1,355 matches
-
Ideea că ar putea, cu ajutoare de el cunoscute, prelua puterea și instaură o dictatură în care fiecare miner - sau ca si miner - să primească cei zece mii de dolari râvniți i s-a înfipt în creier. Judecătorul care l-a slobozit își dă demisia din magistratură, nu covârșit de rușine, ci clamând că o face în urmă presiunilor. Cei care îl judeca pe Miron Cozma în procesele pe rol sunt, de la natură, înzestrați cu o răbdare îngereasca. Așteaptă să-l aibă
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
polara" etc. Uneori, călătorul, în plină emoție (și asta, mai ales, în Țară Sfîntă), caută metaforă: "Poliedru din piatră, painjeniș de coloane căutînd lumină celesta, căpățina de Golgotă în care sînt înfipte cruci peste cruci, vestmînt de cruciați veniți să slobozească din stăpînirile păgîne împărățiile Domnului, așa se înfățișează Biserică Bunei Vestiri". Puțină subiectivitate în aceste note de călătorie; ochiul descoperă, înainte de toate, valorile știute ale spațiului, le caută mereu povestea și dovezile care să le ateste veridicitatea, mentalitățile, caracteristicile unor
Voluptatea povestitorului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17535_a_18860]
-
antidemocrat, socialist răsăritean, Goebbels, Vâsinski etc., etc. Acum nici să-i dai în judecată nu mai are rost. Nici unul dintre lătrai nu a răspuns pe puncte la ceea ce am spus în mod real: avea rafala pregătită dinainte, gata s-o sloboadă la grămadă. Cu acesti ciborgi arvuniți nu se poate duce o polemică, ci doar un război. Nu mă adresez lor în rîndurile care urmează, ci sutelor de mii de cititori onești ai Adevărului". Cronicarul n-a contabilizat cum a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
salvare. aproape de pământul din care s-au hrănit atâta vreme. De jos, Pepita surprinsă ea însăși de atacul păsării, Apoi deznodământul și neputința de a înfrunzi. se porni pe un lătrat spăimos, prelung, lugubru. Uliul, înspăimântat la rându-i, își slobozi prada în fața * * * cățelușei întărâtate, depărtându-se. Prăbușit în țărână, Porumbelul simți dimineața strecurându-i-se în porumbelul se zbătea. trupu-i cuprins de spaime. Cățelușa nu-și încetase lătratul zbuciumat. Curând Fiecare clipă furată soarelui din cușca nemiloasă era porumbelul își
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
după care îl scoase cu grijă din găsită pe alee. Se apropie mârâind. capcana nedorită. O ridică la înălțimea ochilor și-o privi cu Trupul porumbelului se chirci înfiorat. Mișcarea lui o atenție. Zărind inelul, îl citi, apoi oftând îl slobozi spre irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără vânt, În furia ce o cuprinse, cățelușa îl sfârtecă. după care se îndepărtă
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
Acum țipă de dorul libertății” etc. (Evadare). Oximoroanele sunt și voluntare și involuntare (dar mai mult de primul fel, căci pe rețeta lor merge imaginația Anei), iar fondul din care scoate versurile e cu sfîșieri și dureri, cu zăvoarele elegiace slobozite de tot: „Cîntece vesele nu cere de la mine,/ Triste le fac eu cîntînd.// Cuvinte de dragoste nu cere de la mine,/ Sunt ploaie de vară, sunt vînt.// Credință și pace nu cere de la mine,/ Sunt moartă de mult - netrăind.// Pasiune, dorință
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
de carbonaro, schingiuit în temnițele unui autocrat sângeros ("Tirane! vezi prada-ți, vezi cugetul sau"). Toate aceste scorneli copilărești trebuiesc a fi deduse din versuri la limita neroziei ("puternică impresie de stupiditate", resimțită de G. Călinescu). Maniacul discursurilor versificate se sloboade în voie. Iar personajul imperios al Babei răscolind "vulvorile" devine o caricatură care vorbește "că la ușă cortului": trei imperative vulgare, na, în câteva versuri, în pofida vocativelor înalt oratorice: "tirane barbar", "tirane", "barbare" - alte trei "tirane" urmează în "Blestemul". Așadar
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
vorbea, oare numai despre picturile lui Rembrandt?" Evident, întrebarea ei e retorică. Eternitatea ca plan secund al temporalității, zonă secretă de semnificație, este sursa nefericirii acestei femei. Căci libertatea pe care o pune la dispoziție sinelui acea "bășică de eternitate" slobozește totodată în lume o făptură nouă, independentă și definitiv ruptă din cea care fusese înainte. Cu alte cuvinte, în fiecare din noi, pare a crede eroina romanului, există mai multe persoane, fiecare cu clipa sa de manifestare și de libertate
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
înfrunta cu toată ardoarea firii lui, și vara fericită ajunsese să fie un iad. Episodul cu țiparul a fost ultima picătură. Chiar în noaptea aceea, pe când auzeam din pat acel du-te-vino neîntrerupt al doamnei Forbes prin casa adormită, fratele meu slobozi deodată toată povara urii care-i clocea în suflet. - O s-o omor - zise. Mă luă prin surprindere, nu atât hotărârea lui, ci faptul că și mie-mi stătea gândul tot la asta, de la cină încoace. Totuși am încercat să-l
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
lupta și învinge, bizuindu-te pe tine și nu pe alții, este eșantionul unui mare european. Suntem, adică; putem fi, europeni, luați unul câte unul: Eminescu..., Enescu..., Brâncuși, - merge! - Toți laolaltă, însă, plus robii vechi, mai mult sau mai puțini sloboziți, greu, greu de tot... Dacă am avea răbdarea (și mazochismul) de a ne uita zilnic la jurnalele de știri T.V., mai ales pe obscenul, trivialul Pro-T.V., și ne-am gândi, obiectivi, câți din seria violatorilor și răufăcătorilor de
Cine intră în Europa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16214_a_17539]
-
e prea departe de Eichendorff): "Muntele e lăsat pentru poet, și poetul pentru munte. Aici, privind maiestatea naturii, el se inspiră a cânta amorul și gloria, nu în zgomotul orașelor unde câte o privighetoare pribagă, în alee trase cu sfoara, sloboade niște sonuri tânjitoare și regulate ca muzica din califul de Bagdat." În Cum am învățat românește, după ce respinge absurditatea buchisirii alfabetului pe dinafară și învață literele românești citind Istoria despre începutul românilor în Dachia de Petru Maior, elevul îi declară
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
săi într-ale restituirilor sonore). Cu zece ani în urmă, într-un timid debut de primăvară, am fost pus în situația (deloc comodă) de a da nume unui ansamblu studențesc de percuție, ce se foia de ceva vreme, gata să sloboade primele murmure pe scenele de concert. Care va să zică, am fost naș. Un naș de botez atipic pentru că, dacă de obicei, cel aflat într-o atare ipostază nu poate prevedea destinul fiului, nedîndu-și seama cît de norocos sau ghinionist, cît de ordinar
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
explică eroul acestui eveniment pufăitor. Era un bătrânel cu dinți rari, cu burta mare, buze groase, care atunci când vorbea (și vorbea într-un ritm ca rostogolirea unor butoaie din vârful muntelui, de nu se mai opreau, era puțin și bâlbâit) slobozea o ploaie de stropi de salivă, încât un-doi am făcut pasul înapoi pentru a ne păstra fețele uscate. Era o cunoștință veche a părinților, locuia departe, dar în trecere fiind prin Cluj se hotărî să-și viziteze prietenii, imediat am
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
purta îmbrăcămintea Elenei, că nu mai voiam să par ceea ce nu sunt, că preferam să-mi pun hainele mele, vechi și ponosite, sau cele pe care părinții ar putea să m i le cumpere din când în când, și-am slobozit toate astea până când vocea mi s-a spart într-un plânset de nestăpânit, care m-a lăsat cu răsuflarea tăiată. Am fost pesemne atât de convingătoare încât părinții și bunica s-au privit pe tăcute și au înțeles că, renunțând
Eu am fost ea uneori by Gustavo Dessal () [Corola-journal/Journalistic/2789_a_4114]
-
ales de una din sclavele aduse de curând din părțile Donarisului, cu pielea mai albă decât cretanele și părul mai presus de al altor ființe. Inima în piept îi ardea și din când în când, fără ca să-l audă cineva, slobozea câte un geamăt. Sclavii îl urcară în lectică, crezându-l bolnav, dar se bucurară când Perigeu strigă cu glas tare, s-audă toți cei ce ieșiră odată cu dânsul. Prieteni, fiți astă seară oaspeții mei, apoi venindu-i brusc o altă
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
revelatorii, așa cum doar închisoarea politică sau convertirea pot fi, pe „ultimul” Barthes (sau, cel puțin, pe acel Barthes din „Plăcerea textului”) l-ar putea lega câteva aspecte fundamentale. Ca de exemplu: a. Hedonismul, lipsit de orice complexe, al lecturii. „Hoinărind slobod printre vise”4 Steinhardt este, și el, un apologet (trubaduresc) al ideii de plăcere a textului. Tema, obsedantă, îl preocupă atât pe evreul burghez al anilor ‘30 și ‘40, cât și pe scriitorul creștin ieșit din închisoare. b. Stilistica paradoxurilor
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
Legenda lui Horea-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge, / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșiți din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”. Hatul acela pe Feleac, morții de sub glie, țara hăcuită îi chemau pe poeți să cânte Ardealul sfârtecat, Ardealul, acea „conștiință a legăturii veșnice dintre Neam și Pământ”. Iar când răsuna prelungul dangăt ale clopotelor Ardealului
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
social-patriotică, poezie dominată de sinceritate, inteligență, erudiție, talent”. O poezie a unui „poet haiduc” - cum îl caracteriza Ion Dodu Bălan -, a meditației „asupra vieții, sorții și a morții”, într-un univers liric divers tematic, cum ar fi „Ursul românesc”, „E slobod să mai cânt în România?”, „Garoafă roșie”, „Lupta cu îngerul” etc. Poezii deseori cu trimiteri la Esenin, Ady Endre, Maiakovski, Garcia Lorca, Pușkin, Apollinaire, din care a făcut traduceri. Poeziile de dinainte de-Al Doilea Război Mondial uneori sunt scrise
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
Legenda lui Horia-mi fierbe-n sânge, / În doina mea Ardealul plânge / Și cer dreptate două mii de ani. // Eu sunt trimisul timpurilor noi, / Ieșit din rând cu cei ce scurmă glia, / Și, totuși, vin să vă întreb pe voi: / E slobod să mai cânt în România?”; „De te va rupe și pe tine, / Garoafă roșie, nu plânge. / Pe masa cu mâncări străine / Tu varsă doar un strop de sânge”; Nu simți apropiatul freamăt / De furtună ce-mpânzește țara? / În zadar vă
Grandoare şi decădere la mâna destinului! [Corola-blog/BlogPost/92603_a_93895]
-
își au sursa în copilărie și ne urmăresc, apoi - în rafale, sau c-o intensitate egală - toată viața. Desenam pentru că îmi plăcea conturul lucrurilor și odată am întârziat mult lângă un zugrav din Vâlcea, care picta o troiță, pentru fântâna „slobozită” de curând. Visam să ajung și eu ca acel meșter, să mi se dea pe mână o troiță, pentru răstignire. Nu pot uita mirosul de uleiuri și luciul culorilor proaspete pe lemnul geluit. N-am avut timp să mă fac
Marin Sorescu, pictorul [Corola-blog/BlogPost/97255_a_98547]
-
Astfel, dacă se coase în această zi este pericol de trăznet, de grindină, de boli de ochi sau de cap. Cine va coae sau va toarce se va umple de boli de piele, spun vorbele din popor. Tot acum, se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii să se nască înainte cu două săptămâni de Sfintele Paști, frumoși și pestriți. Din 26 octombrie și până în 27 octombrie, nu se seamănă secară, căci e primejdie de moarte pentru semănător. Brumărel, reprezintă în tradițiile
TRADIŢII ŞI OBICEIURI ÎN LUNA OCTOMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383687_a_385016]
-
și port bluza diafană din privirea- ți sub dorul ce mă poartă în înaltul cel mai înalt. Freamăt în dorința-ți nemărturisită și las carul cu stele să ne poarte visul. Pe vârfuri de gânduri pășim încet, încet... Curând! Voi slobozi toate florile să-ți deznoade pașii pe vârfuri de brad, pe vârfuri de pădure... rumoare în mișcare, doar salturi spre lunga, nerăsuflata îmbrățișare! Referință Bibliografică: August / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1679, Anul V, 06 august 2015
AUGUST de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380212_a_381541]
-
beau că mi-s buzele arse și dă muzică în surdina să stau așa până și el o să vină din universul rătăcit și chiar dacă este în asfințit iar timpu-badyguard e grăbit vom sta privind năuci cum dintr-o țigară va slobozi un vis ușor, fără poveri și vom pleca și noi în rotocoale tăcuți spre nicăieri. Referință Bibliografica: SPLEEN (SPRE NICĂIERI) / Elenă Spiridon : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1495, Anul V, 03 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elenă
SPLEEN (SPRE NICAIERI) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378191_a_379520]
-
crește, tinerețile le călăuzește, bătrânețele le întărește, pe cei slabi de suflet îi îmbărbătează, pe cei risipiț îi adună, pe cei rătăciți îi întoarce și-i împreună cu Sfânta Ta sobornicească și apostolească Biserică. Pe cei bântuiți de duhuri necurate îi slobozește; cu cei ce călătoresc pe ape, pe uscat și prin aer, călătorește; văduvelor le ajută, pe cei bolnavi îi tămăduiește. Adu-ți aminte Doamne, și de cei ce sunt în judecăți, în închisori, în prigoniri, în amară robie și în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93776_a_95068]
-
procesiune. Toți erau tăcuți, cu frunțile plecate, iar, când se găseau la troiță, se închinau cu evlavie. Cum trecuse și ultimul pâlc de săteni, liniștea se așternuse ușor peste vipia groasă. Și, ca la un semn, baierile cerului se desfăcură slobozind fulger după fulger minute în șir, urmate de tunete; tăriile păcuroase deveneau luminoase ca ziua, pentru ca să recadă în smoala fierbinte și gălăgioasă a tunetelor iar și iar, de parcă avea să vină sfârșitul... Și se făcu să treacă în clipele acelea
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]