154 matches
-
lui Herodot din Persia și Germanii europei, între Veneții din Armorica (Bretagne)Venzii din Prusia și locuitorii Veneției, și așa mai departe. Această teorie a germanismului popoarelor băștinașe din vechea Dacie a și fost aproape părăsită în vremile mai noi. Slaviștii în dorința lor de a scormoni rădăcinile rasei lor în timpurile cele mai vechi, pentru a adăuga astfel și dreptul istoric la predomnirea numerică a neamului lor în părțile Europei răsăritene, se silesc a dovedi că vechea poporație a peninsulei
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Catedrei de literatură rusă și sovietică (1954-1978) din cadrul Universității din București, director adjunct la Institutul de Istorie Literară și Folclor - ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1955-1973). Între 1976 și 1990 a fost președintele Asociației Slaviștilor din România și membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar din 1971 până în 1977, vicepreședinte al Asociației Internaționale „Dostoievski”. A fost, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Studiere și Răspândire a Culturilor Slave de pe lângă UNESCO și membru al Asociației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
din București, director adjunct la Institutul de Istorie Literară și Folclor - ulterior Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române (1955-1973). Între 1976 și 1990 a fost președintele Asociației Slaviștilor din România și membru în Comitetul Internațional al Slaviștilor, iar din 1971 până în 1977, vicepreședinte al Asociației Internaționale „Dostoievski”. A fost, de asemenea, membru al Asociației Internaționale de Studiere și Răspândire a Culturilor Slave de pe lângă UNESCO și membru al Asociației Internaționale de Literatură Comparată. A debutat în anii ’30
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288494_a_289823]
-
BARBORICĂ, Cornel (5.IV.1931, Turnu Severin), slavist, comparatist și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Mardale), croitoreasă, și al lui Gheorghe Barborică, cizmar. Absolvent al Liceului „Traian” din Turnu Severin (1949), urmează doi ani la Facultatea de Filologie din București, apoi alți cinci la Bratislava, luându-și licența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285621_a_286950]
-
unde a activat până în 1938. Din acest an și până în 1949 va fi titularul cursului de istoria literaturii române vechi la Universitatea din București. Colaborează cu studii la „Cuvânt moldovenesc”, „Școala basarabeană”, „Revista istorică română”, „Analele Academiei Române” ș.a. Istoric și slavist, C. este un cercetător pe linia documentarismului erudit. Istoria veche se circumscrie, în viziunea sa, „unei lumi slave care ne înconjoară și cu care trăim într-o ajutorare spirituală” (Marin Bucur). Dacă N. Cartojan identificase legăturile cu lumea sud-est europeană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
ȘOPTEREANU, Virgil (27.VI.1927, Iclănzel, j. Mureș), slavist. Este fiul Mariei (n. Bucur) și al lui Zachei Șoptereanu, agricultori. Urmează școala primară în comuna natală (1934-1941), Școala Normală la Blaj (1941-1949), Facultatea de Filologie, secția română, la Universitatea din Cluj (1949-1953), avându-i ca dascăli și mentori pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
avansând conferențiar (1965), profesor (1991) și șef al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968), Zadar (1973) și Sarajevo (1973). Este membru al Comitetului Asociației Slaviștilor din România, al Asociației Internaționale a Slaviștilor și în colegiul redacțional al revistei „Romanoslavica”. I s-au acordat Medalia Muncii (1964) și Medalia Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și Literatura Rusă (1992), Diploma și Medalia „A. S. Pușkin” a aceleiași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
al Catedrei de limba și literatura rusă (1992-1996), iar din 1997 profesor consultant. Efectuează specializări la universitățile din Moscova (1971, 1990), Sofia (1968), Zadar (1973) și Sarajevo (1973). Este membru al Comitetului Asociației Slaviștilor din România, al Asociației Internaționale a Slaviștilor și în colegiul redacțional al revistei „Romanoslavica”. I s-au acordat Medalia Muncii (1964) și Medalia Asociației Internaționale a Profesorilor de Limba și Literatura Rusă (1992), Diploma și Medalia „A. S. Pușkin” a aceleiași asociații (1999). Colaborează la mai multe reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289791_a_291120]
-
, revistă apărută la Paris în noiembrie (două numere) și la București în decembrie 1874, sub direcția lui Frédéric Damé. Subintitulată „Revue de l’Europe Orientale”, publicația beneficiază de colaborarea slavistului Louis Léger, care semnează articolele Drama modernă în Serbia și Literatura slavă în timpul Evului Mediu. Potrivit concepției epocii că literatura populară reprezintă în cel mai înalt grad spiritualitatea unui popor, directorul revistei arată un interes deosebit față de folclorul popoarelor din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287727_a_289056]
-
OLTEANU, Pandele (5.IX.1908, Bascov, j. Argeș - 18.XII.1995, București), slavist. După absolvirea în 1935 a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, s-a specializat în slavistică prin stagii în Bulgaria, Polonia (1932-1935) și Cehoslovacia (1942-1949), când predă limba și literatura română - întâi ca lector, apoi ca profesor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
română - întâi ca lector, apoi ca profesor invitat - la Universitatea „J. A. Comenius” din Bratislava. Aici și-a susținut teza de doctorat - Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de apus: slovaca și ceha - și a participat, împreună cu alți slaviști din România și Cehoslovacia, la editarea unei publicații intitulate „Românoslavica” (1948). A fost profesor de liceu în București (1935-1938), la Seminarul Pedagogic din Iași (1938-1942) și la Facultatea de Filologie a Universității din București, în cadrul Catedrei de limbi slave (1949-1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
După 1974 a activat ca profesor consultant la Facultatea de Limbi Slave a Universității din București, după ce, în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
în 1965, obținuse titlul de doctor docent. Membru al Societății și al Cercului de Lingvistică de la Bratislava, al Societății de Romanistică, al Asociației Slaviștilor din România (membru fondator), O. a făcut parte și din Comisia Textologică a Comitetului Internațional al Slaviștilor. Lingvistica slavă, lingvistica și filologia slavo-română și istoria literaturii române vechi au avut în O. un cercetător pasionat și informat. Semnând contribuții importante în domeniul relațiilor culturale româno-ceho-slovace, redactând manuale și cursuri universitare de limba slovacă și de istoria limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288526_a_289855]
-
BOGDAN, Ioan (25.VII.1864, Brașov - 1.VI.1919, București), slavist. A fost primul dintre cei unsprezece copii ai Elenei (n. Munteanu) și ai lui Ioan Bogdan, modest funcționar brașovean. Doi dintre frații săi (istoricul literar Gh. Bogdan-Duică și Ștefan Bogdan, fizician și chimist) vor fi profesori universitari (primul, și membru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285785_a_287114]
-
chipurile auditorilor, atente, pare să fi plăcut. Erau În sală și reprezentanții legațiilor celor 2 Germanii. Cel al DDR-ului mereu Întreba pe interpreta sa și-și nota câte ceva (După câte mia spus aceasta și faptul că prof. univ. Chițimia, slavistul, salutându-mă, a destăinuit sălii, că am 87 ani și sala m-a aplaudat). Nu regreta (ci noi trebuie s-o facem), că ai părăsit Flt., căci sănătatea matale e mai presus de toate. Dacă mata găseai locuință la Flt
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
titlul de doctor, iar filologie (1973). Este cadru didactic la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. M. a scris monografia Prezențe moldovenești în publicațiile ruse din anii 1880-1905 (1976), schițele biobibliografice Polihronie Sârcu (1967) și A.I. Iațimirski (1979), consacrate unor slaviști de seamă, originari din Basarabia. Este autoare a unor studii și articole privind raporturile culturale și literare româno-ruse, viața și opera lui Grigorie Țamblac, Nicolae Milescu, Dimitrie Cantemir, B.P. Hasdeu ș.a. În cercetările sale sunt valorificate deseori materiale de arhivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288059_a_289388]
-
de slavi. Într-o fază ulterioară, dacii sunt reabilitați, nu Însă și slavii. Hasdeu, susținător neobosit al dacilor, nu s-a arătat dispus să-i trateze cu aceeași Îngăduință pe slavi. Opțiune aparent curioasă pentru cel care a fost primul slavist român. Hasdeu era Însă originar din Basarabia (aflată atunci sub stăpânire rusească) și tot ce se poate spune este că nu i-a iubit deloc pe ruși, văzând În panslavism o amenințare (drept care Îi Îndemna pe români la o politică
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ci al unui Împrumut de ordin politic și religios. Cu alte cuvinte, slavii nu au afectat esența poporului și culturii românești. Câteva decenii mai târziu — atunci când spiritul critic progresase și problema originilor cunoscuse o oarecare dedramatizare —, Ioan Bogdan (1864-1919), primul slavist român cu adevărat profesionist, a prezentat lucrurile Într-o cu totul altă lumină. Pentru el, slavii erau element constitutiv al sintezei românești. „Influența elementului slav la formarea naționalității noastre — scria el În 1905 — este așa de evidentă, Încât putem zice
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
ce să mai vorbim! Securitatea avea, însă, propriile criterii de apreciere, așa că profesorul a fost mai întâi dat afară de la catedră, apoi arestat și ținut șapte luni în anchetă fără nici o hotărâre judecătorească ori act administrativ. Caraman a fost un slavist eminent, cu studii la Cracovia (unde și-a susținut doctoratul) Varșovia, Viena, Praga, Belgrad, Zagreb. În 1934 a fost numit director al Institutului Român de la Sofia. Din 1938, a preluat catedra de slavistică a Universității din Iași. Interesant este că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
manifestau dușmănie fățișă față de Uniunea Sovietică". Cel mai incriminat: Labiș! ("Dacă cineva puternic / Va veni (dirijându-mă, n. aut.)/ Îi voi răspunde: nu cred.") Cam în aceeași ordine de idei, Horia Zilieru era apreciat ca fiind "rămas în urma vieții", iar slavistul Zacordoneț era "vechi reacționar" (fiindcă nu-i cita pe Lenin și Stalin)... * T oate orașele moldave, și în special cele două capitale, Iașii și Suceava, dețin informații amănunțite cu privire la vechile zidiri, mai cu seamă cele religioase: ani de fundare, ctitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
NIȘCOV, Viorica (3.II.1936, Bohumin, Cehia), istoric literar, comparatistă și folcloristă. Este fiica Mariei (n. Bulsup) și a lui Traian Ionescu-Nișcov, slavist. Urmează școala primară și liceul la București, luându-și examenul de absolvire în 1954. Este licențiată a Facultății de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura germană (1959). Din 1962 până în 1998 a fost cercetătoare la Institutul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288461_a_289790]
-
îl consideră un precursor în majoritatea domeniilor lingvisticii și filologiei. Servindu-se de capitole privitoare la biografia și formația intelectuală a autorului studiat, ca și de o sinteză bibliografică a lucrărilor sale științifice, P. îi reliefează activitatea de indoeuropenist, de slavist sau de cercetător al elementelor de substrat din română, oprindu-se cu deosebire asupra meritelor sale în dezbaterea unor probleme de lingvistică generală privitoare la aplicarea metodei comparativ-istorice sau la reconstrucția lingvistică, în elaborarea teoriei limbii ca sistem, a circulației
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288871_a_290200]
-
, publicație apărută la București din 1958, cu o periodicitate variabilă, editata de Asociația Slaviștilor din România. Că redactori responsabili figurează Emil Petrovici (1958-1970), Petru Constantinescu-Iași (1962, 1965), Al. Rosetti (1972), Mihai Novicov (1973-1989), G. Mihăilă (1990-1997), Dorin Gămulescu (din 2000). Din comitetul de redacție au mai făcut parte de-a lungul anilor Ion C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289351_a_290680]
-
Universității ieșene, în 1995 devenind profesor la aceeași catedră. Colaborează la numeroase publicații din țară și străinătate, printre care „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Romanoslavica”, „Cahiers roumaines d’études littéraires”. Este membră a Comisiei de Poetică și Stilistică, a Comitetului Internațional al Slaviștilor, redactor al publicației „Studii de slavistică”. Cercetările întreprinse de C. sunt consacrate aproape în exclusivitate scriitorilor ruși. Fiecare personalitate literară este supusă demersului hermeneutic în funcție de spațiul ideologic-cultural în care aceasta apare și evoluează. În cuprinsul analizelor se întrevăd două tipuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
istoria limbii, îndeosebi în luminarea unei zone puțin cunoscute, privind elementele autohtone, dacice, de „substrat”, sesizate încă de D. Cantemir și care intră în atenția a numeroși lingviști străini (J.B. Kopitar, P.J. Šafařik, Fr. Miklosich, H. Schuchardt ș.a.). Deopotrivă romanist, slavist, orientalist, indoeuropenist, cunoscut și în medii științifice din Europa, H. deține atuuri indispensabile unor construcții teoretice de amploare. El realizează în Principie de lingvistică (1881) cea dintâi sinteză românească a disciplinei. Aceasta era și corolarul unei lucrări importante, Cuvente den
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]