atent echilibru. Dacă acestea din urmă cresc prea mult, prin forța lucrurilor afectează viteza de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
sîngele. De-a lungul istoriei, ei s-au dovedit mai degrabă înfrățiți cu natura și resemnați decît violenți. Se mulțumeau să asculte susur de izvoare și istoria, puțin forțată, spune că puneau mîna pe ghioagă, bolovan sau flintă doar în situații-limită, cînd trebuiau să lupte pentru tarlaua personală. Gena lor pașnică pare însă pe cale de dispariție. Societatea e din ce în ce mai violentă cu cît te duci mai spre cartierele mărginașe. Ringurile cu sfori, destinate teoretic boxului, sînt folosite pentru diverse forme de cafteală
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și capătă altă relevanță doar în cazul în care bărbatul e și intelectual (intelectualitatea jucând rolul unui atribut secundar al masculinității, ce pervertește relațiile așa-zicând "naturale" dintre partenerii cuplului erotic). Exegeții au remarcat, de altfel, preferința lui Lovinescu pentru situațiile-limită, de laborator, menite a instaura un regim psihic excepțional, cu personaje în stare de criză, de urgență emoțională, trăind într-o "febră continuă". În opinia lui Ioan Holban, de exemplu, ar exista două soluții majore pentru ieșirea din impas: prima
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și în investigația concretă a fenomenului pe care l-am numit negentropie axiologică, adică măsura în care datul axiologic al indivizilor și colectivităților rezistă presiunilor entropice ale mediului înconjurător, ale evenimentelor istorice, ale întâlnirii dintre culturi, argumentând importanța distincției dintre situații-limită și situații obișnuite în înțelegerea respectivului fenomen (vezi, pe larg, Iluț, 1985; Radu și Iluț, 1994). De asemenea, examinând comparativ diferite teorii și concepte referitoare la domeniul axiologicului, am pus în evidență aplicabilitatea echivalențelor enunțiale (Iluț, 1984). Cu alte cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În lume. M. Heidegger afirmă că „omul este ființa destinată morții”. K. Jaspers vede existența Închisă În situații-limită, care revelează natura și sensul persoanei. În viziunea filosofiei creștine, persoana cuprinde În ea „Chipul lui Dumnezeu”, fiind creația acestuia. Din acest motiv ea nu poate fi distrusă. Pentru D. Stăniloae „omul este ființa destinată eternității”. Existențialiștii Închid existența umană
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
viață al acesteia, starea sa de echilibru. Condițiile oferite de lume expun persoana la riscuri permanente, la situații neprevăzute, pentru care aceasta trebuie să fie pregătită pentru a le face față, pentru a le Înfrunta. K. Jaspers a vorbit despre situațiile-limită, iar noi am preferat să le numim situații-Închise. Conflictele existenței sunt inevitabile. Situațiile de viață care ni se oferă sunt dintre cele mai diferite și mai imprevizibile. Persoana asimilează factorii de viață sau evenimentele cotidiene din care Își construiește propria
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
esențial Îl au eșecurile și succesele individului, care, din punct de vedere psiho-moral, au semnificația unor Încercări ce pun În evidență forța și suplețea de adaptare și depășire a situațiilor de impas ale persoanei respective. K. Jaspers a vorbit despre situațiile-limită. Acestea au un rol esențial nu numai În descoperirea naturii Eului, ci și În procesul de formare al acestuia. A ceda În fața obstacolelor, a dificultăților vieții, sau, dimpotrivă, a lupta Împotriva lor este În primul rând o atitudine psiho-morală ce
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ori, forța Eului depinde și de egoismul persoanei respective, de felul În care aceasta se prezintă În lume, În relațiile sale cu ceilalți, de modul În care luptă pentru drepturile sale, de atitudinea pe care o adoptă În fața pericolelor În situațiile-limită ale vieții și de modul În care, În general, Își organizează și desfășoară viața. În sensul acesta putem spune, fără să greșim, că egoismul este unul dintre factorii care contribuie la configurarea unui anumit stil personal de a fi al
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]