506 matches
-
în ușa bucătăriei și privi către tatăl său... XVIII. INELUL, de Gabriela Mimi Boroianu , publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Inelul (partea a-III-a) Gabriela Mimi Boroianu Se transforma pe zi ce treacea, sub ochii lui, din copila slăbuță cu două codițe subțirele devenise o adevărată domnișoară. Trupul i se împlinise căpătând forme de vioară ale cărei muzici îi curgeau direct în vene făcându-i sângele să alerge mai repede. Și el se schimbase. Nevoia îl făcuse să se
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
și profesorii îl intuiseră... Știa întotdeauna răspunsurile dar obrazniciile, bravările față de colegi îi aduceau mereu note mici și scoaterea din clasă. Citește mai mult Inelul (partea a-III-a)Gabriela Mimi BoroianuSe transforma pe zi ce treacea, sub ochii lui, din copila slăbuță cu două codițe subțirele devenise o adevărată domnișoară. Trupul i se împlinise căpătând forme de vioară ale cărei muzici îi curgeau direct în vene făcându-i sângele să alerge mai repede. Și el se schimbase. Nevoia îl făcuse să se
GABRIELA MIMI BOROIANU by http://confluente.ro/articole/gabriela_mimi_boroianu/canal [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
a și întrebat când ne căsătorim, dacă-mi amintesc bine. E mult de atunci... - Așa mult timp mi s-a părut că a trecut... Muream de curiozitate. Foarte bine ai procedat, drăguța de tine! Și cum s-a manifestat, tot slăbuț spre finalizare? - O, nu! Ca în vremurile bune, iubito! A fost grozav deși părea năucit de ofensiva mea impetuoasă... - Ei, vezi că omul este normal, dar îl plictiseai prin monotonie? - Nu Găbiță, nu este așa. Era surprins și nu a
ISPITA (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_7_.html [Corola-blog/BlogPost/355324_a_356653]
-
câțiva kilometri de Brașov, Corina Puiu și colegii ei au întâlnit un copil care nu era ca toți ceilalți. Își dorea foarte mult să învețe și căra, în fiecare zi un rucsac foarte greu în spate. Era un băiețel mic, slăbuț, cu hainele murdare, iar ei l-au întrebat ce cară acolo. „Păi sunt toate cărțile mele! Ooo, sunt toate cărțile tale... Și care sunt ele? Și le-a scos și avea de la Alice în țara minunilor la Colț Alb și
AL TREILEA PĂRINTE. „Teach for Romania” sau cum poate să iasă un copil sărac din ghetoul în care s-a născut by https://republica.ro/al-treilea-parinte-zteach-for-romania-sau-cum-poate-sa-iasa-un-copil-sarac-din-ghetoul-in-care-s-a-nascut [Corola-blog/BlogPost/338316_a_339645]
-
negru ca și la celelalte surori mai mari. Nu aveau încă un metru jumătate ca înălțime, de aceea le plăcea să poarte pantofi cu tocul un pic mai mare, să pară și ele mai înalte. Ana era un pic mai slăbuță decât sora sa geamănă și mai plăpândă, pe când Maria parcă era un băiețoi. Avea comportamente băiețești. Chiar uneori și înjura ca un băiat. La cei paisprezece ani, încă nu-și găsise un amic mai mare ca ea sau din clasă
ROMAN CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ana_fiica_muntilor_roman_c_stan_virgil_1389691855.html [Corola-blog/BlogPost/347322_a_348651]
-
Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc, în tăcere, figura senină A unei copile ce ‘nalță o rugă Afară, în ploaie și frig. Mă subjugă, Și-mi pare că-i toată scăldată-n lumină. E mică, slăbuță, iar vocea-i firavă Îmi pare o șoaptă ce-ascunde durerea Ce-o văd doar în ochii ce au doar puterea Să treacă de ploaie și nori, înspre slavă. Un tremur mă-ncearcă iar pieptul îmi crește, Pe față am
RUGA COPILEI de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniel_visan_dimitriu_1454686708.html [Corola-blog/BlogPost/363424_a_364753]
-
mult și mai scump din mărfurile etalate. Se apropie de mine un copil. Nu. Nu era din categoria celor care cerșesc pentru că părinții lor mai „bronzați” îi scot forțat la un „produs material” zilnic. Copilul, un albinos sadea, dar extrem de slăbuț și cu o voce timorată, îmi spuse : - Nenea, îmi dați și mie câțiva lei, vă rog ? Nu îi vreau în mână, dar, vă rog frumos, cumpărați-mi ceva de mâncare. M-am abținut. Plângeam în sufletul meu. M-am aplecat
TRAGEDIE DE OCTOMBRIE (SAU CÂTE SE POT ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA ESTE LĂSATĂ SINGURĂ ÎN CASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1476717649.html [Corola-blog/BlogPost/381417_a_382746]
-
unul cu Primul Război Mondial. Într-adevăr, căruța aceea aducea mai mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50 de ani. După ce a oprit căruța în fața unui beci, acesta s-a dat sprinten jos și a început să descarce
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
aci în internat. - Ahaaa! Să n-ai grije, aici stă foarte bine. Da’ cum îl cheamă? - Marinică, adică... Pătrașcu Marian. - Nu-l știu, nu-l cunosc după nume. - Păi abia a început liceu’, e în clasa a noua, e unu’ slăbuț care are un defect de mers, e din naștere. - Ahaaa, da, acuma-l știu, băiat bun, săracu’! Între timp, a ieșit și Marinică din sala de mese aflată la demisol, îndreptîndu-se către Borcan cu mersul lui săltat, spastic și întinzându
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Acte importante, se pare. Era degajat în dialogul șoptit și avea o gestică măsurată, atent studiată. Celălalt bărbat, în ținută sărăcăcioasă de zilier, nebărbierit și cu părul în dezordine, părea mult mai agitat. Era un bărbat mic de statură și slăbuț, că aproape i se vedeau coastele prin maieul subțire și murdar pe care-l purta, în dezordine, peste pantalon. Amândoi erau bruneți. Cel modest îmbrăcat era chiar tuciuriu la față. Ușor de înțeles că era de etnie rromă, pe când cel
CAP. I / 1 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_i_1_marian_malciu_1326200746.html [Corola-blog/BlogPost/361900_a_363229]
-
la capătului culoarului, sir. Este acolo o ușă cu nuanțe de roșu, de fapt, un brun-roșcat, mahon, cu doi îngeri deasupra ! - N-am văzut-o trecând pe aici ? - Are intrare și dinspre „Salonul albastru” ! - Roag-o, te rog pe fata aceea slăbuță să-mi aducă două cafele ! - Da, sir, m-ai doriți și altceva ? - Nu, mulțumesc. Colbert se retrage în stilul său elegant, iar după vreo cinci minute apare„ viespea” cu cafelele. Le așează pe măsuța din apropierea patului și dă să plece
DRUMUL APELOR, 51 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1492927868.html [Corola-blog/BlogPost/368624_a_369953]
-
impecabili în alb, cu tăvile pline de farfurii, o sticla de whisky J&B, gheață, apă minerală și tot ce mai trebuia începerii unei mese de prânz într-adevăr de protocol. Cristina era o tânără până în treizeci de ani, frumoasă, slăbuță, blondă și cu părul lung, cu o fustă de serviciu din stofă verzuie, cam scurtuță și cu o privire șăgalnică. - Vă rog să vă serviți, și poftă bună! le ură directorul tuturor. - Mulțumim! se auzi din gura celorlalți comeseni, aplecându
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427097166.html [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
parcă, între toți cei prezenți se înfiripa o legătură tainică ... • Ce ghinion, că personalul de la bucătărie nu a reușit să sosească în tabără. Datorită accidentului de pe autostradă și furtunii trebuie să ne gătim singuri prânzul, spuse o fată, scundă și slăbuță. Suntem izolați aici și trebuie să ne descurcăm. Dar este greu pentru noi să facem așa ceva! Doamne, ce vijelie înspăimântătoare a fost azi noapte! Ați văzut? A fost grindină! Cădeau bucăți de gheață cât oul de prepeliță! Ce fulgere imense
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
heeee spuse Fernando. Ce credeai tu? Cine îți dă ceva, astăzi, degeaba? Conversația se întrerupse brusc. În cameră intră un bărbat de aproximativ treizeci și cinci de ani, înalt și bine făcut. • Andreea, am venit după tine, se adresă el unei fete slăbuțe, cu păr blond, lins și ochi albaștri. Eram îngrijorat pentru tine, cu furtuna aceasta incredibilă. Îmi era teamă să nu fi pățit ceva rău. Te aștept în autoturism. • Mă bucur că ai venit. Dar nu am terminat încă lucrul aici
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
ajut cu ceva. Dacă oamenii mă țin în casă, îmi oferă condiții, îmi dau de mâncare, se poartă frumos cu mine ... trebuia să mă revanșez cumva, explică Andreea. • Bine că Adrian este un om bun, glăsui încet Maria, o fată slăbuță, șatenă. Să vă spun ce am pățit eu cu Răzvan, roșcatul. Are bani foarte mulți, locuiește într-o vilă mare și luxoasă. Tatăl lui este director la o firmă de IT și stă de dimineață până seara la serviciu. Nu
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1454480565.html [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > BADANTA Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1815 din 20 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din romanul ADRIANA Până au ajuns cu micuțul după ele la poarta parcului, apăru și persoana apelată. Era o femeie slăbuță, nu prea înaltă, între două vârste, până încincizeci de ani, după accent tot de prin zonele Moldovei. Adriana i-a explicat unde dorește să ajungă și aceasta a fost de acord s-o însoțească, dar va fi necesar să meargă
BADANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1450601351.html [Corola-blog/BlogPost/362375_a_363704]
-
și bătăuș își dorea pentru el această demnitate. Soluția era simplă! Îl elimina, apoi tatăl său murea, într-un fel sau altul, iar succesor devenea Ginghir, fiind nepotul soției actualului șef. Îl ajuta mult și faptul că el era cam slăbuț, roșcovan și cu ochii verzi ceea ce nu prea se potrivea cu standardul neamului. Prin urmare, Ginghir îi fură calul, iar asta presupunea, conform tradiției, o luptă între cei doi. De regulă o luptă fără consecințe tragice, dar acum alta era
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1456243743.html [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Cu mulți, mulți ani în urmă, își ducea veacul prin urbea Brăilei o bătrânică cumsecade căreia toată lumea îi zicea Babana. Chiar dacă numele ei desemna o femeie grasă, Babana era slăbuță și uscățivă. Probabil că bătrânețea își pusese amprenta pe porecla ei, transformând-o pe „baba Ana” în Babana. Băbuța avea un suflet bun și o inimă largă. Toată ziua alerga de colo până colo ca să ajute pe cineva. Suferea de
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/George_r_roca_ispas_motan_gras_p_george_r_roca_1358936826.html [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
bagajele în compartimentul de deasupra scaunului meu și îmi pregătesc centura de siguranță... Avionul se umple cu lume până la refuz. Toate locurile ocupate. 524 de călători-zburători. Parcă am specificat mai sus numărul lor. În stânga mea se așează o domnișoară tinerică, slăbuță, cu o față tristă. O salut, murmură ceva printre buze, se așează și observ cu coada ochiului că îi curg lacrimile șiroaie... Ei, cine știe ce idila, sau poate dramă a lăsat în urmă. Caut să nu o deranjez, uitându-mă pe
CĂLĂTORIA: ZBORUL DE LA SYDNEY LA SINGAPORE. de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1059 din 24 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/George_roca_jurnal_de_vacan_george_roca_1385291184.html [Corola-blog/BlogPost/363639_a_364968]
-
fată finuță!" Glăsui un om de bună dimineața. Lui Dorin parcă nu-i venea să creadă, Abia se spala pe ochi cu roua de livadă Având în față o fată nu rea ci drăguță, O fată înaltă, frumoasa și prea slăbuță. ’Poi tot alergând în noapte după stele, Continuând s-alerg de după zăbrele, Interiorizând văzut-am unele-n cădere, Pân'ce alergând fost-am inspirat de ele.. Auzeam că de una prinzi și o închizi, În inima ta fără de haine mari
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1414123663.html [Corola-blog/BlogPost/384130_a_385459]
-
aparținând elevei „ Ioana Cristiana CERNEA (n. 01.01.2002) este o fetiță de numai zece anișori, elevă acum în clasa a III-a, venită pe lume din tolba Moșului ca un cadou de început de an pentru părinți. O fetiță slăbuță, cu ochi mari și mirați, descoperind lumea ce năvălește peste ea și, mai ales, înfruntând-o. De ce? Pentru că de acolo, din sătucul de munte de unde este ea și ai ei, vine zilnic la Comănești, la oraș, să învețe pentru a
DUBLU EVENIMENT LA CENACLUL LITERAR „MUGURII” AL COPIILOR DIN COMĂNEŞTI de LEONID IACOB în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 by http://confluente.ro/Dublu_eveniment_la_cenaclul_literar_leonid_iacob_1339957276.html [Corola-blog/BlogPost/358315_a_359644]
-
dar realitatea este că a ajutat 75 de bărbați să supraviețuiască, ducându-i în spate, punîndu-i la adăpost. Cineastul, vădit și explicabil implicat, pare dispus să prelungescă această expunere despre „eroismul mai puțin știut al un om comun, simplu, un slăbuț cum eram și eu cândva. Am vrut să aduc în față un om normal care face lucruri extraordinare, într-o situație grea, în infernul de pe pământ. Dar convingerile sale îl fac robust, sub ochii noștri. Andrew Garfield, interpretul lui Desmond
Veneția 2016. Mel Gibson: "Urăsc războiul, dar îi omagiez pe luptători" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/105304_a_106596]
-
aflu, și ziua,si anotimpul și luna și ora, dar nu vreau, pentru că nu are importanță.... Știu précis doar că era noapte, iar tu ai intrat în casa mea facându-mi semene prietenești cu mâna, si zâmbind larg de pe ecranul televizorului. Slăbuța, firava, caldă.... Tare dragă mi-ai fost ,chiar din prima clipă! Atunci ai vorbit doar tu. Ai vorbit cam o oră, sau mai mult , sau mai puțin .Nu știu. Eu ascultăm în liniște . Iar liniștea se transformă iute în uimire
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
aflu, și ziua,si anotimpul și luna și ora, dar nu vreau, pentru că nu are importanță.... Știu précis doar că era noapte, iar tu ai intrat în casa mea facându-mi semene prietenești cu mâna, si zâmbind larg de pe ecranul televizorului.Slăbuță, firava, caldă.... Tare dragă mi-ai fost ,chiar din prima clipă! Atunci ai vorbit doar tu. Ai vorbit cam o oră, sau mai mult , sau mai puțin .Nu stiu.Eu ascultăm în liniște . Iar liniștea se transformă iute în uimire
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mirela_penu/canal [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
nopții, limpede ca un glob de cristal trona pe bolta senină. Era ger de crăpau pietrele. Zăpada strălucea, reflectând razele lunii. Sania lui Moș Crăciun trecea în viteză prin fața Lunii și ducea cadourile,bucurându-i pe copii. ** Micuțul băiețel blond, slăbuț, stătea țintuit în cărucior. Avea picioarele bolnave. Nu se putea deplasa decât cu ajutorul acelei mașinării complicate. Nu-i era somn, stătea ascuns să-l vadă pe Moș. Așa visase. Că-l va vedea și va fi însoțit de omul pe
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 by http://confluente.ro/Magia_lui_mos_craciun.html [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]