643 matches
-
Acolo i-au tăiat gărzile. În zori, s-a aflat că Florinda de Ceuta, neconsolată, necins tită, netrecută bine de vârsta copilăriei, și-a pus capăt zilelor. El conde don Julián, tatăl ei, a omorât trei cai până a ajuns, sleit de puteri și de lacrimi, acoperit de praf și de su doare, în fața emirului, a lui Musa ibn Nusayr, cerând răzbunare. În zori, Theodomer Perez s-a trezit cu o mare apăsare pe suflet. La patru ceasuri de la amiază urma
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ani în care n-ai atins pământul cu tălpile, fermitatea lui bruscă, neașteptată, nu poate decât să-ți dea acea stare de vertij permanent a musului, în primele luni pe mare, își spune Ivan. După jumătate de ceas, e deja sleit de puteri. Dintr-odată, gârbov. Când se întoarce pe vas, întinerește. Își recapătă suflul. Câteva zile, imaginează rețete cu fervoarea din tinerețe și redesenează febril interioarele saloanelor de pe Thule. Pe urmă însă, țărmul îl cheamă din nou, așa cum îl che
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nădușea, urca,urca.Aruncă și al treielea cojoc.Și tot așa, urcând cu chiu cu vai pe munte, baba Înfierbântată de venirea primăverii aruncă cojoc după cojoc, până ce a scăpat de toate cele nouă cojoace . Când ajunse pe munte, era sleită de puteri.În poiana Maicii Domnului era o tufă de mure coapte și zemoase.Baba cea rea nici nu se gândi să spună o rugăciune ori să ceară voie să culeagă din râvnitele fructe, ci Întinse mâna și apucă câteva
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
fabrici o lume doar pentru tine. Să te întorci între oameni și să presupui ce vorbesc ei acolo." (p. 109). Iată limba comună pe care o caută îndârjit scriitorul urcat, în spital, pe masa de operație sau coborât de pe ea sleit de durerea fizică. Neobosit, însă, în a oferi noi suplimente narative. Se creează astfel un spațiu în care viața și proza lui, amestecate, sunt în aceeași măsură rememorate și inventate. Nu mă joc cu vorbele, așa cum nici Sorin Stoica, în pofida
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
pierdem vremea cu lucruri ce aparțin, de regulă, trecutului. Deși acest trecut este al nostru, face parte din identitatea noastră spirituală/ culturală. (Să nu zic na-țională, că acest cuvânt a devenit fie desuet, ba, și suspect, fie, prin repetare demagogică, sleit de substanța lui curată, originară.) Rememorăm (chiar și pentru urechi surde și ochi opaci) câteva secvențe ale unor asemenea "normalități" recente. l Casa Balș din Iași, monument arhitectonic de la început de secol XIX, sediul (dar se mai poate numi așa
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
Tutoveanu. Ceea ce este impresionant la acest medic erudit și rafinat este dozajul perfect la care ajunge îmbinînd o erudiție de cuprindere enciclopedică și un simț estetic de o impecabilă tăietură. De obicei savanții, știind prea multe, scriu prost, mulțimea cunoștințelor sleindu-le filonul afectiv. În cazul lui C. D. Zeletin, regula nu se confirmă, ci dimpotrivă: asupra lui cultura a acționat ca o inoculare fecundă și profundă, structurînd lăuntric o sensibilitate poetică pe care anii nu i-au atrofiat-o defel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
nu e gata făcută (i-ar veni să întrebe ca leneșul lui Creangă: "muieți-s posmagii?") și lehamitea de a se lăsa prins în brațele Dorinței (femeia are nume voit alegoric) dintr-o economie bolnăvicioasă de orice efort (libidoul erotic e sleit). Gabriel Dimancea nu evoluează, totuși, în sensul personajului lui Goncearov, pentru că el luptă cu sine însuși. Devine intelectualul revoltei zădărnicite, rămasă în stadiul de proiect - revoltă zădărnicită de meteorologia potrivnică. Am putea spune - exagerând puțin, de dragul parafrazei - că revoluția lui
Vipie, zăpușeală și zăduf by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9425_a_10750]
-
că da! Ciuleandra noastră și-a pervertit - între timp - finalul "presto" într-un dezamăgitor "lamento"! Cum s-a făcut că, după 17 ani de la hotarul temporal decembrie '89, să lâncezim într-o astfel de Ciuleandră politică Kitsch? Obosită, râncedă și sleită de voință până la a deveni o pseudo-periniță ridicolă și complicitară? Alternanța la putere a fost! Circ a fost! Daciada și "Cântarea României" au continuat aproape fără între-ruperi (doar cu câteva "adaptări și malformații") spre deliciul tuturor economiștilor bine antrenați în
Kitsch-ul și noi by Alexandru Bucur () [Corola-journal/Journalistic/9439_a_10764]
-
teoria unei religii aflate în stare muribundă. Creștinismul se află într-o defensivă continuă, scufundîndu-se pas cu pas, ca într-o alunecare pe care nimeni nu o mai poate împiedica. Vitalitatea lui s-a stins, puterea lui explicativă s-a sleit, iar nimbul de atracție cu care ispitea odată mintea intelectualilor s-a risipit. Creștinismul nu mai este o teorie interesantă, asta e marea dramă a dimensiunii sale doctrinare. În plus, bisericile s-au golit și sectele i-au împînzit trupul
Demnitatea lui Mihail Neamțu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9636_a_10961]
-
o carte cu două personaje principale: Elveția și Biserica. O Elveție a cărei modernizare se răsfrînge direct asupra mentalității oamenilor, în timp ce liberalizarea, fenomen pătrunzînd tenace într-o comunitate cu precădere conservatoare, are efectul unei metamorfoze: sub suflul secularizării, ritualurile își sleiesc taina, iar biserica încetază să mai fie axis mundi, vatra în jurul căreia gravitează starea de spirit a localității elvețiene. Amărăciunea cu care Toni Halter înfățișează simptomele unei schimbări pe care elvețienii o trăiesc fără s-o conștientizeze nu poate fi
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
parte. De acum încolo vom deveni neurologi: vom vorbi tot mai des de hormoni, emoții și neurotransmițători, renunțînd complet, ca la niște zdrențe de care ne simțim rușinați, la cuvinte precum suflet, conștiință și spirit. Puterea lor explicativă s-a sleit cu totul, aidoma unor ficțiuni verbale ce nu-și mai găsesc locul în reprezentările noastre mentale. Dacă totuși nu contenim să le folosim, o facem cu conștiința clară că recurgem la niște metafore de a căror lipsă de semnificație nu
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
și ceea ce mai rămăsese din cel drept, Îi Închise la loc și iar făcu aceleași mișcări și zărind un chip omenesc lângă el a Încercat un strigăt În care licărea speranța din care Maria desluși: Sorineeee! Sorinuțaaa lu’ tăticu’! Chiupul sleit de puteri a schițat dorința de a se mișca apoi a adormit până a doua zi dimineață. Victor a sosit de la magazin unde se Întărise cu o cinzeacă de rom și o găsi pe Maria incapabilă să spună ce s-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Anisie! Numai să nu te mânii prea des, că te zbârcești fără vreme... Ei, mulțumesc pentru sfat bun și mai rămâneți sănătoși! (pleacă) ISPAS: Umblă sănătos, Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Dănilă. Și vezi de fă treabă bună! ANISIA: Haide, bre omule, că s-au sleit de tot cele plăcinte în covată. ISPAS: Da' spuneai că nici nu le-ai dat la cuptor. Când le-ai făcut de s-au și sleit? ANISIA: Ei, multe spune omul la supărare... Da' cum păcatele mele să te-aștept fără să am ce-ți pune dinainte? Ia hai, haide și-i sta și cu mine un ceas de vreme, că la Bercu Croitoru știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
peșterii și se uita la pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă vreme s-a ridicat sleită de puteri, s-a târât până la gura peșterii, așteptând să vadă mormane de merinde adunate la rădăcina copacului însemnat. De jur-împrejurul peșterii era pustiu, niciun fel de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
rătăcit drumul printre troienele cufundate în beznă, orbecăind ore în șir până la miezul nopții, când, ca prin minune, o luminiță ne-a orientat spre adăpostul unui moț singuratic. Bătaia noastră în ușă n-a primit nici un răspuns și, înghețați bocnă, sleiți de ultimele puteri am deschis ușa tinzii, de unde ne-au întâmpinat un cor de sforăituri și un val de aer călduț, strident mirositor, de-ți muta nasul. Fără să trezim pe cineva, era și greu, ne-am dat seama după
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
devenise foarte ușoară, În timp ce el, cu sforțări caraghioase, Încerca să Îndepărteze praful acela cenușiu, care acum forma o crustă, un fel de coajă ce se usca repede și crăpa, pulverizânduse În tăcerea camerei. Se uită spre fereastră și văzu lumina sleită Într-o ceață lăptoasă, plutind destrămată printre ferestrele acvarii ale clădirilor Înalte din apropiere. Întunericul Îl găsi Înțepenit În mijlocul camerei, cu privirea fixă, cu gâtul aplecat spre În față, Într-o resemnare fără margini, asemeni condamnatului la spânzurătoare. O amintire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mai mult caricatural, bălăngănindu-ne În toate părțile ca bătuți de un vânt puternic. Șontâc-șontâc, reușirăm să găsim pentru un timp o cadență comună. În dreptul unei clădiri, cineva de deasupra fluieră scurt și strigă obscenități. Am Început să grăbesc pasul, sleit de puteri și pe jumătate Înfricoșat. Într-un târziu, cu o durere surdă În picior, am ajuns În dreptul blocului, trezind toți câinii comunitari din preajmă și stelele adormite deasupra noastră. A doua zi când s-a deșteptat (mult după orele
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau Încă. Auzeam În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a ridicat din umeri și s-a culcat, iar apoi, când s-a trezit, tocmai veneau vandalii, așa c-a uitat de problemă. Așadar, ne putem permite să lăsăm câteva secunde să lunece pe lângă noi. Când râsul i s-a sleit asemenea unei oale de supă uitate pe bufet, pe fața Verei a apărut o crustă de seriozitate. Cum trăsăturile amenințau În orice moment să se prindă din nou Într-o gigă, m-am apropiat de ea, am Îngenuncheat și am
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grija de a nu leza orgoliile emigranților au făcut ca termeni precum "națiune" și "creștinism" să fie puse sub obroc. Pe scurt, o țară ce se cuvine a fi dată drept un exemplu potrivit de cum poate o patologie ideologică să sleiască mintal generații de-a rîndul, și asta nu oriunde, ci în sînul celei mai rafinate culturi pe care a dat-o Europa vreodată. Despre ce patologie e vorba e de prisos s-o mai spunem: corectitudinea politică. O patologie care
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de puteri din cauza căldurii, pot să se odihnească pe această piatră. Dacă îți împrumut ție piatra, copiii mei nu mai au unde să se odihnească". Manjusri repetă faptul că vine de pe Muntele Celor Cinci Vârfuri ca să ceară ajutor pentru localnici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din nou firul visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd În cînd tăcerea era sfîșiată de zgomote și de alte semne ale unei activități omenești. În colțul străzii Oxford ardea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
îndesa forțat penisul în vagin. Fața ei era contractată într-o expresie de furie și neputință. De pe gâtul și pieptul lui curgea transpirația, îmbibându-i betelia pantalonilor. Loviturile mâinii lui produceau umflături livide pe brațele și șoldurile lui Catherine, care, sleită de puteri, stătea sprijinită de spătarul banchetei în spatele capului său. Cu penisul pompând fără rost în vulva ei învinețită, Vaughan se lăsă să cadă pe banchetă. Își pierduse deja interesul pentru tânăra femeie care, în timp ce-și trăgea hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
alăture uneia dintre manifestările de veselie și amuzament și nici măcar prin cîrciumi, În bordeluri sau În nopțile liniștite de pe vapor nu se socotise vreodată integrat În vreun fel Într-un grup de oameni, fiindcă se putea spune că prezența lui sleia pînă și cele mai Înfierbîntate suflete, Îi deranja pe toți și punea capăt, fără nici o explicație logică, spontaneității rîsetelor și Însuflețirii glasurilor. Și asta pentru că În Oberlus era ceva mai neliniștitor decît respingătoarea și indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]