95 matches
-
arăta că "E mai cuminte și mai comod să ne considerăm un popor mai recent, să grupăm toate forțele noastre în prezent și viitor". Aceasta deoarece trecutul ar fi fost prea puțin al nostru datorită multiplelor influențe străine grecești, turcești, slavonești care ne-au bântuit. Astfel, adevărata noastră istorie a început de foarte puțină vreme. Ideea aceasta apare și la Constantin Rădulescu Motru, care arată că gregarismul ce ne este caracteristic este în sine doar semnul unui popor tânăr. În sate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
atenție nu numai ridicarea nivelului de cultură al compatrioților săi, ci și răspândirea cărții tipărite dincolo de hotarele Țării Românești, N. a apelat la slavonă, unic instrument ce făcea realizabilă această intenție. El a controlat îndeaproape munca de tipărire a scrierilor slavonești, fiind principalul factor responsabil pentru opera de cultură care se înfăptuia în Țara Românească în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Moștenirea literară a lui N. adună într-un inventar ce impune mai ales prin varietate, texte originale și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
două lucruri bune în țară, ce nu erau: întâi tipografie, ca să tipărească cărți, și al doilea să facă școale, ca să învețe cine ar vrea fără plată...și așa au trimis de au adus meșteri tiparnici și de slove grecești și slavonești și au făcut case bune la Sfântul Sava, și au așezat tipografia acolo, și în scurtă vreme au început a se tipări cărți. Adus-au și doi dascali de carte elinească și unul de cartea cea de obște grecească, ca să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ți-a atras atenția? - Anul (1619) în care a fost făcut acest zapis. - Imi place. Ai spirit de observație. Te rog să-ți dezvolți ideea. - Bag de seamă că voievodul Vasile Lupu nu a spus tot adevărul în pisania lui slavonească din biserica Sf. Atanasie. La 1638, când susține că a zidit biserica, nu amintește nimic despre faptul că pe acel loc a existat - cu cel puțin 19 ani înainte, dacă nu mai devreme - o altă biserică. Avea dreptate Nicolae Iorga
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
iubit Io Constantin Voievod, cu Maria: care este hramul Sfântul Ioan Zlataust. Vlet 1683. Si s-au zidit în 30 zile.” Am intrat în altar, unde Spiritul domnesc îmi atrage atenția asupra unui Tetraevanghel pe care se găsește o inscripție slavonească. - Ce spune această notiță, mărite Spirit? - Ascultă: „Acest Tetraevanghel l-a scris cu mâna mult păcătosul popa Gavriil Melentiescul, în zilele Evseviosului și iubitorului de Hristos domnului nostru Ioan Petru Voevod (Rareș), cu mila lui Dumnezeu Domnitor țărei Moldovei, în
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
avea totuși alfabetul lui Heliade? „Apoi să le numărăm, coane Fănică; să le numărăm...“ Autorul Gramaticii românești își prezintă, ce-i drept, reforma într-o modalitate indirectă și destul de confuză. El pleacă de la o listă cuprinzând 35 de litere („cele slavonești care sânt acestea“); este, de fapt, alfabetul preconizat de Ienăchiță Văcărescu, cuprinzând în plus pe u și pe oy. Numărul de 35 rezultă, cu oarecare bătaie de cap, din coroborarea listei generale a literelor (care omite pe e și w
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Panțirul, alvanit venit cu Vodă dela Munteni, a purtat pe Alixăndrel în brațe. Face slujbă la iatacul Domnului. Grigorașcu Jora, al treilea postelnic. Când Bogdan II a fost cu Ștefan-Vodă la Atos, unde acesta a stat la învățătură grecească și slavonească, la Vatopedi. Călugărul iscoadă (Stratonic) face să se afle acestea, când se duce să ia știri și binecuvântare dela sfânta mănăstire Vatopedi. haina lui Jder cel mic la pag. 10. "F.J." Ionuț e stângaciu. Bogdan-Vodă a fost ucis la Reușeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
special noaptea) să învețe și să caute textele tradiției patristice prin mănăstirile Muntelui Sfânt. Învață limba greacă, copie texte ale Sfinților Părinți, descoperă neconcordanțe între traducerile slavone ale unuia și aceluiași text grec și începe munca de corectare a traducerilor slavonești din textele bizantine, după variante tot slavonești, dar mai vechi. Astfel, se angajează într-un efort uriaș: ziua și-o petrece cu îndatoririle față de schit și de ucenici, noaptea copie cărți la lumina opaițului și confruntă traduceri. Doarme doar trei
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
textele tradiției patristice prin mănăstirile Muntelui Sfânt. Învață limba greacă, copie texte ale Sfinților Părinți, descoperă neconcordanțe între traducerile slavone ale unuia și aceluiași text grec și începe munca de corectare a traducerilor slavonești din textele bizantine, după variante tot slavonești, dar mai vechi. Astfel, se angajează într-un efort uriaș: ziua și-o petrece cu îndatoririle față de schit și de ucenici, noaptea copie cărți la lumina opaițului și confruntă traduceri. Doarme doar trei ore pe noapte. Mănâncă o dată în zi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
sieși și multor altora, aflați în nevoie. Paisie aduce în biblioteca mănăstirii din toate colțurile lumii, cărți dintre cele mai diferite: de la Viețile Sfinților și fragmente din Filocalia, până la tratate de matematică, fizică și scrierile lui Voltaire. Gramaticile și lexicoanele slavonești și grecești sunt nelipsite din bibliotecă și din chilia starețului. În jurul său se formează o școală de traducători care dăruiește atât Bisericii Române cât și celei Ruse versiuni în limbile proprii, română și slavonă, ale tuturor textelor patristice importante din
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
în durerile neamului nostru, toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate - faima mănăstirilor și a singuraticelor schituri - astăzi nu le mai avem ! Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la Mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești ferecate în aur și-n argint, din veacul XV și XVI; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzinești de la Mănăstirea Dintr-un Lemn; pierdute toate urmele pietății bătrânilor voievozi și ale strămoșilor noștri, care-și însemnau și în acest
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu osârdie de Dimitrie Sturdza. Toată aurăria și argintăria lucrată cu ciocanul și bătută în nestemate. - mândria mănăstirilor și a singuratecelor schituri - astăzi nu o avem. Pierdute rămân acele panaghiare ale lui Ștefan cel Mare de la mănăstirea Neamțului și evangheliile slavonești, ferecate în aur și argint, din secolul al XV-lea și al XVI-lea; pierdute odoarele brâncovenești ale Horezului și cele cantacuzești de la Mănăstirea Dintr-un lemn “ D. Pătrășcanu mai citează chivotele și epitrachilul de la Bistrița, darurile lui Vasile Lupu
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mitropolitan la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca „dascăl slavonesc”, traducător de documente și caligraf. Principala lui operă este un Hronograf scris în 1814. D.E. reia vechea specie bizantină într-o epocă târzie, de tranziție între veacuri și mentalități, hazardându-se a da, naiv și fantezist, o viziune europeană asupra
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
ordonare în latina târzie a componentelor care se vor fi gramaticalizat ca structuri perifrastice în română (și în limbile romanice) (v. §3.2.1.1), este puțin probabil ca fenomenul de postpunere a auxiliarelor să fie influențat masiv de texte slavonești (spre deosebire de fenomenul postpunerii pronumelor clitice (mai ales reflexive); în §2.1.2 supra, am arătat că encliza pronumelor clitice apare și în condiții nespecific tipologice românei vechi, fiind deci un calc parțial de structură) (v. și Zafiu 2016 pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
formelor verbale reflexive. Aceste forme au fost de la început analitice. Pronumele reflexiv sę sta de obicei după verb, cum a rămas până astăzi, îndeosebi în limbile slave de răsărit". Discutând raportul dintre negație și predicatele cu clitic reflexiv din structurile slavonești vechi, Willis (2000: 336) face următoarea remarcă, de mare importanță pentru analiza noastră: "[i]n other cases where negation and pronominal clitics co-occur in the Gospel translations and the Codex Suprasliensis, the norm seems to be for the pronominal clitic
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
observații de tot felul. Ca patrimoniu național și universal al culturii, istoria se Înscrie În documente de epocă și vestigii de genul: - celor latinești: carta, celula, chirographum, codex, epistola, registrum, sigillum etc. sau grecești: scrisoare, pecete, poruncă, hrisov etc. ori slavonești: Înscris, zapis, izvod, adeverință, uric ș.a., care se prezintă sub formă de pergamente, manuscrise, imprimate etc. originale, cu grijă păstrate În arhive, biblioteci, muzee, colecții etc.; - unor cărți, reviste, ziare, foi volante, prospecte, manifeste, proclamații, declarații, tratate, discursuri, hărți, planuri
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
circumscrisă obiectivelor ce și le-a propus demersul nostru despre Coresi și tipăriturile sale. Diaconul Coresi (1519?-1581) este originar din Târgoviște și și-a făcut ucenicia la Tipografia lui Dimitrie Liubavici. În 1557 el a tipărit un Triod Penticostar slavonesc. În același an, a fost invitat de autorități, la Brașov, ca maistru tipograf, să tipărească, cu literă chirilică, unele cărți. Tipărirea cărților de către Coresi a constituit un mijloc potrivit de răspândire a acestora. Cea dintâi carte tipărită de el, la
Octoihul de la Păuliș (1530) by Iulian Negrilă () [Corola-journal/Journalistic/12985_a_14310]
-
la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici. Ion Diaconescu a presupus că e o biserică ortodoxă, de rit bizantin, numită de fapt Bizantea, dar al cărei nume a fost citit pe latinește ca începând cu V, corespunzând slavonescului B. N-am prea priceput de ce localnicii maghiari ar fi confundat cele două alfabete, dar o explicație mai naturală ne aștepta la intrarea în comuna cu același nume, aflată, ca și biserica, pe malul unei ape: în maghiară, visa. Așadar
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
existat, până spre 1960 ,bordeiele țiganilor, ale căror urme se mai văd și acum. Între timp, foștii minoritari tind să devină majoritari. Popa Ion, fiul și urmașul popii Dinu, a fost ginerele lui Ion Iordache Geică și a învățat carte slavonescă la Dii, Vidinul de azi, din Bulgaria. Fiul său Mitrică, devenit popa Dimitrie Ionescu, după numele său oficial, a învățat popia la Episcopia Râmnicului și a fost un preot respectat și cu multă influență în sat. Logofătul ardelean Dinu Hurhuți
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
recomand acum a mai avut o primă ediție, identică, la Cartea Românească, în urmă cu vreo douăzeci de ani, deci și el, bătrînul, întinerește... Optzeciștii, ziceam, au făcut, nu o dată, din felul de a scrie modalitatea de-a concepe. Așa că slavoneasca amestecată, cu slovele ei aruncate și pe deasupra rîndurilor, din care începea să se-aleagă româna, ambiguitatea y compris, ajunge, peste un secol și mai bine, calapodul pe care Cristian Teodorescu face o scriere nici proză scurtă (că are spre 500
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
egală cu această memorie, întrunind deci cele două calități ce caracterizează inteligențele 87 {EminescuOpXIII 88} geniale: memoria și judecata, cunoscând o sumă de limbi vie și moarte, între cari pe cele slave, d-sa ne-a descoperit cel dentăi izvoarele slavonești atingătoare de istoria noastră, cu atât mai prețioase cu cât, fiind înconjurați de slavi, aceștia ne cunoșteau poate mai bine decât popoarele apusene. Cronice polone, colecțiuni de documente slavone, poezia poporană a neamurilor balcanice și a celor de la nord, multe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lor intelectuală; ei atentează la cel mai de căpetenie instrument de cultură al unui popor, la limba lui, pentru a-i impune în schimb idiomul ocult al unei mici și izolate rase, idiom cu forme organice fino - tartare, cu lexicon slavonesc. Radical deosebit în structură de câteșitrele grupurile mari de limbi europene, acest idiom prezintă dificultățile unei limbi moarte fără a prezenta nici unul din foloasele ei. Cine știe limba română are calea deschisă la tezaurul intelectual al limbilor romanice moderne, are
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
permițând ungurilor infamiile câte se comit? Precum nu admitem în dezvoltarea muncii noastre și a economiei noastre epitropia unui negoț exercitat de străini, precum nu admitem în dezvoltarea noastră intelectuală epitropia unei limbi străine - pe chiar sora franceză, necum nemțeasca, slavoneasca sau ungureasca - având noi epitropi naturali limba latină și fiica ei, limba românească din suta a șaptesprecea, tot astfel... precum nu adm [item] în bis[erica ] noastră epitropia Bizanțului sau a Romei, tot astfel evident că nu admitem nici epitropie
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
am urmărit un documentar despre mănăstirile din Moldova, i-am rugat pe părinții mei să-mi vorbească despre etimologia cuvântului „Probota” și să-mi spună mai multe din istoria acestui sat. Pentru început, am aflat că denumirea satului provine din slavonescul „pobrata”, cuvânt care semnifică „frăție”. În aceste locuri, cândva împădurite, între văile a două pâraie, Șomuzul și Probota, a fost ridicată o mănăstire de călugări, frați creștini. Treptat, în jurul bisericii din lemn s-au construit case țărănești, astfel luând ființă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
am urmărit un documentar despre mănăstirile din Moldova, i-am rugat pe părinții mei să-mi vorbească despre etimologia cuvântului „Probota” și să-mi spună mai multe din istoria acestui sat. Pentru început, am aflat că denumirea satului provine din slavonescul „pobrata”, cuvânt care semnifică „frăție”. În aceste locuri, cândva împădurite, între văile a două pâraie, Șomuzul și Probota, a fost ridicată o mănăstire de călugări, frați creștini. Treptat, în jurul bisericii din lemn s-au construit case țărănești, astfel luând ființă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]