85 matches
-
Am mai amintit și altă dată de felul în care lexicul românesc favorizează, datorită existenței straturilor sale suprapuse, specializările stilistice ale sinonimelor de diverse origini. Interesant este mai ales cazul în care serii întregi de cuvinte (turcisme și grecisme pitorești, slavisme cu sonorități excesiv consonantice, dar și neologisme latino-romanice intrate în desuetudine) capătă în uz mărci ironice. Tendința această conferă într-o anumită măsură, cum s-a spus de multe ori, suplețe și varietate limbii. Ea comportă totuși unele dezavantaje intelectuale
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
descendentă non-umană, pentru regnul animal și pentru cel vegetal. Numeroasele citate din Dicționarul limbii române (DLR) par de altfel să demonstreze că semnificația negativă e destul de recenta. Oricare ar fi însă explicația fenomenului (cuvîntul poate intra în serie cu alte slavisme învechite, folosite azi în mod ironic, precum a ocîrmui, oblăduire etc.), mi se pare evident că odrasla nu mai poate apărea într-un context neutru sau favorabil, nuanță să cea mai puțin agresivă fiind ironia sau autoironia (cu care se
"Odraslă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18166_a_19491]
-
avînd transparența compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită la temperatura unui ideal național și sub
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
poezia poloneză s-a mai adunat, s-a unificat, a pierdut caracterul de atunci. Însă poemele au început să se asemene. Poeții scriu despre cunoașterea proprie, despre poezia poetică în jargon, într-o limbă pseudoștiințică. Poeții noștri au uitat de slavismul lor, scriu sub înrâurirea celor anglosaxoni și americani. Versurile lor nu mai au o țară. Dacă le-am ascunde numele nu faci diferență între poemele unuia și ale altuia. Versurile au devenit literatură, cu puțină viață în ele, cu multe
“Dacă n-ar fi fost Premiul Nobel, Milosz ar fi fost la marginile literaturii“ by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2397_a_3722]
-
Dar nu, era un cuvânt nemaîntâlnit. Parcă limba română, între timp, cât fusese el închis, ar fi fost suprimată și ce scria acolo, scria probabil pe rusește. Și putea să fie o potriveală, limba română fiind și ea plină de slavisme... Privind cu încordare firma, luminată de becul puternic, după cei trei ani de închisoare, făcuse în sinea sa: "Hait, că ne-au ocupat rușii!" Intrase în pușcărie când se mai scria cu o literă și ieșise când în locul ei puseseră
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
avea să abandoneze gândul tracic și să revină la ideea romană. Și, culmea, anticipând propaganda stalinistă, Nichifor Crainic, constatând că latinii sunt catolici, îi consideră pe români slavi, deoarece "alegând ortodoxia înseamnă că instinctele noastre profunde își au rădăcinile în slavism, ortodoxia fiind mai ales religia rasei slave" ( Politică și ortodoxie). Adepții Gărzii de fier îi proclamau pe Burebista, Decebal drept adevărații ctitori ai nației. În fond, prin această teorie se manifestau tendințele antieuropene: prin renegarea originii latine tracomanii căutau să
Origine romană sau origine tracă? by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13679_a_15004]
-
pentru misteriosul lor autor. În Europa fascinația față de opera și viața sa e mai veche, dar cu toate acestea avem încă mai multe întrebări despre Celan, decît răspunsuri. Iudaismul lui Celan, tulburările sale psihice, legătura cu limba și cultura româna, "slavismul" său - acestea sînt reperele generice ale grelei misiuni cu care se confruntă biografii scriitorului. Dar nu numai biografii, ci și criticii literari. Tema care stă la temelia tuturor contribuțiilor la colocviul Celan este următoarea: accesul la poezia lui Celan depinde
Poetul/omul Paul Celan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16619_a_17944]
-
niciodată printr-o iubire conștientă a puterii. Dovada? Ce viziune în trecutul nostru ne-a exagerat rolul în lume? S-a spus de atâtea ori: am apărat latinitatea (și se citează: o oază de latinitate în Balcani); un dig împotriva slavismului, apărători ai creștinătății; păstrători ai tradițiilor romane etc. Ați înțeles: am apărat și am păstrat. Se cheamă aceasta destin? Națiunile mari au spintecat istoria, în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dâră de foc în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
după largi ocoluri, perfect rotunde, după definitive dusuri - atunci și acolo. I-am spus: galerie, ca să se Înțeleagă despre ce este vorba, În realitate casa avea ce avea: pridvor, prispă, cerdac, verandă, Însă nu i se spunea: prispă, nici pridvor (slavisme țărănești); și nici: cerdac (cu, eventual, geamlâc) - turcism târgoveț. Casa noastră din Mana avea (, domnilor, ) calidor. Deși tata Îmi explicase, doct, ca un Învățător de țară ce era, «de unde, pe unde ne-a venit cuvântul» (de la francezi, prin ruși); deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de pârloagă” redă imaginea unei vegetații mai puțin frumose, În schimb rezistentă la secetă și intemperii cum ar fi și condiția morală a basarabeanului. Când evocă zorile are În vedere speranțele neamului său cucerit de autoritățile străine. Privind prin marama slavismului cuceritor, este convins că sentimentul religios va da basarabeanului rezistența de a supraviețui până În ziua eliberării. În multele articole de presă a Înfățișat drama Basarabiei crucificate și Încredere că puterea divină va aduce ceasul izbăvirii. Ca președinte al Societății Scriitorilor
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
Reuniunea ajunge la concluzia că aceste teritorii erau absolut pustii când, În secolul al VI-lea și chiar al V-lea, a Început să fie populată de triburi slave. La simpozion s-a susșinut că poporul moldovenesc este slav, dovadă slavismele din vorbire, toponime, forme de organizare socială. De aici justețea cererii unor domnitori moldoveni de a intra În componența Rusiei (aiurea!ă, mama popoarelor din Balcani! Doi - aproape concomitent, alte conclavuri socialiste au reînviat conceptul lui E.B. Valev, publicat În
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mișcarea de avangardă din jurul importantei publicații Zenit a lui Lubomir Micic va susține, după 1920, ideea unei „barbarizări balcanice” a Europei, afine pînă la un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal a vorbit, în acest sens, despre un „slavism futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din jurul importantei publicații Zenit a lui Lubomir Micic va susține, după 1920, ideea unei „barbarizări balcanice” a Europei, afine pînă la un punct ideilor lui Marinetti. Criticul maghiar A. Angyal a vorbit, în acest sens, despre un „slavism futurist”, însă „slavismul” trebuie înțeles și prin prisma influenței futuriștilor ruși - în special a lui Maiakovski - asupra avangardei iugoslave. În Cehia, influența futuristă antebelică se manifestă inițial prin elogiul mașinismului, al vitezei moderne și al progresului tehnic, prin manifestările teatrale iconoclaste din cabaretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
oglindește în structura gramaticală și lexicală: cuvintele latine (moștenite) nu cunosc graniță geografică între diferitele zone locuite de români ce constituie factorul general românesc. În schimb, elementele împrumutate sunt familiare și specifice unui anumit teritoriu (de exemplu: ungurismele în Transilvania, slavismele în dialectele sud-dunărene, istroși meglenoromâne, ca și în Muntenia și Moldova, turcismele la sud de Dunăre, în dialectul aromân și în Dobrogea, grecismele în aromână și bulgarisme în meglenoromână). Fără să alcătuiască majoritatea numerică, fiind chiar mai puține decât totalul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mari grupări menționate. Care anume categorii sociale reprezenta partida aristocratică rezultă limpede din denumirea grupării. Ea era de orientare monarhică, punând în primul plan lupta națională, care, la polonezi, avea trăsături specifice, legate de înțelegerea a ceea ce trebuia să exprime „slavismul”. Mickiewicz a fost acela - nota Marceli Handelsman - care, în cursul său de la Collège de France asupra literaturilor slave, pune bazele slavismului polonez. Nici unitatea de rasă, nici un scop politic comun nu puteau, după el, servi ca bază a unității slave
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în primul plan lupta națională, care, la polonezi, avea trăsături specifice, legate de înțelegerea a ceea ce trebuia să exprime „slavismul”. Mickiewicz a fost acela - nota Marceli Handelsman - care, în cursul său de la Collège de France asupra literaturilor slave, pune bazele slavismului polonez. Nici unitatea de rasă, nici un scop politic comun nu puteau, după el, servi ca bază a unității slave, ci numai idealul libertății. Polonia, în lupta contra autocrației celor trei puteri nordice, era aceea care trebuia să ghideze celelalte popoare
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
românești din Transilvania existînd dezbateri și divergențe. În ultimul deceniu al secolului XIX, viitorul politic, al românilor din Transilvania este nesigur. Puterea de atracție a Vechiului Regat este neînsemnată: pentru ardeleni, ordinea habsburgică oferă garanția supraviețuirii naționalității împotriva pericolelor expansiunii slavismului, a germanismului și a naționalismului maghiar iacobin, centralizator și asimilator. Cît despre patrioții din Basarabia, ei deplîng în 1907 faptul că au de a face, ca recurs împotriva rusismului țarist, cu un Vechi Regat care tratează problema țărănească prin represiune
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în limba tracă, fiind o cerere de ajutor a unui rege trac adresată lui Dromichete. Puteau să o citească și în limba împinsă sau dușmănoasă fiindcă rezultatul tot acela era. Cît timp ei umblă cu nebuniile latrini- tății, tracismului și slavismului în cap, minciuna și sminteala vor domni în istorio- grafia noastră falsificată în totalitate. Oul era simbolul religios al Creației Tatălui Ceresc cum vine zicerea tocmai de la ariminul Orfeu și din el s-a născut Duhul Ivzoditor și Izbăvitor al
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
trecutul românesc în patru mari perioade: • Formarea naționalității române, situată temporal în intervalul cuprins între 513 în. de Hr.-1290 după Hr., adică "de la cele dintâi popoare ce au locuit prin țările noastre până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o filosofie a xenofobiei - concepții care au dobândit un impuls ideologic în ultima parte a secolului al XIX-lea -, trecutul românesc a fost reorganizat ca o dramă istorică în patru acte, începând cu Epoca formării naționalității române, trecând prin epoca Slavismului și mai apoi a Grecismului, sfârșind, în cele din urmă, în Epoca Românismului (deschisă de revoluția de eliberare națională din 1821). Putem conclude că odată cu articularea statului național, întregul trecut românesc a fost turnat în matrițe naționaliste, în timp ce identitatea națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
unificare, devine principiul prim în funcție de care este organizată epopeea istorică românească. Xenopol împarte cei 2.400 de ani de istorie românească (513 î.e.n-1894) în patru perioade: a) Formarea naționalității române (513 î.e.n-1290); b) Epoca Slavismului (1290-1633), care se întinde de la întemeierea principatelor până la Matei Basarab și Vasile Lupu, până când aceștia introduc limba română în biserică și administrație în locul celei slavone; c) Epoca Grecismului (1633-1821), care se întinde pe întreaga durată a fanariotismului; d) Epoca Românismului
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
literatură didactică istorică românească, chestiunea originii s-a dovedit a avea o natură cu adevărat mercurială, aflându-se într-o permanentă prefacere în funcție de evoluția contextului socio-politic. După ce în faza antinaționalistă a socialismului românesc (1947-1964) originea românilor a stat sub semnul slavismului, odată cu turnura naționalistă aceasta a intrat sub specia traco-dacismului. În fapt, se revine la paradigma xenopoliană a dualismului etnogenetic daco-roman, cu diferențierea extrem de semnificativă că raportul dintre cele două elemente este răsturnat în favoarea autohtonismului. Ca regulă generală, discursul propagat în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
dintre ei "au rămas în Dacia și s-au amestecat cu daco-romanii" (p. 19), însă influența lor asupra populației autohnone a fost neglijabilă. Ființa etnică a românilor era deja plămădită. Imaginarul istoric național-comunist elaborează doctrina minimalismului slavic în etnogenia românească. Slavismul manifest exprimat de concepția socialismului imediat postbelic se transformă într-un asimilaționism autohton al slavilor, proces în care ființa etnică autohtonă absoarbe influența slavă fără să sufere mutații substanțiale de natură a altera identitatea daco-romană. În aceste circumstanțe definite de
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
macrogrupale" prevalente în sistemul de credințe specific comunității respective. Ca atare, logica periodizării trecutului face parte din ansamblul de tehnici prin care status quo-ul realizează "managementul politic al realității" (Howard, 1986, p. 25). Originea I. Discursul monofonic (1991-1997). După faza slavismului maximal din anii '50, național-comunismul a restabilit paradigma xenopoliană a dualității etnogenetice românești, i.e., formula daco-romanismului. Răsturnarea regimului comunist nu a avut niciun efect în sensul destabilizării ori restructurării acesteia. Prima parte a perioadei postcomuniste românești este caracterizată de o
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
pe fundamentul ideologiei naționaliste. Înscriindu-se pe placa turnantă înspre naționalism (post-1964), regimul comunist s-a repoziționat identitar în matca tradițională a naționalismului românesc. Re-naționalizarea trecutului românesc s-a făcut încă din interiorul regimului comunist, astfel că, la prăbușirea acestuia, slavismul și rusofilia au fost deja decapate din procesul etnogenetic românesc. Primele generații postcomuniste de manuale de istorie, până la pluralizarea discursului despre trecut odată cu introducere manualelor alternative începând cu 1998, exhibă încă o evidentă rezidualitate comunistă. Elemente reziduale ale discursului istoric
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]