61 matches
-
1881 până la decesul său în 1894. Spre deosebire de tatăl său, Alexandru al III-lea a fost de-a lungul întregii sale domnii un împărat conservator care a dus pe culmi noi principiul „Autocrație, ortodoxie și naționalism” al lui Nicolae I. Un slavofil convins, Alexandru al III-lea a crezut că Rusia poate fi salvată de la haos prin îndepărtarea rușilor (în frunte chiar cu el) de influența ocidentală subversivă. Cel mai important sfătuitor al țarului a fost Constantin Petrovici Pobedonosțev, profesor particular al
Alexandru al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/306887_a_308216]
-
cu privire la locul Rusiei în lume, cu privire la sensul istoriei naționale și al viitorului țării. Unul dintre grupuri, al occidentaliștilor, credeau că Rusia a rămas în urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se poate dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că filozofia slavă estesursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
urmă cu dezvoltarea, fiind o țară primitivă și nu se poate dezvolta decât prin europenizare. Grupul slavofililor, ridicau în slăvi slavii și cultura și obiceiurile lor și se delimitau de occident și cultura și obiceiurile din această parte a lumii. Slavofilii considerau că filozofia slavă estesursă a împlinirii în Rusia și erau sceptici față de materialismul și raționalismul european. Unii dintre ei credeau că obștea sătească tradițională rusă - mir - oferea o alternativă atractivă la capitalismul occidental și putea salva Rusia din punct
Nicolae I al Rusiei () [Corola-website/Science/303154_a_304483]
-
asupra locului Rusiei în lume, sensului istoriei și a viitorului țării. Un grup, cel al "occidentaliștilor", credeau că Rusia a rămas înapoiată și primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
primitivă și nu poate progresa decât printr-un proces mai amplu de europenizare. Alt grup, cel al slavofililor, proslăveau cu entuziasm slavii, cultura și tradițiile lor și nu-și ascundeau dezaprobarea pentru opiniile occidentaliștilor și pentru cultura și obiceiurile vesticilor. Slavofilii considerau filozofia slaviilor ca sursă de plenitudine în Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental, tradiție țărănească care ar fi putut transforma
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
Rusia și priveau cu neîncredere la raționalismul și materialismul vestic. Unii dintre ei considerau că obștea sătească rusă oferea o alternativă atractivă la capitalismul ioccidental, tradiție țărănească care ar fi putut transforma Rusia într-un potențial salvator social și moral. Slavofili pot fi considerați că au reprezentat o formă a mesianismului rusesc. În ciuda represiunii din această perioadă, în Rusia a avut loc o înflorire a artelor. Prin operele unor autori precum Alexandr Pușkin, Nicolai Gogol, Ivan Turgheniev și a altora, literatura
Istoria Rusiei, 1796-1855 () [Corola-website/Science/302758_a_304087]
-
cetățeni ruși se simțeau imigranți în propria țară. Pe de altă parte, rușii care au supraviețuit reformelor, sau care au prosperat își bat joc de nostalgici. Pe ansamblu, dincolo de toate schimbările politice, rușii sunt divizați între tendințele culturale ale "occidentaliștilor", "slavofililor" sau "euroasiaticilor", deși este încă prea devreme să se spună că ar fi vorba de niște mișcări oficiale sau să se prezică care va fi tendință dominantă de mâine. În zilele noastre, se pare că s-a ajuns la un
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
lucrau, dar au rămas totuși mulți țărani fără pământ. S-a dezvoltat și un proletariat urban și o bughezie letonă din ce în ce mai influentă. Mișcarea Tinerilor Letoni (în letonă, "Jaunlatvieši") a pus bazele naționalismului de la jumătatea secolului, mulți dintre lideri căutând susținerea slavofililor împotriva ordinii sociale dominate de germani. Creșterea utilizării limbii letone în literatură și în societate a fost considerată a fi Prima Deșteptare Națională. Rusificarea a început în Latgalia după Revolta poloneză din Ianuarie din 1863: ea s-a împărțit în
Letonia () [Corola-website/Science/296900_a_298229]
-
lui Hamlet. Realizat ca poet și dramaturg, KR era interesat și să regizeze piesele sale. De fapt, Marele Duce a jucat în ultima lui piesă "Rege al Iudeii" în rolul lui Iosif din Arimathea. KR era un susținător al curentului slavofil în domneiul artelor. Marele Duce Constantin a fost președinte al Academiei Ruse de Științe (1889-1915), membru de onoare al Academiei Regale Suedeze de Științe (1902). Și-a adus contribuția la deschiderea noului Muzeu Zoologic din Sankt Petersburg. A fost președintele
Marele Duce Constantin Constantinovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318054_a_319383]
-
Friedrich Wilhelm Joseph Schelling la Berlin. Acest om, de altfel foarte mândru de originea sa moldovenească, a fost un ardent patriot rus, de când a locuit în Basarabia, teritoriul moldovenesc anexat de Rusia. Filosofia sa se preocupă de destinul Rusiei. Este slavofil și mesianist. Argumentează în favoarea dezvoltării unei filosofii pur rusești, care să se ivească din studiul minuțios al limbii ruse. Potrivit lui, doar o astfel de filosofie poate fi națională și doar în acest fel elementul rusesc poate să se ridice la
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
care sunt cunoscuți și ca filozofi. Filozofia rusă este o entitate separată ce și-a început dezvoltarea în secolul 19, fiind ințial definită de opoziție dintre occidentalizatori, ce susțineau că Rusia trebuie să urmeze modelele economice și politice vestice, și slavofili, ce insistau pe dezvoltarea Rusiei ca o civilizație unică. Din cadrul acestui din urmă grup au făcut parte Nikolai Danilevski și Konstantin Leontiev, fondatorii eurasianismului. Discuția despre locul Rusiei în lume a devenit în acea perioadă trăsătura cea mai caracteristică a
Lista filozofilor ruși () [Corola-website/Science/335063_a_336392]