214 matches
-
Carpu Covrig, Petra și Toader, Lupul și Petru, aceștia având loturi mari de teren, chiaburi și membri executivi ai primăriei locale. În ceea ce privește toponimul localității Cricova în tradiția locală există mai multe versiuni. Una fiind că Cricova a apărut de la cuvîntul slavon "cric" (adică „strigat”), oamenii vorbeau că dacă strigi într-un capăt al stanei în celălalt, răsună ecoul. Are dreptul la existența și o altă versiune, ca la baza numelui ar sta numele unui vechi locuitor sau stăpân al satului: Cricovan
Cricova () [Corola-website/Science/305088_a_306417]
-
este un act de recunoaștere în veac, de prinos adus memoriei acestora. Cum limba română, începând din sec. al XVI-lea, dă semne de oficializare, fie și prin acte administrative sau diplomatice, înlăturând lent și sigur grafia altor alfabete (grecesc, slavon), cursul ei vorbit conduce spre o rostire sui generis în lăcașurile de cult. Cronicarii moldoveni, prelații sec. al XVII-lea și al XVIII-lea redimensionează limba vorbită după tipare de exprimare standard, cu perspectivă de generalizare. Căutarea identității naționale nu
Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
patru cărți religioase: Codicele voronețean, Psaltirea scheiană, Psaltirea voronețeană, Psaltirea Hurmuzachi. Autorii lor sunt originari din Maramureș, ceea ce explică fenomenul de rotacism: în cuvintele de origine latină litera n este înlocuită cu r. Pentru că traducătorii se țin prea aproape de originalul slavon, textele sunt greoaie, aproape de neînțeles. 3. Primele tipărituri. Cei mai importanți tipografi ai sec. al XVI-lea au fost: a) Macarie, care în 1508 tipărește prima carte în Țara Românească, Liturghierul (în limba slavonă); b) Dimitrie Liubavici, împreună cu ucenicii Oprea
Literatura română veche () [Corola-website/Science/309486_a_310815]
-
este o disciplină tehnică având ca obiect interinfluența dintre om și apele din natură. Ea se ocupă cu studiul ansamblului de lucrări, măsuri și activități necesare pentru: Cuvântul gospodărire derivă din termenul slavon "gospodar" cu semnificația de "suveran". Voievozii țărilor române aveau titlul de "domn" care indica puterea voievodului și de "gospodar " (adesea întâlnit în cronicile din Europa centrală sub forma de "hospodar") care indica rolul de stăpân și cârmuitor al țării. În
Gospodărirea apelor () [Corola-website/Science/304106_a_305435]
-
a asumat apoi rolul de regentă și a luat imediat măsuri împotriva creștinilor. Venceslau a preluat conducerea țării atunci când a devenit major. El a plasat ducatul sub protecția Germaniei, a adus preoți germani și a favorizat ritul latin în locul celui slavon, care căzuse în desuetudine în multe locuri din lipsă de preoți. Pentru a preveni conflictele dintre el și fratele său mai mic, Boleslau, cei doi și-au împărțit țara între ei, Venceslau atribuindu-i fratelui său un teritoriu întins. După
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
între secolele XI și XIV, în zona din jurul Munților Carpați. Cea mai mare parte din cultura română s-a produs în aceste zone, ceea ce corespunde aproximativ situării georgrafice a statului modern România. În anul 1405 s-a scris primul Tetraevangheliar slavon în Țara Românească. El este opera cuviosului Nicodim de la Tismana și deci în domeniul vechilor scrieri, Nicodim deține o întâietate absolută în istoria Țării Românești. Este cea mai veche carte datată din Țara Românească cu cea mai veche ferecătură și
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
fost cel mai vechi local de învățătură. La centrul acestei tinde era așternut nisip pe care anumiți copii învățau scrisul prin apăsare cu degetul sau cu un bețisor. Cititul se învăța pe cărțile din biserică, toate fiind scrise cu alfabetul slavon. Învățătorii erau popi și dascăli (cântăreți). Printre primii popi care au învățat pe copii carte la această biserică au fost popa Ion Popescu și Deaconu din Ciulavi. Mai este o biserică în cimitirul de la Curpenel. Atât cea de la Dudăi cât
Curpen, Gorj () [Corola-website/Science/300459_a_301788]
-
Doamna Marghita mamei sale Protasiia, care a repausat în anul 7108 septembrie 12"" (1599). Inscripția de pe cea de-a treia piatră nu a putut fi descifrată, ea fiind în întregime ștearsă. În patrimoniul Mănăstirii Pătrăuți s-a aflat un Tetraevanghel slavon, scris în 1493 la Suceava pentru această mănăstire de către diacul Toader, fiul preotului Gavriil. Acest manuscris avea începuturile evangheliilor, precum și inițialele, colorate și aurite. Prin anul 1900, acest manuscris se afla la biserica din Fântâna Albă. Urma acestui manuscris s-
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
din 1989 readuc vizitatorul în timpurile noastre. Periplul în sala exponatelor ar trebui început cu vitrina plină de oase de mamut și unelte din piatră descoperite pe teritoriul comunei. „Au existat supoziții potrivit cărora denumirea de Dobriceni ar veni de la slavonul "dobrii", care înseamnă om bun, dar noi datăm de mult mai mult timp. Dovada este și mormântul unui soldat trac descoperit pe Dealul lui Bucică, la 200 metri de șoseaua actuală și de școală. Descoperirea a fost făcută de preotul
Muzeul din Dobriceni () [Corola-website/Science/312173_a_313502]
-
1993), Freiburg/München, p. 85 96. ISSN: 0342-0299. ISBN 3-495-45047-5. 4. Die rumänische Lexikalisierung von griechischen suneidesis, în vol. “Septième Congrès Internațional d’Etudes du Sud Est Européen (Thessalonique, 29 1 août 4 septembre). Communications”. Athenes, 1994, p. 163-166. 5. Slavon ou latin? Une réexamination du problème de la langue source des plus anciennes traductions roumaines du Psautier, în “Atti del XXI Congresso Internazionale di Linguistica e Filologia Romanza (Palermo 18-24 settembre 1995). Vol. VI, Sezione 8, Paradigmi interpretativi della cultură medievale
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
27 mai 2001. Universitatea Sorbona-Paris IV (1997 1999). Prelegeri 5. L’histoire de la langue roumaine. Leș débuts. La langue roumaine — langue române. Leș influences succesives (vieux slave, magyare, grecque, turque). Le raports du roumain avec leș langues de culture (le slavon, le latin, le grec). Le processus de modernisation de la langue roumaine 6. Le rôle de l‘Eglise dans la dynamique historique de la langue roumanie litteraire. Varlaam, Dosoftei, Antim Ivireanu, Chesarie de Râmnic, Veniamin Costachi 7. Moments et personalités importantes de la
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
Congresul Internațional “Omnium gentium secundus conventus ovidianis studiis fovendis”, Constantă, 26 31 august 1980. 2. Die rumanische Lexikalisierung von griech. suneivdhsi", comunicare prezentată la Septième Congrès Internațional d'Etudes du Sud Est Européen, Thessalonique, 29 août 4 septembre 1994. 3. Slavon ou latin? Une rèexamination du problème de la langue source des plus anciennes traductions roumaines du Psautier, comunicare prezentată la al XXI lea Congres Internațional de Lingvistică și Filologie Romanica, Palermo, 18 24 septembrie 1995. 4. Der Unterschied zwischen Sprache und
Eugen Munteanu () [Corola-website/Science/311009_a_312338]
-
cînd s-a început, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei” (Letopisețul anonim al Moldovei), scris în slavonă în timpul domniilor lui Ștefan cel Mare și a fiului acestuia Bogdan al III-lea, citim despre marea victorie de la Vaslui: În textul original slavon scrie "Da jive(t) țari", ceea ce a fost tradus "Să trăiască țarul!", cum și este de altfel redat în unele traduceri, în altele apare - împăratul, sau domnul!. Ștefan a trimis regelui Ungariei și Principelui Poloniei mai multe steaguri din cele
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
român și a culturii sale în Evul Mediu, se adresează în aceeași măsură istoricului, filologului și lingvistului. Studiile sale, ample comentarii privind probleme și fapte de limbă, se opresc în special asupra lexicului documentelor slavo-române. (Glose române într-un manuscript slavon din secolul al XVII-lea: "Un lexicon slavo-român din secolul al XVII-lea"). Contribuie la elaborarea primului regulament unic al facultăților de litere și filosofie din țară (1897). Ioan Bogdan a găsit aceste glose, în anul 1890, într-un manuscris
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
și vreo 70 în limba slavonă. Ele au primit denumirea de „glosele Bogdan”. Cel mai frecvent, glosele cuprind unul sau două cuvinte, rar o propoziție sau o frază, prin care se glosează (traduc sau explică) cuvinte din textul "Sintagmei". Textul slavon a fost datat, de Magdalena Georgescu, (care l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
l-a editat în 1982) pe baza filigranelor hârtiei, între 1516 și 1536, iar de R. Constantinescu, la cca 1520. Nu există în manuscris nici o datare a momentului scrierii gloselor. Există indicii că glosele au fost scrise după scrierea textului slavon, și nu concomitent cu acesta, cum considera R. Constantinescu. Ca urmare s-a considerat că ele au putut fi scrise, cu aproximație, după 1516/1531 și înainte de 1616/1631, deoarece prezintă fenomenul de rotacism, cu ultima atestare în această vreme
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
această opinie s-a raliat și Magdalena Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost scrise de un călugăr sau cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce direct. Ion Gheție și Alexandru Mareș plasează „glosele Bogdan” între scrierile de drept ecleziastic, și anume ca
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
Georgescu. Alexandru Rosetti sugerase ideea unei localizări în nordul Transilvaniei sau în Maramureș. Se presupune că glosele au fost scrise de un călugăr sau cleric ortodox, cu scopul de a ușura înțelegerea textului slavon. Ele au interesat, deoarece un manuscris slavon, copiat probabil în sec. al XVII-lea, găsit de R. Constantinescu tot la Moscova, le reproduce direct. Ion Gheție și Alexandru Mareș plasează „glosele Bogdan” între scrierile de drept ecleziastic, și anume ca texte literare originale.
Ioan Bogdan () [Corola-website/Science/299889_a_301218]
-
Maria Miloslavskaia. În 1676, la vârsta de 15 ani, i-a succedat tatălui său la tron. A fost înzestrat cu un intelect fin și cu o nobilă dispoziție; a primit o educație excelentă de la Simeon Polotski, cel mai învățat călugăr slavon. A fost credincios și avea aspirații literare; a contribuit la traducerea a doi psalmi dintr-o psaltire publicată în 1679. La început a fost dominat de facțiunea condusă de familia Miloslavski din partea mamei lui. Ei l-au convins să-l
Feodor al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/325606_a_326935]
-
Nicolae Nicoară"." Biserica "Cuvioasa Paraschiva" a Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii si Patrimoniului Național din România în anul 2010 (). La mănăstirea Feleacu a fost copiat un liturghier slavon, în 1481, și un tetraevanghelier, în 1488, din ordinul arhiepiscopului Daniil care-și avea reședința aici.
Biserica ortodoxă din Feleacu () [Corola-website/Science/307541_a_308870]
-
munților Parângului. Este situat la 30 km est de Târgu-Jiu pe șoseaua care duce la Novaci. În august 2010 avea o obște de 8 călugări. Ansamblul schitului Crasna este prezent pe lista monumentelor istorice, cu codul . Crasna este un toponim slavon care înseamnă „roșu”. În documentele istorice apare pentru prima dată menționat la data de 30 iunie 1486, când voievodul Vlad Călugărul întărește jupânului Roman și „popii” (preotului) Jitian mai multe sate, între care și Crasna. Locuitorii de atunci ai acestui
Schitul Crasna () [Corola-website/Science/324905_a_326234]
-
într-o stare foarte bună în urmă recondiționării, se află la Casa Memoriala „Dosoftei” a Muzeului Literaturii Române, din Iași. Scrierea, avînd 474 de pagini, este un miscelaneu, intercalat, scris cu caractere chirilice semiunciale, în limbile română și slavona. Textul slavon este scris cu cerneală neagră, iar cel românesc cu cerneală roșie. "Codicele Brațul" conține: De asemenea, manuscrisul mai conține două rețete populare și o formulă magică. La pagina 426 se află o însemnare în slavona care arată că textul a
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
textului, caracterul de traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru care reunește texte diferite, concluziile la care s-a ajuns nu pot fi demonstrate la modul convingător. Textul este important prin două elemente: limba traducerii și textul slavon. Prezenta textului slavon face posibilă urmărirea în detaliu a modalităților în care autorul român a înțeles să procedeze în actul de traducere. Indiferent de faptul că este chiar traducerea, sau că este o copie (revizuită), "Codicele Brațul" oferă informații prețioase
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
traducere sau de copie, cauzele producerii sale și cauzele pentru care reunește texte diferite, concluziile la care s-a ajuns nu pot fi demonstrate la modul convingător. Textul este important prin două elemente: limba traducerii și textul slavon. Prezenta textului slavon face posibilă urmărirea în detaliu a modalităților în care autorul român a înțeles să procedeze în actul de traducere. Indiferent de faptul că este chiar traducerea, sau că este o copie (revizuită), "Codicele Brațul" oferă informații prețioase asupra căilor pe
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]
-
ale acestuia. În felul acesta, textul indică modalitățile prin care astfel de texte contribuiau la edificarea normei literare românești. În felul acesta, se poate spune că, la nivel sintactic și lexical, limba textului prezintă particularități ce decurg din constrîngerile modelului slavon. Cu toate acestea, în special la nivel fonetic și morfologic, limba aparține unei perioade și unui areal lingvistic românesc. În general, prin majoritatea particularităților pe care le prezintă, se poate susține că textul este, mai degrabă, de proveniență sudică. Fără
Codicele Bratul () [Corola-website/Science/322279_a_323608]