70 matches
-
frumusețea unor combinații de cuvinte? Literatura e o invariantă a spiritului uman, așa cum o vedem azi și cum o concepem pe un timp indefinit. Dați-mi voie să nu mă refer acum la tezele privitoare la dispariția artei ori la sleirea procedeelor sale, sortind-o învîrtirii vicioase pe loc, unei agonii mai mult ori mai puțin prelungite, pentru a-mi îndrepta atenția cîteva clipe asupra unei chestiuni care se dezbate în piața literară. Și anume dacă "eticismul" (criteriul etic, astfel persiflat
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
al discuției stă în constatarea unei evidențe: spiritul Occidentului e pe năsălie și situația nu oferă motive de încurajare in spe. Trăim o secularizare crasă sub imperiul căreia cultura a devenit un cuvînt gol, iar spiritul o farsă mediatică. O sleire cronică din care Occidentul, nemaiputîndu-se reface, se va stinge în favoarea valurilor migratoare care-i pătrund fără opreliște granițele. Să vedem atunci cum s-a ajuns la starea actuală. Girard propune o interpretare antropologică: secularizarea Apusului este consecința creștinismului, pentru simplul
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
pierde obiceiul jertfelor se duce treptat de rîpă, dezorganizîndu-se din lipsa unui reglator de tensiune internă. Și cum Occidentul stă pe religia lui Hristos, care este o religie fără sacrificii propriu-zise, întrucît euharistia e un Ersatz ineficient al jertfei totemice, sleirea europeană vine din pierderea obiceiului de a da omorului ritualic un sens regenerator. Simptomul descompunerii e chiar secularizarea: oameni toleranți, mișcîndu-se într-un aer ateu, cărora nu li se mai trezește dorința de a se solidariza prin participarea la o
Paracleții declinului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5381_a_6706]
-
de duminică devenit online, trecând prin disen siu nile cu Nicolae Florescu care m-au făcut să plec în 1985 de la Revista de istorie și teorie literară, neînțelegerile din pricina cărora am părăsit cronica literară la revista 22, oboseala fizică și sleirea mentală care m-au obligat să suprim în 1996 suplimentul Litere, arte & idei al Cotidianului (plus tratamentul nesportiv, de arendaș cinic, la care ne-a supus Călin Husar în 2003, spre finalul celei de-a doua serii), amărăciunea tragerii oblonului
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
extraordinară a politicilor culturale și a evenimentelor organizate de ICR 223 EPILOG în acești ani, în țară și în lume, acțiuni cât mai atent, deliberat, eficient și strategic pliate pe așteptările publicului din țările-gazdă, va simți numaidecât sufocarea, unilateralizarea și sleirea irepresibil induse de captarea în siajul parlamentar. Policromia universal captivantă și marele atu pe care l-a reprezentat până acum egala deschidere a ICR față de valorile național-patrimoniale și iconoclastia postmo dernității vor deveni în scurtă vreme monovalență, defazare, tribalism, vetustețe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
în trecut, să-i surprindem umbrele folosind chiar cuvintele care odată erau la modă. De aceea, cînd vorbim de "metafizică", de "principiu" sau de "temei", o facem cu resemnarea celor care participă la o înmormîntare. Dovada cea mai bună a sleirii metafizicii este că în tărîmul ei nu mai există controverse, dispute și puncte fierbinți, cum nu mai există pasiuni care să-i tulbure liniștea. Există doar consensul obosit al celor care îi cercetează catastifele din nevoia de a-i reface
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
lâncezește; nici cantitatea, nici calitatea produselor nu mai atrage cumpărători; concurența ne omoară; comerțul român dispare și străinul îl înlocuiește; balanța comercială arată că-n fiece an România jertfește milioane pe altarul civilizației străine. Mergând astfel ajungem la inanițiune, la sleirea puterilor. Iată lucruri pe cari noi le spunem, de patru ani de zile, fără ca nimeni să fi voit să ne asculte. Credem necesar a observa aceasta, căci "Națiunea" face apel la presă, ca să-și îndrepte activitatea în acest senz și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
știință. Cată să constatăm că raportorul e în contrazicere cu redactorul "Romînului". Foaia partidului cuprinde din contră o sumă de articole cari, departe de-a ridiculiza teoria aceasta, afirmă că nefavoarea continuă a balanței comerciale amenință țara cu inanițiune, cu sleire. Contrazicerea între raportor și redactor, cari amândoi sunt una și aceeași persoană, se esplică însă lesne. Raportorul avea a combate discursul unui adversar politic pe când redactorul scria sub impresia adevărului. E ceva elementar ca oricine care cheltuiește mai mult decât
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întrupate în dinastie, vrăjmașii, oricari ar fi ei, ne vor găsi uniți și tot atât de tari în hotărârile noastre ca și în trecut. [20 mai 1883] ["DIN CAUZA UNEI SELECȚIUNI... "] Din cauza unei selecțiuni mărginite la un număr mic de indivizi, împreunată cu sleirea progresivă a productivității pământului pe care trăiesc, se nasc, mai cu seamă în locuri izolate de munte, gușații cretinizați - neaude - neavede-neagreul pământului, mai mult bușteni decât oameni. Atât organele simțurilor cât și iritabilitatea musculară sunt degenerate la acești oameni: nici
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru inzi, nu de cătră ei, dar efectul lor trebuie să fie ca și în Irlanda. Scopul pentru care au fost durate este transportul exportului de materii brute ale pământului și întinderea și mai mare a puterii centralizatoare a negoțului, sleirea și mai mare a pământului, căderea puterii de asociație între cultivatori și o decadență repede a comunicației concentrice. Puținul ce-au mai rămas din manufactura indică trebuie să dispară, și bumbacul cată să fie din ce în ce mai siluit * de-a lua drumul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cuvintelor. Veșnicia nu-i decât povara absenței de timp. De aceea, n-o simțim nicăieri mai intens ca-n oboseală - senzație fizică a eternității. Tot ce nu e timp, tot ce e mai mult ca timpul se naște dintr-o sleire adâncă, din toropeala vastă și meditativă a organelor, din pierderea ritmului ființei. Veșnicia se întinde pe tăcerile vitalității. Prin ceea ce sânt mai mult eu însumi, mi-am rupt zăgazurile. Putea-va spiritul să le refacă anulîndu-se în certitudinea orbirilor? Cu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în al doilea, Golgota se urcă până la cer. Suferințele sânt infinite; îndoielile, interminabile. Când nu te mai poți ruga, în loc de Dumnezeu zici Absolut. Primatul abstractului este o lipsă de rugăciune. Absolutul e un Dumnezeu în afara inimii. Înaintăm în procesul de sleire a persoanei divine pe măsură ce introducem cultul inutilității pe întinderea cugetului. La ce să ne mai servească Absolutul? Din eternitate, totul este inutil. Avântul mistic trebuie purificat de noblețea gestului estetic. De rădăcinile ultime ale firii, să luăm contact cu maximum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
este bolnavă de teorie. Necesitatea de a găsi o formulă abstractă pentru orice situație, de a justifica în gând toate fărâmăturile realului, a secat energia creatoare și a răpid omului un simț rodnic al problemelor. Excesul teoretic presupune totdeauna o sleire a respirației, a avântului irațional de creație. Alexandrinismul a lansat tipul comun al omului teoretic. Eclectism și teorie vidă sânt același lucru. Omul politic și cu artistul nu se întîlnesc decât în fenomenul creației. Amândoi creează, deși pe planuri atât
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aici, cu toate că ea s-a desfășurat între ai săi. Încercări de împăciuire neizbutite, când volbura s-a iscat în conducerea administrativ - bisericească a arhidiocezei sale, mai apoi criza economică mondială nemaipomenită ce a bântuit și la Fondul Bisericesc cu totala sleire a veniturilor sale în ultimii ani ai arhipăstoriei sale, l-au amărât și l-au îngrijorat adânc, încât nu o dată se gândea la refugiul mântuitor de monahie al chiliei din Ismail, sau la camera de studiu a străluciților săi înaintași
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Crucii. Adică distanța parcursă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu crucea în spate, până pe dealul Golgotei, unde a fost răstignit. Originalul acestui parcurs se află, se înțelege, în Israel. Toate cele 13 opriri sunt marcate și aici. Opriri determinate de sleirea puterilor și de căderile Lui. Deci, de nevoia unor clipe de odihnă, pentru a putea merge mai departe pe drumul supliciului. Fiecare oprire e marcată cu imagini simbolice sugestive și cu scurte explicații... dezbrăcarea, răstignirea, moartea. Totul începe, însă, cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
gheața peste care torni apă clocotită. Și după aceea prinși de șuvoiul simțurilor, beți de licoarea pasiunii, n-am mai știut de noi. Ne trezeam uneori și forța aceea uluitoare a firii ne înlănțuia din nou, storcind trupurilor vlaga până la sleire. Mi-aduc aminte că într-un moment de relaxare Mihaela îmi șopti la ureche: ― Nu te-am înșelat, Dor... Dor... N-a fost decât o năpastă la mijloc... Tăceam. Încerca să se dezvinovățească, să-și justifice infidelitatea, tincturînd-o fără necesitate
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și tăvăli cerul gurii prin aroma pipărată a dialectului dâmbovițean. Avea și alte marafeturi de regulat: ungerea chichițelor și rafinamentelor cu care e deconspirat că tîrește în înșelăciune întregul pământ locuit, surparea adevărat-credincioșilor, depășirea cifrelor de plan la adorarea icoanelor, sleirea dragostei celor mai mulți, dar și încingerea unor chefulețe afurisite cu duducile sau văduvoaicele ce-l așteptaseră, fermetînd sub propriul lor zbenghi, grabnice la a i se dezveli din buric sau la a-i sorbi vorbele ascultate cu gura căscată, dacă nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu afinități și predilecții, uneori stranii, pentru stările de extenuare, degenerare și agonie. Voluptatea lor supremă este să se simtă și să se proclame storși, depășiți de istorie, consumați În Întreaga lor ființă. Conștiința paralizantă a stărilor anormale Îi domină: sleirea vitalității Îi aruncă În artificial, senzualism și hedonism; individualismul exacerbat Îi transformă În cerebrali diletanți, anarhici, distructivi și cinici”2. Fișa clinică a acestui fenomen, realizată de Adrian Marino dintr-o perspectivă psihologizant-moralizatoare, este Întru totul elocventă. Revenind Însă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
al XX-lea și-a cam bătut joc de blocul de marmură care i-a fost repartizat. Nu putem lăsa trecutul fără sicriu dar nici viitorul fără leagăn. Eroii sunt cariatide ale istoriei. În istorie există foarte puține perioade de sleire a conflictelor. Mă tem că istoria simulează căutarea adevărului. Marile decizii ale istoriei se iau pe la colțurile congreselor. Acordurile de pace sunt niște hârtii care rezistă până la primul scuipat al istoriei. Istoria este terenul tuturor nisipurilor mișcătoare. În timp ce Geografia este
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țineau pleoapele deschise; genele îi fuseseră tăiate, acestea fuseseră înlocuite cu fire subțiri de fier care dureau foarte tare. Dar poate, se gândea Tommaso, tocmai durerea aia îl ajutase să înlăture amorțeala și să nu alunece-n somn. Ajunsese la sleirea ultimelor picături de putere totuși, și le adună pentru a pune la cale ultima apărare posibilă: să uite că are un trup, să se despartă de carnea proprie, de oase, să reușească să devină o prezență spirituală, numai duh, astfel încât
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]