617 matches
-
și gata!!! Dar dacă în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ca o adiere doar: „...țăăă!...oaneee!” Și din nou mai aproape parcă: „...truțăăă!...Ioaneee! ... iți-văăă!” Aista-i glasul lui Iordache - a dedus Mitruță. Ceva nu-i la locul lui. Eu zic ca lângă boi să rămână Amnar, Puicuță și Gavril Sloi, iar noi să pornim înaintea lui Iordache. Acoperiți boii cu țolurile și... după mine! - a hotărât Ion Cotman. Au pornit în direcția de unde venea strigătul. La o bucată de drum, Cotman s-a oprit și s-a bătut cu palma
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
rânduim la despicat troienele în față, va trebui să stăm și la căpătâiul lui Hliboceanu, că cine știe, s-a trezi și a spune sau a cere ceva... Până să plecăm, mai aduceți câteva țoluri și înveliți-l, că îi sloi de gheață! Când mergi și te lupți cu troienele te încălzești, dar când stai îi altă treabă. Și unde mai pui sângele pierdut până l-am găsit noi? Dar dacă nu-l găseam? Până dimineață îngheța, sărmanul - a vorbit cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poate chiar mai mjul ți, hoților de drumul mare. Puicuță s-a repezit la celălalt. Dintr-o lovitură l-a îngenuncheat. Unde ai aruncat pistolul voinice? Ai? Ia să-ți aud glasul, că altefel te tăvălesc prin omăt până ce ajungi sloi de gheață și te las aici să dea lupchii peste tine! L... l-am... aruncat. Unde l-ai aruncat? Hai, povestește, până nu mă supăr și mai tare decât sunt! Uite... acolo - a scâncit hoțul, arătând locul cu capul. Și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
râului Los Angeles, la mică distanță În aval de barajul de la Sepulveda. Astfel, În dimineața zilei de 2 aprilie, Începând cu ora aproximativă 07:39, cei mai matinali locuitori ai orașului au asistat uluiți la defilarea unui șir impresionant de sloiuri transparente din silicon, soluție salină, elastomeri, spumă poliuretanică, gelatină și jeleu, adică tot ceea ce burdușea până nu demult interiorul celor mai arătoase ființe din zonă, sau, dimpotrivă, ceea ce le prisosea, cum ar fi pungile de grăsime rezultată după milioane de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd să iau aer. — Asta nu-i a bună, zice în glumă Monte Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se întîlnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi dat seama, chestie de aură, puncte energetice, karma, transmigrație, reîncarnare, se gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la colțuri din cauza frigului, și își trase batista din buzunar. Te-ai găsit tocmai tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mine, am să mă înec, atunci cu siguranță carnea mea o să înceapă să miroase a animal bătrân, un miros specific de celulă descompusă parțial. Eu n-o să simt, n-o să simtă nici Trofin, sau poate el, el care este un sloi de gheață o să simtă o vreme, foarte puțin timp, dar Ovidiu, Fana, ei vor percepe cu siguranță duhoarea, ea va intra în perdele în covoare, în lucruri, se vor foi pe scaune jenați când vor veni pe la mine, se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și, după câteva scâncete orăcăite, se întoarse cu fața spre noi, luminând înscrisul aurit de la picioare: Căpcăunu per Ptolemeus. D eschideți gurile, vino cu furtuni care să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă interioară! Dacă oamenii s-au închis în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru că se ivea pe neașteptate alt tren din sens opus, spulberând căldura și speranțele noastre. L-am implorat pe Hugo pentru o Lună într-un loc nestrăbătut de trenuri ori un tren cald pe linia 2, staționar. Hugo era mai sloi decât noi și mi-arată din priviri oglinzile reflectărilor. Deși era soare, trenurile spre viitor erau înconjurate de noapte, la ferestrele luminate călătorii păreau desenați. Fulger pe roți, Rapidul ne lipea de pământ cu o putere magnetică atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-O să aibă loc un război? întrebai. -Despre asta știi mai multe decât mine. Crama e acolo, iar acum iată fericirea. Deschise o ușă. Văzui un bazin adânc de vreo treizeci de centimetri, vast, umplut cu o apă ticsită cu sloiuri de gheață, din care se ițeau la suprafață puzderie de gâturi de sticle de șampanie. Ai fi crezut că e o inundație datând din era glaciară ce invadase mormântul acelui împărat chinez care fusese înmormântat împreună cu mii de statui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
efigia armatei sale. -Visez, murmurai. -În felul acesta, în orice moment din zi ori din noapte, avem șampanie la temperatura ideală. -Câte sticle sunt? -Habar n-am. O mașinărie se ocupă de menținerea unui curent și de regenerarea apei în sloiuri. Sticlele nu trebuie să fie prea apropiate una de alta, pentru ca bucățile de gheață să poată circula. -Și doar veuve-clicquot? -E preferata mea, dar avem și dom-pérignon, preferata lui Olaf. Și pe lângă asta, avem și roederer și krug. -Cum procedați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
să-i fie necunoscute unui personaj atât de important ca mine. De altfel, voiam să descopăr șampania preferată a predecesorului meu. Ea apucă o sticlă, o puse într-o frapieră pe care o umpluse în bazin. Eram uimit de densitatea sloiurilor. Sigrid deschise un frigider plin de cupe strălucind de chiciură, luă două și urcă înapoi în salon, insistând să-mi spună cât este de importantă temperatura paharului. Am urmat-o, uluit și docil, părăsind cu regret această peșteră a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
un șal gros de nu ți se vedeau decît ochii, însă nici n-a fost nevoie de mai mult, mi s-a părut că Piața Roșie se golise brusc de lume și că, miraculos, privirea ta începea să-mi topească sloiul de gheață pe care-l aveam în suflet. Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
chiar și pe drumul drept trebuie să mă opresc din cînd în cînd să iau aer. — Asta nu-i a bună, zice în glumă Monte Cristo, gîndindu-se că ar fi posibil să înghețe instantaneu, oare cum o fi să vomezi sloiuri? — Dacă le trebuie droguri, o să le dau eu droguri, zicea Piticul, pînă o să le iasă pe urechi. Știa să scoată bani și din piatră seacă, atunci cînd era vorba de scumpa lui patrie. Imediat s a dus să se întîlnească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
explice o dată, ar fi putut să fie la fel de bine o plantă, un mineral sau o insectă, și tot mi-aș fi dat seama, chestie de aură, puncte energetice, karma, transmigrație, reîncarnare, se gîndește. Dacă mai întîrzie mult o să te faci sloi de gheață, își spune Sena privind în sus la releul de televiziune montat în vîrful Casei Scînteii. Simți cum ochii încep să-i lăcrimeze la colțuri din cauza frigului, și își trase batista din buzunar. Te-ai găsit tocmai tu să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce derutat e și Poștășică, nu mai știe cum să te liniștească, pe ce să pună mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu "Iartă-mă, frate clopot!" Fățărnicie! Acru de este sângele fratelui meu, oțet voi primi să-mi astâmpăr setea; foc de arde în sângele lui și eu mă voi aprinde rug până la cer; gheață de i se va împietri inima, sloi o să mă prefac în mijlocul verii. Frate semn, nici cuvintele nu ne sunt îngăduite să le schimbăm între noi de dragul cuvintelor. La 16 ani, viața pe verticală este o amăgire a înaltului. În cer marea urcă doar când pescarii pășesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
secretarul fișa de pensie, 58 de zile lucrătoare au ieșit într-un an de muncă, deși până iarna târziu desfăcea la popușoi, sfecla o scotea de sub zăpadă. Iernile erau lungi și drum de bătut peste dealuri, 15 kilometri. Prutul îngheța sloi, mistreții nu aveau patrie, recolta în Basarabia se strângea mai devreme. Paznicii făceau focuri, loveau cu ciocanul în tălăngi, asmuțeau câinii toată noaptea, dar fără folos: nesătulele lighioane devastau coșere întregi de porumb. Erau săraci, dar niciodată nu și-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de primăvară de pe dealurile din jurul satului. După Întortocheli complicate prin care părea că se Întoarce de mai multe ori din drum ca să traverseze grădini și chiar curți, se vărsa În cele din urmă În Valea Măriei. În acel martie, auzeai sloiurile lovindu-se din cînd În cînd de picioarele podului. Tot În fața primăriei, dar puțin spre dreapta, mai precis, În dreptul casei lui Müller, se găsea o stație de autobuz acope rită, un fel de adăpost cu o săliță de așteptare, o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
apele se umflaseră și se vărsau vijelios unele Într-altele, rîuri din ce În ce mai late pînă cînd s-au topit toate Într-o singură curgere, aceea a marelui Obi. Vasul cu prizonieri străini și cu deținuți ruși plutea la vale escortat de sloiuri, lovindu-se de ele și legănîndu-se a scufundare. La Novosibirsk, pe soldatul austro-ungar Gheorghe Pomean l-au dezlegat de camaradul său și l-au Înlănțuit de alți doi deportați. Au schimbat și corabia, Îngrămădindu-i pe una mai mică. Unor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Bine, băieți. Mergeți, alegeți oamenii și pregătiți-vă cum trebuie. Aveți la dispoziție două ore - ne-a spus căpitanul Înainte de a pleca. ― După ce a ieșit căpitanul, Îmi plesneau urechile de câtă liniște s-a lăsat În bordei. Mă uitam la sloiul de lângă mine, care nu spunea o iotă. Doar făcea mărunt din buze... ― Mă gândem pi care cercetași să-i luăm. Ne trebuiau numai doi. Da’ de nădejde, nu șagă! Nu erau răi nici ciilalți, da’ eu vroiem să-i găsesc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]