265 matches
-
și al „seniorilor” cărora li se amenajează cămine bucolice, în realitate veritabile ospicii destinate pacienților aflați în demență galopantă), repudierea lor e evidentă. Nimeni nu vede în vîrstnici o sursă de virtuți, seniorii fiind senio confectus, adică ființe cu puterile sleite. Iar compasiunea e indiciul sigur al lipsei de iluzii de care ești înconjurat, căci simți cum în jurul tău se face un pustiu pe care nu-l mai umplu decît gesturile grijulii ale apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de după-amiază”, până la una din descrierile Alexandriei: „Auzind- o cum rostește versurile, atingând cu tandrețe fiecare silabă a grecului visător și ironic, am mai simțit o dată puterea ciudată și echivocă a orașului - peisajul lui aluvial, de șes, și miresmele lui sleite -“. (Ibidem, p. 21) Unul dintre personaje, cuprins la un moment dat de un „sentiment al dezrădăcinării și al eșecului“, nu ezită să recite ultima strofă din poemul Orașul al lui Kavafis: „Cuvintele bătrânului poet năvăliră în mintea lui Nessim ca
Centenar Lawrence Durrell by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/4513_a_5838]
-
încât crăpa, ca varul întins. Frigul părea s-o însoțea fără leac, își strângea brațele de la un umăr la altul și așa se putea vedea cât de subțire îi era trupul. Carnea nu adăuga nimic peste oasele șalelor, iar sânii, sleiți cum erau, abia dacă puteau umple scobitura pieptului. Gura îi era, însă, neobișnuit de vie pentru făptura aceea îndeajuns de firavă pentru a trece, în orice clipă, înainte și înapoi, prin chepengul care ținea granița dintre tărâmuri. Buzele îi erau
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
așa ca să nu murim de foame. Apa, însă, nu ajungea la toți. Coșmarul acestui drum a durat cîteva săptămîni. În drum se întîmplau de toate: unii bătrîni mureau, unele femei nășteau... Cînd am ajuns la Omsk, în Siberia, toți eram sleiți de puteri. La Omsk, în gară, iarăși am fost selectați.(...) Noi am nimerit la o fermă din raionul Marianovka... În acea vară am dormit cu toții într-un grajd de viței, în care păduchii și ploșnițele ne mîncau de vii...” Semnal
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
public. Sînt anii cînd virtuosul Nichita cucerește laurii notorietății, primind premiile Herder și Struga, alături de nominalizarea pe lista scurtă a Nobelului. Apoi se petrece metanoia, răscolirea cu efect de metamorfoză: cu orgoliul satisfăcut de bolțile succesului, Nichita își simte talentul sleit, intuind că, fără o radicală schimbare de ton, glasul i se va stinge. În materie de poezie convențională, spusese tot ce se putea spune: își cîntase cîntecul și inspirația îi atinsese fundul sacului. A fi continuat pe același drum era
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
Emil Brumaru Interpretează Radu Beligan Nu-mi lustruiește sufletul c-o cîrpă Muiată-n untdelemn de fluturi groși Nici o iubită. Se încleie-n bîrfă Rozmelcii, cîndva prieteni mincinoși. Și mă lovește-n tîmplă cărămida Moale de-amurg, sleită peste-oraș. Degeaba saltă-n grajduri verzi omida Momindu-mă s-o-ncalec. Rămîn laș În praf de-odaie. Pipăi sfînt cu buza gura de-abis a ceștii de cafea. Mi-s clipele-n derîdere de-a dura Stoarse-n nămoluri
Sonet dezamăgit by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15606_a_16931]
-
fără noimă. Ca să ajungă regină de o noapte în patul lui Carol al II-lea, Elvira Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Emil Brumaru Greoi, însemn în catastif cuvinte Să nu le uit! Sleit, apă și linte Mănînc, departe tapițerii ținte Bat în mătasa după-amiezii sfinte. Și-o clipă mintea-n muzici se înmoaie... Apoi aud tablele zvîrlite la gunoaie. Aerul cade-n pîlniile strimte. N-am pic de franj. Roua de-a dura
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15982_a_17307]
-
Ovidiu Genaru Miresme care oxidați un sânge tânăr veniți de unde? Despre efectul straniu al depunerii vârstei în ateroame ce se mai știe? Sunt zilele sleite? Polenul zorilor care s-au dus? Să fie straturile experienței? Un sit uman? Sau poate-i arhivarea migăloasă a morții? O căptușeală a înțelepciunii? Tuneluri înfundate cu cafele și țigări? O fi haznaua biblicei nimicnicii? Nici inima pompa asta pătimașă
Mărturisiri by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2494_a_3819]
-
puține cuvintele care vor să învețe cîte ceva de la mine „cu făptura mea mîhnită subțire le-am hrănit le-am sustras hazardului dezastrului neprevăzut și le-am ferit de neliniști cînd frica și energia lor tăinuită le chircea la pămînt” sleit și bătrîn acum simt cum mă privesc ca pe un pericol și mă jefuiesc - obscen ca pe un lucru Niciodată nu-i bine Ba semăn cu Discobolul ba cu spinarea încordată a unui poem neizbutit de fapt am început să
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
armată existau metode sigure de redresare. Cu ea, un civil, o femeie fragilă, nu știe cum ar trebui să procedeze. Se preface că nu o vede. Nici de data asta, ea nu-și pune întrebări, nu-și răspunde. Se simte sleită ca o fântână din bărăgan. Mâine, da. Mâine va merge la doctorul Damian, singurul tămăduitor în care are încredere oarbă. El este mai mult alchimist decât psiholog, dar o va invita totuși, pe sofaua aia verde și cu flori de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
bine” - sau: „Privește-mă, Lumino, sunt divinul/ Pe care-l tulbură demult Cuvântul” - cf. Sonetul V), 3 - ARTA/ARTISTUL/ORFISMUL/ ATITUDINEA HRISTICĂ - doar prin autojertfire, se poate năzui spre Revelațiile Cerului și Tainelor-Fântâni („Setos de Cântec ard stindarde mute,/Fântânile, sleite, îmi beau Clipa”) - și 4 - TIMPUL/NEMURIREA - de fapt, Exorcizarea de Timp-Istorie, prin Patimă-Pătimire și Artă/Neprihana Ablutivă a Artei Nemuritoare - și, evident, prin „preaplinul iubirii”, de sorginte divină, deci cu enorme valențe soteriologice („Mă simt de iarnă prins ca
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
Orfeu și Hristos sunt ajutați să recupereze lumea noastră „modernă”, căzută, adică (dacă ne raportăm la episodul Grecia, din eminesciana poemă vaticinară, „Memento mori”!), în bezna și labilitatea „oceanului” (...deși, mulți am fi ispitiți a o numi, mai curând, „mlaștină sleită”!), prin autosacrificii armonice, întru PARADISUL MUZICII SFERELOR CELESTE. 1 - EVANGHELIA INIMII - ANOTIMPURI - Jurnal de poet (Editura „Semne”, cu ilustrații de Damian Petrescu, 2010); 2 - EVANGHELIA CERULUI - ZODII DE POET (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2011); 3 - EVANGHELIA
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
a poeziei mele, iar poezia o expresie a ceea ce trăiesc și simt”. Iar versurile Domniei Sale sună așa: „Soarbe-mă din cupă/ Amestecată cu miresme,/ Aprinde-mă în candele/ Cu uleiuri scumpe!/ Cenușa pâinii/ Sădește-o-ntre morminte!/ Și din trup sleit/ Să crească smirnă!.../ În inimă așază flori/ Și struguri de tămâie/ Ca în nectarul lor cel sfânt/ Să-mi torni blesteme-n sânge!/ Când îmbătat/ De trupul meu/ Tu vei uita de tine,/ Ca să trăiești,/ Ucide-mă,/ Hrănește-te/ Din
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
nici nu dorm și nici nu sunt coincidențe. În 2 ani, copilul pe care-l port în mine va avea o mamă internată la balamuc, iar bărbatul meu o să fie o rană deschisă, un om măcinat de durere, un suflet sleit, umblând prin lume într-o carcasă de carne. Îmi voi trăi viața într-un pat cu așternuturi jegoase și gri, deschizând gura să primesc lingurița cu piure scârbos de morcov, mânuită de o infirmieră. O să vorbesc singură, o să fac pe
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
Acum se stinge lumea-n ceață Amurgul curge peste mine. Fac rămășag cu moartea-mi rece Că-s mai puternic decât ea, Că pot a-i ține piept cât zece Să-și cate drum din calea mea. Da-s slab, sleit și scurs de toate Sunt încă viu... dar mort demult; - Să mergem! spune biata moarte, Povestea ta, voiesc ... Citește mai mult AMURG DE VIAȚĂO ultimă rază de soareS-a stins pe cer, stele prelingCuloarea vieții calde moareOdat-cu ea și
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
viu în vine,Acum se stinge lumea-n ceațăAmurgul curge peste mine.Fac rămășag cu moartea-mi receCă-s mai puternic decât ea,Că pot a-i ține piept cât zeceSă-și cate drum din calea mea.Da-s slab, sleit și scurs de toateSunt încă viu... dar mort demult;- Să mergem! spune biata moarte,Povestea ta, voiesc ... IV. TE CAUT VIAȚĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2240 din 17 februarie 2017. TE CAUT VIAȚĂ Pe care dintre drumurile
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
magazine cu cărți biblioteci zeci de rînduri de piei nerușinarea cîtorva generații pierdute ce moșteniri fastuoase cînd lava vulcanului se va fi răcit În cerc pașii reintră În buestru doar ecoul copitelor În ochiuri de gheață În iurte tîrzii candelabre sleite aș lătra cu balenele În pustiuri acvatice aș ninge cu toate minciunile lumii deasupra acestui hipodrom din care n-am Înaintat nici un pas. Dar de fapt ce ar trebui cu adevărat să mă preocupe, mișcarea inutilă a visului sau mutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
autoumilirii) — ...nu oferim mese la Inter — Aha, acum Înțeleg unde bați. Suferi pentru semenul tău. Inima ta caritabilă. Nu cumva Îl iubești? Nu m-ar mira, e genul tău, seamănă leit cu bărbat-tu, banal și cuminte ca o mîncare sleită. Inodori, incolori, inși care nu-și justifică existența — Și de ce trebuie să demonstrăm mereu că meritam să ne naștem? Și cine Îți dă ție dreptul să batjocorești o viață mult mai dramatică decît toate fotografiile tale, numai pentru că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ci doar una singură, pe Priska lui cu ochi migdalați, pe Priska de acum și dintotdeauna, nălucirea ei Îl umplea de bucurie și parcă Îl Întrema, Îndeajuns să-l dezmeticească din oda somnului, dar nu Îndeajuns să-i miște mădularele sleite, și se Înfiora de gîndurile sale, de cum răsucea firul amintirilor, care-i redeșteptau toate cele petrecute Înaintea acelui somn. 5. Și văzu lucirea făcliei care, aidoma unui astru, ardea deasupra capetelor lor, sub bolta grotei, și-și aminti freamătul mulțimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păreau niște sunete deformate de care te debarasezi cu condescendență. La un moment dat sună, dar nu-i răspunse nimeni. Atunci țipă. Tot nu primi nici un răspuns. Începu să urle și apăru un cap maladiv, care aducea cu un nap sleit. Capul acela tușea din treizeci în treizeci de secunde, o tuse care venea de foarte departe pentru a anunța că toate clipele fericite aveau un sfârșit, la fel ca și trupurile. Deținătorul acestui cap de muribund se numea Mazerulles. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timid pulsul domolindu-i bătăile Ruptă de realitate urc treptele flacărilor mă ascund departe de respirația dominatoare a viscolului alb neobosit apoi aștept o nouă dimineață Necruțător și hapsân vântul se întoarce din drum pentru o ultimă rafala în timp ce noaptea sleita de puteri se întinde letargica pe nemărginirea albă dureros de tăcută
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
de culcare, Rugă iarăși înălța Ca să fie lumea toată Iubitoare precum ea. Da-ntr-o zi, povestea spune, Nu știu cum s-a întâmplat Că făptura cea blajină La bolit căzu în pat Cu trup plin de fierbințeală Și chiar de puteri sleit, Că abia putea să-nalțe Rugi spre Domnul cel iubit. Alergară să-i aducă Leacuri tămăduitoare, Iepurașii cei zburdalnici, Urși și lupi și căprioare Dar zădarnică fu truda Nici un leac n-avu folos Că în patul de zăcare Se stingea
SÂNZIANA de LEONID IACOB în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363868_a_365197]
-
meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni adânci pe mâini și pe picioare Și caut să găsesc. Dar ce? Nu știu! Privesc în jurul meu cum totul moare Și vreau să mă opresc.Deja-i târziu? Ajută-mă să trec Poarta Barocă! Iubite..., rupe lanțul ce
VERSURI de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362413_a_363742]
-
meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni adânci pe mâini și pe picioare Și caut să găsesc. Dar ce? Nu știu! Privesc în jurul meu cum totul moare Și vreau să mă opresc.Deja-i târziu? Ajută-mă să trec Poarta Barocă! Iubite..., rupe lanțul ce
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]