154 matches
-
fi, de asemenea, membru corespondent al Academiei Suedeze și membru al Academiei Iugoslave, fiind distins cu titlul doctor honoris causa al universităților din Montpellier, Lyon și Aix-en-Provence. Face parte din Biroul Societății Internaționale de Științe Fonetice, din Comitetul Internațional al Slaviștilor ș.a. În 1980 i s-a decernat Premiul Herder. Autor al unor lucrări clasice în domeniul lingvisticii, precum Filosofia cuvântului (1946) și Istoria limbii române (I-VI, 1938-1966), R. este și un mare om de cultură, un mentor și un
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
Ardelene, prin preocupările sale culturale, istorice și pedagogice. Admirator al lui Petru Maior, îi editează, împreună cu Iordachi Mălinescu, la Buda, în 1834, Istoria pentru începutul românilor în Dachia, la care adaugă traducerea, în limba română, a polemicii lui Maior cu slavistul B. Kopitar. Se dovedește și el un bun polemist în demonstrarea drepturilor istorice ale românilor în lucrarea Respundere desgurzătoare la cârtirea cea în Halle în anul 1823 sub titula Erweiss dass die Walachen nicht römischer Abkunft sind (1828), ce reia
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
ȘOPTEREANU, Virgil (27.VI.1927, Iclănzel, j. Mureș), slavist. Este fiul Mariei (n. Bucur) și al lui Zachei Șoptereanu, agricultori. Urmează școala primară în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
avansând conferențiar (1965), profesor (1991) și șef al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968), Zadar (1973) și Sarajevo (1973). Este membru al Comitetului Asociației Slaviștilor din România, al Asociației Internaționale a Slaviștilor și în colegiul redacțional al revistei „Romanoslavica”. I s-au acordat Medalia Muncii (1964) și Medalia Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și Literatura Rusă (1992), Diploma și Medalia „A. S. Pușkin” a aceleiași
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968), Zadar (1973) și Sarajevo (1973). Este membru al Comitetului Asociației Slaviștilor din România, al Asociației Internaționale a Slaviștilor și în colegiul redacțional al revistei „Romanoslavica”. I s-au acordat Medalia Muncii (1964) și Medalia Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și Literatura Rusă (1992), Diploma și Medalia „A. S. Pușkin” a aceleiași asociații (1999). Colaborează la mai multe reviste
SOPTEREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
SÂRCU, Polihronie (30.VII.1855, Strășeni, j. Lăpușna - 23.VI.1905, Sankt Petersburg), slavist. Provenit dintr-o familie de răzeși, este fiul lui Agapie Sârcu. A urmat clasele primare la mănăstirea Căpriana, unde a avut prilejul să învețe și limba bulgară. Își continuă studiile la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Odessa și Sankt
SARCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289498_a_290827]
-
Universității din București, secția rusă - română, absolvind în 1966; tot aici, sub conducerea lui Dan Simonescu, își pregătește doctoratul în filologie, susținut în 1971. Lucrează ca redactor la revistele Patriarhiei Române și la Biblioteca Sfântului Sinod (1959-1960), apoi la Asociația Slaviștilor (1961-1968). Ulterior va fi angajat de George Ivașcu la „Contemporanul”, de unde demisionează în 1973, în urma unor neînțelegeri cu noul redactor-șef. Aproape șaptesprezece ani nu ocupă nici o funcție și trăiește din scris. În 1990 fondează Editura Roza Vânturilor, specializată în
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
de amploare, Ortodoxie și romano-catolicism în specificul existenței lor istorice (elaborată în 1956 ca teză de licență, dar publicată în volum abia în 1992), se arată preocupat „de a pătrunde esența istoriei și a destinului spiritual românesc”. Medievist, bizantinolog și slavist, Z. asociază informația și sugestiile oferite de comparatism pentru a proiecta originalitatea, puterea de iradiere și supremația culturii române în diverse epoci istorice, mergând până la susținerea ferventă, în anii ’80 ai secolului trecut, a protocronismului, a unor idei excesive, puternic
ZAMFIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290695_a_292024]
-
cerut să jure că vor publica Consultatio catholica. Din motive neclare, cei doi nu și-au putut ține jurământul. Și mai misterioase sunt motivele pentru care ei au ascuns capodopera. Aceasta nu a fost descoperită decât în 1935, din întâmplare. Slavistul Dimitrie Tschijewskij a dat peste manuscrise într-o bibliotecă insignifiantă, aparținând Casei orfanilor din Halle. Nu s-a putut lămuri în mod clar nici când și nici de ce au ajuns acolo. S-a emis ipoteza că este vorba de mai
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Revista de folclor”, „Vilne slovo”, „Universalia” ș.a.) și de peste hotare („Bălgarski folklor” - Sofia, „Demos” - Berlin, „Pagine di ucrainistica europea. Slavica” - Alessandria, Italia). Între 1994 și 1996 s-a numărat printre colaboratorii postului de Radio România Internațional. Este membru al Asociației Slaviștilor din România, precum și al unor societăți științifice de peste hotare (Société Scientifique Sevcenko de la Paris, The International School of Ukrainian Studies din Kiev). Folclorist și comparatist reputat, cu concluzii acceptate în exegetica românească și străină, bun cunoscător (culegător și editor) al
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
Voislava Stoianovici, Bibliografia lucrărilor cadrelor didactice de la Facultatea de Limbi Străine referitoare la raporturile literare româno- slave, în Raporturi literare româno-slave, București, 1976, 405-406; Robert Klymasz, „Narodjennia symvolu”, „Journal of Ukrainian Studies” (University of California), 1980, 2; Magdalena Kuțiuk, Contribuția slaviștilor români, în Elena Lința, Din istoricul slavisticii românești, București, 1982, 86-99; Ukrainska literaturna ențiklopedia, Kiev, 1996, 315; Tiberiu Pleter, „Individualitatea clasicilor”, în Comunicările „Hyperion”, VII, București, 1998, 202-203; Ion Dodu Bălan, Trandafirii și scaieții..., „Națiunea”, 1998, 20 mai; Sergii Lucikanin
REBUSAPCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289162_a_290491]
-
NANDRIȘ-CUDLA, Anița (1904, Mahala-Cernăuți - 30.VII.1986, Mahala-Cernăuți), memorialistă. Este fiica Mariei (n. Lazăr) și a lui Dumitru Nandriș și soră cu slavistul Grigore Nandriș. A urmat școala primară în satul natal. În 1941, fără să fie judecată, este deportată în Siberia, dincolo de Cercul Polar, împreună cu cei trei copii ai săi. Se va întoarce acasă abia peste douăzeci de ani. Îndemnată de fratele
NANDRIS–CUDLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288350_a_289679]
-
NANDRIȘ, Grigore (17.I.1895, Mahala-Cernăuți - 2.III.1968, Kew, Marea Britanie), slavist, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Nandriș. Memorialista Anița Nandriș-Cudla este sora sa. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1915 devine student al Facultății de Litere
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
de o parte, să definească trăsăturile specifice ale limbilor slave (Unitatea lingvistică a popoarelor slave, 1927), iar pe de alta, să releve elementele de limbă și structură preluate de slavi de la români, cercetând astfel un traseu inedit, nefrecventat de alți slaviști. De la faptele de limbă va trece la compararea și aprofundarea relațiilor interetnice din perspectiva folclorului și a textelor scrise, luminând mereu rolul culturalizator al românilor în spațiul est-european, ca în lucrările Les Rapports entre la Moldavie et l’Ukraïne d
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător al elementelor de substrat din română, oprindu-se cu deosebire asupra meritelor sale în dezbaterea unor probleme de lingvistică generală privitoare la aplicarea metodei comparativ-istorice sau la reconstrucția lingvistică, în elaborarea teoriei limbii ca sistem, a circulației
POGHIRC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
Catedrei de literatură rusă și sovietică (1954-1978) din cadrul Universității din București, director adjunct la Institutul de Istorie Literară și Folclor - ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1955-1973). Între 1976 și 1990 a fost președintele Asociației Slaviștilor din România și membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar din 1971 până în 1977, vicepreședinte al Asociației Internaționale „Dostoievski”. A fost, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Studiere și Răspândire a Culturilor Slave de pe lângă UNESCO și membru al Asociației
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
din București, director adjunct la Institutul de Istorie Literară și Folclor - ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1955-1973). Între 1976 și 1990 a fost președintele Asociației Slaviștilor din România și membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar din 1971 până în 1977, vicepreședinte al Asociației Internaționale „Dostoievski”. A fost, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Studiere și Răspândire a Culturilor Slave de pe lângă UNESCO și membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A debutat în anii ’30
NOVICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
OLTEANU, Pandele (5.IX.1908, Bascov, j. Argeș - 18.XII.1995, București), slavist. După absolvirea în 1935 a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, s-a specializat în slavistică prin stagii în Bulgaria, Polonia (1932-1935) și Cehoslovacia (1942-1949), când predă limba și literatura română - întâi ca lector, apoi ca profesor
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
română - întâi ca lector, apoi ca profesor invitat - la Universitatea „J. A. Comenius” din Bratislava. Aici și-a susținut teza de doctorat - Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de apus: slovaca și ceha - și a participat, împreună cu alți slaviști din România și Cehoslovacia, la editarea unei publicații intitulate „Românoslavica” (1948). A fost profesor de liceu în București (1935-1938), la Seminarul Pedagogic din Iași (1938-1942) și la Facultatea de Filologie a Universității din București, în cadrul Catedrei de limbi slave (1949-1974
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante în domeniul relațiilor culturale româno-ceho-slovace, redactând manuale și cursuri universitare de limba slovacă și de istoria limbii
OLTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
NIȘCOV, Viorica (3.II.1936, Bohumin, Cehia), istoric literar, comparatistă și folcloristă. Este fiica Mariei (n. Bulsup) și a lui Traian Ionescu-Nișcov, slavist. Urmează școala primară și liceul la București, luându-și examenul de absolvire în 1954. Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura germană (1959). Din 1962 până în 1998 a fost cercetătoare la Institutul de
NISCOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
rosturile culturii și literaturii române vechi (complexe, cu niște exigențe aparte) și s-a apropiat de ele cu cele mai adecvate instrumente. Venind dinspre istorie (cu o excelentă cunoaștere a limbilor clasice și moderne), înarmat cu ustensilele de lucru ale slavistului (ce îi asigurau pătrunderea în „bibliotecile” culturilor vecine), P. a abordat marile teme ale istoriei culturii românești - vechea literatură românească de expresie slavă, cronicarii ce au scris în slavonă sau în română, umaniștii peregrini, înstăpânirea limbii române în cultură -, a
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
, revistă apărută la Paris în noiembrie (două numere) și la București în decembrie 1874, sub direcția lui Frédéric Damé. Subintitulată „Revue de l’Europe Orientale”, publicația beneficiază de colaborarea slavistului Louis Léger, care semnează articolele Drama modernă în Serbia și Literatura slavă în timpul Evului Mediu. Potrivit concepției epocii că literatura populară reprezintă în cel mai înalt grad spiritualitatea unui popor, directorul revistei arată un interes deosebit față de folclorul popoarelor din
LA ROUMANIE CONTEMPORAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287727_a_289056]
-
MIHĂILĂ, G.[heorghe] (7.IX.1930, Dăișoara, j. Brașov), slavist, filolog și istoric literar. Este fiul Ilenei (n. Oancea) și al lui Gheorghe Mihăilă, țărani. Frecventează școala primară în satul natal, apoi Liceul „Mircea Eliade” din Sighișoara (1943-1949). Admis la Facultatea de Filologie a Universității din București, o va absolvi
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]