272 matches
-
război cu USL-ul. Doar că el nu poate cere rediscutarea legii decât o singură dată. Dacă i se întoarce la fel... potopul. Sau emigrăm sau ieșim în stradă, ca la Kiev. E destul de liniște, în ultima vreme, părem destul de sleiți și de indiferenți. Inofensivi chiar. Dar aud cum crește în oameni revolta, pe zi ce trece. Revolta și ura.
Ce-au făcut infractorii din parlament, luni noapte, în timp ce noi dormeam by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20215_a_21540]
-
rândurile a ceea ce fusese Marea Armată. Napoleon și-a părăsit armata și s-a reîntors în grabă la Paris. Situația era la fel de gravă pentru ambii combatanți, rușii pierzând la rândul lor aproximativ 400.000 de soldați, armata lor fiind la fel de sleită de lupte. Rușii au avut avantajele liniilor de aprovizionare mai scurte și a faptului că reușeau să-și completeze efectivele mult mai repede decât francezii. A Șasea Coaliție (1812 - 1814) a fost formată din: Între timp, în războiul peninsular, supremația
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
lui Tucidide ajunge prea târziu, drept pentru care este exilat 20 de ani, se retrage la posesiunile familiei sale din Tracia și își scrie opera. După victoria lui Brasidas, în 423, cele două cetăți, ambele cu resurse, mai ales umane, sleite, încheie un armistiu de un an. Un ultim efort atenian se încheie în sudul Traciei în 422 cu o nouă victorie a lui Brasidas, care moare însă în luptă, alături de adversarul sau, Cleon. În 421, negocierile dintre generalul atenian Nicias
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
retrăgeau din Belgrad, considerate prea slabe pentru a mai continua rezistență. Potiorek a luat decizia să distrugă Armata a 2-a sârbă, neluând în considerație primejdia de a-și expune flancul stâng atacului Armatei I sârbe, pe care o consideră sleita și incapabilă să întreprindă acțiuni ofensive. În acest timp însă, Antanta (Franța și Rusia) a trimis ajutoare în Șerbia pe Dunăre și prin Salonic. Franța a trimis arme și muniție, iar Rusia muniție și alimente. Aceste ajutoare au permis sârbilor
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
avem de adaos nimic la cele publicate - decât că d. Simeon Mihălescu nu ni se mai pare în calitate de-a cere cuiva lămuriri dintr-o poziție oficială. Ediția numărului "Timpului" ce cuprindea scrisoarea d-lui Moldoveanu fiind cu desăvârșire sleită, reproducem scrisoarea și în numărul de astăzi. București, 1879, 12 (24) aprilie D-le redactor al ziarulul "Timpul", În urma atâtor vorbe făcute cu ocaziunea căruțelor de rechiziție române date evreilor rusești, am onoare a arăta cele următoare: În septemvrie 1877
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
atât mai periculos cu cât e mai simpatică figura lui, l-a promis de mult încă amicilor săi? Dar nu întreg, nu viguros, nu tânăr ar fi chemat a trece poporul românesc sub dominațiunea uriașului. Cu măduva secată, cu puteri sleite, cu sângele stors, îmbătrînit în mod artificial prin veninurile cele mai subtile ale corupției apusene și răsăritene, unind în el fatalismul oriental cu necredința occidentală, astfel e menit - un copil sleit de puteri - să cază în mâna pânditorilor, puternicilor, fireștilor
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o carte fictivă prin grădină. Simulam bunul-simț strângând din dinți, gândindu-mă că o să vină și vremea mea. În jur, țara întreagă se înghesuia, devenise neîncăpătoare, oamenii curgeau de peste tot, revărsându-se ca apa gălbuie dintr-o pungă spartă. Bărbați sleiți, îndesați în autobuzele cu burduf, ca niște muzicieni înghițiți de-un acordeon uriaș; femei colosale, irigate pe gambe de cerneala varicelui; copii fericiți, pătați pe fălci de dungile de cacao țâșnind din „Eugeniile“ expirate - totul semăna cu o grădină zoo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi dat orice să-mi umble prin minte, să afle fiecare gând. Nu știa că așa se duce dracului treaba, când ai spus totul și nu mai rămâne nimic de-ascuns. Am mai trimis niște hamsii pe lumea ailaltă: călduțe, sleite, mustind de ulei și lămâie. Îmi bombardam stomacul cu mortăciuni proaspete, scoase din cine știe ce putregai al Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
eu. Saboții făceau deliciul amicilor mei: râdeau de se prăpădeau când veneau în vizită, cine se mai încalță azi cu saboți, în loc de papuci?! Anii curgeau și nimic nu se întâmpla foarte clar, nici lumina nu mai părea aceeași. Mă simțeam sleit. Anotimpurile egale și precise de pe vremea lui nea’ Nicu dispăruseră. Nu mai aveam primăvară, și nici toamnă. Reperele zburaseră, monotonia se pulverizase în mii de monotonii mai mici, maniacale, confuze. Nu mai știai ce vine, nici măcar nu puteai să aproximezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Floci (impresionant: o cetate construită numai din fire de păr!), mie mi s-a părut că obiectul seamănă c-un antricot cu zgârciuri. Sau poate c-un fluture sângeriu, cu-aripile topite în grăsime. Lepidopterul de carne fragedă, macră, sleită, se pregătea să-și ia zborul spre orbitele fiecăruia dintre noi, pentru a ne imprima pe vecie cu poftele lui scârboase. Mi-ar fi plăcut să zic asta atunci, i-aș fi uluit pe toți. Rămăsesem singurul din gașcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un bagaj voluminos) o uluia și o împiedica să plece. Atunci, una, două, trei Adine se zbăteau în conglomeratul de gesturi, priviri și cuvinte ce ocupa spațiul tensionat dintre noi, nici una nereușind să se smulgă de-acolo. Plecam acasă târziu, sleiți, ca personajele lui Holban, sfâșâiați până la os, veseli, demenți, disperați. Ce ne ținea împreună? Orgoliul? Obișnuința? Frica de a nu pierde o investiție sufletească în care plasasem emoții și sentimente, ca economiile la bancă? Iubirea, pur și simplu? Dar „sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
numele, a burghezie și străinătate). Căldura topea asfaltul, femeile rămâneau cu tocul înfipt în bitum. Până și generalul-cosmonaut se înmuiase pe soclu, curgeau apele de pe tunica lui de bronz. În stație, lume multă. Trântiseră un chioșc acolo, unde o duduie sleită vindea înghețată „Vafe“ și sucuri. Muncitorii de la Spitalul de Oftalmologie așteptau și ei să-și ia o Fru-Cola. Noi nimerisem primii la coadă, cu patruzeci de muncitori în spate. „Co-comand eu!“ „Bine, măi Cezărică.“, se dăduse Mihnea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se mai auzea decât un gâlgâit îndepărtat pe țeavă. Agentul termic agoniza. După o săptămână, adunai două-trei lingurițe de nisip din chiuvetă. Oamenii mergeau la vecini sau ieșeau la colț cu gălețile. Prin venele de metal măcinat curgea viața orașului, sleită și răsuflată, cu sincope și întreruperi, în ritmul dictat de Partid. Mulți și-l închipuiau pe Ceaușescu acasă, cu un robinet imens în dormitor, pe care îl învârtea seara ca pe-un volan. Rar, sosea cineva să repare stricăciunile. Echipele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
vedeau decât mormane de tătari tăiați de săbii sau zdrobiți de ghioage. O parte dintre cai dispăruseră, mânați de Gligor tot mai departe, spre apus. O boare de vânt uscat mângâie iarba Înaltă. La margini mai era doar o Învălmășeală sleită, În care ultimii luptători tătari cădeau sub săbiile și ghioagele moldovenilor. Nu fusese o luptă adevărată, ci aproape un masacru. Un masacru incredibil, săvârșit de cinci sute de călăreți care făcuseră un drum de o zi și o noapte, Împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tot retrăgea. Și îl atrăgea, unde chitea că se găsea un loc mai potrivit spre a fi zdrobit. La 8 iulie 1709 Petru a decis să-l atace la Poltava. Oștile suedeze erau vlăguite. Rezervele de oameni, alimente și muniții sleite. Carol s-a aruncat în iureșul luptei ca un leu-paraleu. Dar a fost rănit grav la un picior. A trebuit să transmită comanda generalului său, Rhenskjold. Și să urmărească toată încleștarea purtat de ostași într-o litieră. Sfârșitul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pe toate planurile ființei sale biologice și psihice. În acest sens este de-a dreptul impresionantă apropierea pe care o face între starea sa defavorabilă și cea descrisă de Giovanni Papini: "Eram un monstru: un monstru nefericit și rigid. Palid, sleit, îndărătnic, nu mai voiam să văd pe nimeni. Nimic nu mă mai atrăgea în lumea valorilor obișnuite. Mi-am părăsit chiar prietenii... Totul s-a sfârșit, totul s-a încheiat, totul e pierdut. Nu mai e nimic de făcut..." Angoasa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Geaninei, din tot sufletul... O inimă neatinsă de colții vreunei crime, Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale, Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor. Stephane Mallarme (traducere - Ștefan Augustin Doinaș) CRISTIAN LISANDRU Jurnalist. Născut în București, la data de 18 iulie 1968. Fondator al Cenaclului de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fiindcă nu se putea trece spre fundul curții, comisarii ne-au ordonat să stivuim cadavrele spre a crea o cărare pentru circulație. Ajuns În mijlocul curții, ca urmare a acestei munci și a loviturilor primite am căzut Între cadavre cu puterile sleite”. Un evreu, care a fost Împușcat și rănit În curte când s-a deschis foc direct asupra evreilor, a reușit să se furișeze În subsolul Chesturii „călcând peste cadavre”. Luni, În zorii zilei când a fost scos din beci Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cumplit ce va săvârși într-o zi și care, în sfârșit, o să-l satisfacă. Și pe urmă o să se astâmpere... va fi satisfăcut sau poate că scârbit, pentru că va distruge și ceva din el însuși, va fi epuizat, slab și sleit, ca un vierme într-un măr, și teribila lui necesitate se va mistui. Și în ce stadiu al acestui proces ne aflăm acum? Asta-i lucrul pe care vreau să-l descopăr. Chestia cu Rozanov e o întrerupere. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
capul limpede și să trasez o tactică. O tactică...! Și acum, dacă tot am amânat atâta, mai pot aștepta până când Rozanov se întoarce în America. Și dacă George se va domoli, dacă va fi „epuizat“, cum spui tu, slab și sleit ca un vierme într-un măr, docil, crezi că va mai prezenta vreun interes pentru tine? Nu crezi cumva că-ți place așteptarea? Uneori am impresia că George e un pește pe care l-am prins într-o undiță... cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erau ca acelea ale lui Judy Osmore. Rochiile Dianei erau îmbâcsite, ar fi avut nevoie să fie spălate sau curățate, miroseau a tutun stătut, farduri vechi, farduri care nu mai erau de mult la modă, pudră veche, ruj de buze sleit, cremă de față alterată. Tom simți nevoia să strănute. În clipa aceea, cineva închise aparatul de radio. Tom se gândi: „Știe!“. Dar acum îi putea auzi pe George și pe Diane vorbind cu glasuri liniștite. Dacă s-ar fi concentrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că George e un om schimbat și se află încă în continuu proces de schimbare. Un străin care l-ar cunoaște acum pentru prima oară, l-ar găsi un tip oarecare, liniștit. (Și nu, după cum se exprimase Stella, „neputincios și sleit ca un vierme într-un măr“.) Cei care l-au cunoscut pe „vechiul George“ sunt uluiți acum de transformarea lui, deși continuă să fie adevărat că nici una dintre vechile lui cunoștințe nu se apropie cu plăcere de el. E blând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cum naiba i s-o mai spune locului macabru, vorba lui Dănuț), pe tărâmul uitării și al caznei, de unde nu mai există cale de întoarcere până la Judecată! Păcat, ăia doi haioși îmblăniți, chiar că începuseră să-mi placă! oftează Poetul sleit, brusc debranșat de la tensiunea pipăibilă a încleștării. Păcat de ei, păcat și de Silică. Păcat, păcat, păcat... Cu sau fără arme, binevoiți să ne cărăm! îi zorește Fratele. Mi se pare mie că se aud sirenele, de la dubele gaborilor. Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
De parcă trebuia să mai Întrebi, zâmbiea. —Grozav. Mersi. O să mă revanșez. Promit. Nu fi caraghioasă, spuse Ruby aruncând niște scrisori la coș. Și-așa lucrezi din greu. Ușa fusese deschisă de mai puțin de un minut când intră Fi. Arăta sleită și epuizată. Bună, Chanel, zise Fi, sărutând-o pe obraz. După ce s-au despărțit din Îmbrățișare, Chanel făcu un pas În spate ca să o inspecteze pe Fi. — Doamne, când ai dormit ultima oară toată noaptea, În 1485? — Cam așa ceva, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
pasaje: "Lui Traitdamour i se sculă din nou, parcă era turbat; se azvârli peste ea. Vă rog, domnule, futeți-mă-n cur, îi spuse ea, cred că o să-mi placă mai mult... Dă-ți drumul, răcni desfrânatul. Ai pizda prea sleită, și-i străpunse curul fără să-l fi umezit. Îmi dau drumul... din nou, îi spuse ea, continuând să și-o frece cu mâna". L'Anti-Justine, p. 144. "Uneia îi curge spermă din gură apoi o serie întreagă cu aceleași
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]