100 matches
-
rezervat un „tratament” răsfrânt asupra întregului lor spațiu vital: „[...] dacă pribegiră boiarii, au trimis [Mihnea] le-au prădat casele; și le-au sfărâmat până în pământ și nu numai casele, ci și biséricile și mănăstirile lor și slugile și egumenii erau sluțiți de dânsul și căzniți”. Atunci când Grigore Ureche (frecvent consultat) începe să-i vină în ajutor, Anonimul Bălenilor sporește numărul petelor de sânge („răzbunări voievodale”) cu întâmplări violente din istoria Moldovei. 52. Sultanul, învestindu-l Domn al țării Românești la 16
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atrăgătoarea ușuratică din acea clipă începe calvarul. Abia acum, când arată ca o „iazmă hidoasă”, înțelege ea prețul dragostei. O operație de chirurgie plastică îi redă splendoarea și, deci, speranța, însă excesele unei nopți de amor provoacă iarăși un dezastru, sluțindu-i chipul. Dyonisia se sinucide, nemaiputând îndura coșmarul unei existențe fără sens. Sexualitatea, ca ispită ce duce în cele din urmă la rușine și dezgust, și iubirea proiectată în absolut, poezia îmbrățișării și beția trivială a simțurilor, extazul și sila
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
pot vedea o imagine simbol a unei lumi care trece de la secolul XX industrial înapoi la secolul XVIII. Cândva, în anii ’80, de la Călan la Hunedoara s-a făcut o mare conductă de gaze. Ea traversează 7 km de dealuri, sluțindu-le cu urma ei de fier vechi, de industrie ratată. Gazul nu a circulat niciodată prin acea conductă. Rugina, da. Acum, în Sâncrai, femeile plâng și bărbații beau. Din când în când, unul se duce, iar ceilalți îi sapă groapa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu zvonul și răutatea lumei. Se mai deschid porțile și pentru ca să intre bieți oameni nevinovați ca Mini, și să se necăjească și ei degeaba. Cu capul ceva mai ușurat de migrenă, Mini hotărâse că necazul, atunci când îl scoatem la lumină, sluțește încă mai mult chipul lui urât, subt privirea sașie a oamenilor. De unde însă venea necazul? Cine era oare acolo de vină? Amica Nory ar fi căutat desigur un vinovat: bărbatul. Omul care a trecut pe acolo. Mini credea și ea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
jertfe pe altarul catedrei cucerite? Buna Lina, cu existența ei modestă și laborioasă, îi părea pesemne o piedică, de aceea o sfredelea cu vorbe răutăcioase, așa domol și răspicat cum glăsuia. O ura, ai fi putut zice, după dezgustul care sluțea sluțenia lui când vorbea de ea. Iar Linei îi era frică de el, pur și simplu. Piciorul doamnei Eliza era, în adevăr, perfect în felul lui. Mai delicat decât te puteai aștepta, cu gleznă fină, "cambrat" și cu pantofi de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
plimbau plicurile prin aburi. Încleiate prost, se desfăceau numaidecât. Nu țin minte ce și cum scriau oamenii: pe noi ne Înveselea la culme să-l auzim pe Mișu cum le citea cu intonație și cum pocea cuvintele. Pentru că el le sluțea din mai multe pricini: una, că nu știa să citească prea bine - abia se descurca, la școală, cu literele de tipar; a doua, că le scriseseră prost expeditorii; a treia, că Mișu era oricum gângăvit și slobozea cuvintele printre șuiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
paradisul copilăriei mele să-mi plâng plecații, prea mulți și prea devreme. Satul mirosea a pustiu și a moarte... Aud ecouri... glasuri cristaline de copii. Refac drumul spre iaz. Apa mă privea nepăsătoare ca pe o străină... O, biet chip sluțit de nebunie, ale cui păcate ancestrale le-ai purtat pe umeri-ți masivi și cum de tocmai tu te-ai cerut învălurit în apa oglinzii care zace de veacuri în sufletul meu? Cioburi de amintire Cioburi din amintire se oglindesc
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
au fost apucați de o mare spaimă, și au luat-o la fugă ca să se ascundă! 8. Eu am rămas singur, și am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, fața mi s-a sluțit, și am pierdut orice vlagă. 9. Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe cînd auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pămînt. 10. Și iată că o mînă m-a atins, și m-a așezat tremurînd pe genunchii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
sine. Bustul este cuprins în declinul unei mișcări ce parcă și-ar dori descătușarea de un invizibil lanț care-l ține captiv într-o neputință mecanică zbuciumată. Intensitatea efortului său muribund determină clipe când acele mâini ce absentează descomplectând și sluțind întregul par a se reîntoarce în familiaritatea funcționalității lor, par a crește din nou sub astrul dorinței de normalitate. Bustul uman lipsit de mâini se așează pe talgerul înțelegerii profunde contrabalansând normalitatea pe care și-o dorește ființa umană incomplectă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
e cam foame? Ei, să vezi! Totuși sunt un bun prieten. Să știi că mai e pe farfurioară pațină mâncare! - Cum să mănânc eu din farfurioara ta? - Când ți-e foarte foame! Foamea ți-aduce multe rele, te slăbește, te sluțește! Nu e înțelept, așadar, să-ți strici foamea cu dulciuri! Ingrid povestește bunicii treaba cu pisoiașul. - Știi ceva? Spune Buna. Te-ajut și pe tine și pe prietenul tău! Ori de câte ori mănânci o îmbucătură te voi lăuda și vom pune o
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
aduceți Domnului un dobitoc cu boașele frînte, stricate, smulse sau tăiate; să nu-l aduceți ca jertfă în țara voastră. 25. Nici să nu luați de la străin vreunul din aceste dobitoace, ca să-l aduceți ca mîncare Dumnezeului vostru; căci sunt sluțite, au metehne: și n-ar fi primite." 26. Domnul a zis lui Moise: 27. "Vițelul, mielul sau iedul, după naștere, să mai rămînă șapte zile cu mamă-sa, și apoi, de la a opta zi înainte, va fi primit să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
pentru că-1 iubea și-1 temea, și pe care nu vroise s-o mai vadă ... Și moarta aceea, așa cum o văzuse, cinci minute, el singur cu ea ... abia ieșită din chinurile brutale . . . sluțit și trist, oribil de trist și de sluțit... In sfârșit, acum acolo, catafalcul, biserica, corul, laolaltă, pe când în el se petrecea ceva neobicinuit. Un fel de fermentare și de dizolvare. Toate imaginile - el, Sia, ceilalți - compuse și descompuse și toată simțirea amalgamată, întoarsă la un rudiment așa cum fusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
măsură se vrea oriunde un răspuns. E-nchis orice deschis de gură și orice ochi este străpuns de-același rău de nepătruns făcut stăpân în bătătură. De ne-nțeles unde-am ajuns, trăim o viață prea obscură din acest ev sluțit de ură, românii pleacă în ascuns. 1971 Ecou peste ani Alt secol și un alt mileniu, se circulă mult mai ușor, românii-au renunțat la dor, la demnitate și la geniu. Se-mprăștie voit în lume, pe unde pot, pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
vreo idee ce s-a ales de fiica dumitale? Iecaterina Romanovna dădu din cap, cu ochii încă închiși. ă Ai vrea să te ajut ca să afli? Ea își deschise ochii, de data aceasta uitându-se direct la Profiri. Neliniștea îi sluți fața și avea o privire plină de ură, deși cui îi era adresată, Porfiri nu putea să spună. ă Nu am nicio fiică, strigă ea. ă Doamnă, am impresia că dumneata ai avea nevoie de un preot, nu de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
câinoasă, dacă nu-i ajutau acatistele date la biserică pentru îndepărtarea spinului de la inima bărbatului, la ea venea, c-o puică albă. Coana Marița o spinteca la miezul nopții și-i scotea mațele afară. Se zicea că orbește țiitoarele, le sluțește cu vrăjile ei, Doamne ferește de asemenea lucruri! De Anul nou învăța codanele să se despoaie în fața oglinzilor când cântau cocoșii a doua oară, să-și vadă logodnicii, iar la Bobotează topea cositor într-o ceașcă și știa dinainte dacă-ți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
versului!) și strică noima stihului. Căci, cum, fulgerînd, Înfiorați intră În legături rele cu alte cuvinte și poetul face o demonstrație În acest sens dînd pentru un vers mai multe variante. Un cuvînt nu trebuie, apoi, prea adesea pomenit, pentru că „sluțește” stihul și acest păcat este de neiertat. O idee frumoasă la Conachi este aceea despre „firea cuvîntului”, zicînd că o metaforă este bună atunci cînd un cuvînt se potrivește cu firea altui cuvînt. Cutare cuvînt „nu prinde cît de puțin
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lumina. Până atunci, pe chipurile pictate sau doar desenate, vârstele morții se prefiguraseră cu neîndurare. Pe cei care semănau mai mult cu ceea ce știau despre dânșii, desenul îi îmbătrânea mai puțin, așadar urmau să moară mai degrabă. În măsura în care desenele îi sluțeau și îi îmbătrâneau, aveau să moară mai târziu. Ei bine, în desenele din ziua aceea, portretele erau mai tinere decât se arătau în realitate. Zadarnic căută pictorul cutele săpate în obraji. Fețele le erau netede ca o frunte de copil
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de necaz mai mult decât obiectele tehnice. Să adăugăm că bunurile colective și experiențele de consum în spațiul public ocazionează mai frecvent decepția decât utilizarea bunurilor private. O dovedesc aglomerările de automobile, poluarea sonoră sau a atmosferei, dar și peisajele sluțite de urbanism, colinele betonate, plajele suprapopulate și poluate, locurile turistice invadate de vizitatori, convorbirile telefonice cu voce tare în spații publice. Trebuie oare să conchidem că prețul bunăstării e mai mare decât ar valora avantajele ei, neplăcerile sunt mai mari
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
în unele legende bucovinene, papare Știma Prutului sau Știma Bistriței; Știma iese deasupra apei la miezul zilei și-i cheamă la ea pe trecători ca să-i înece, sau, alteori, când e lună sau vreme rea, iese pe uliță și-i sluțește pe cei care nu-i dau pace. În cele mai multe cazuri, formula magică a strigătului apei este: Ceasul a sosit, / Omul n-a venit" sau "Ceasul a venit, / Dar omul nu-i!" : Când eram prin dreptul genunii, numai ce aud zicând
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a) - a zăbovi, a sta peteală - beteală piciorug - piciorong, cataligă piedică - legătura de la picioarele mortului pipăruș - ardei (iute) pișca (a) - a vătăma plămădeală - aluat pentru pîine plînsoare - boală la copii cu insom nii și plîns poamă - strugure poci (a) - a sluți pocit - flecar, deocheat pocriș - capac podbal - podbeal, podral, plantă podeală - tavan pogace - turtă de mă lai/grîu poiată - bucătărie de vară pol - monedă rusească polog - iarbă cosită întinsă pe brazdă popchișor - plantă porumbel - păducel, arbust sălbatic posteucă - lemn cu care
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-o eu, ai fi găsit-o minunată. Scapin (17) Nici nu mă îndoiesc. Chiar fără s-o fi văzut, îmi dau seama că era cu totul și cu totul fermecătoare. Octave (17) Lacrimile ei nu erau din acele neplăcute care sluțesc fața. Plîngînd, avea o grație adorabilă, iar durerea ei era cea mai frumoasă din lume. Scapin (18) Îmi închipui. Octave (18) Izbucneam toți în lacrimi, cînd o vedeam aruncîndu-se la pieptul acestei muribunde, pe care o numea scumpa ei mamă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
gărzii să rămână pe sala din fața spătăriei cu stele și a cerut să fie înfățișat domnitorului. Se pare că fusese așteptat, pentru că imediat a fost dus în odaia în care, îmbrăcat cu grijă, întins pe pat, zăcea beiul, același bei sluțit de infecția generală a pielii feței. Selin îl salută politicos, se opri o clipă, ascultă, ridică un deget în sus și întrebă: — De ce bat clopotele? — Mâine e Sfântul Gheorghe, e hram la mitropolia veche, a Bălăcenilor și la mânăstirea mea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greșelile voastre. 15. Dar dacă nu iertați oamenilor greșelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre. 16. Cînd postiți, să nu vă luați o înfățișare posomorîtă, ca fățarnicii, care își sluțesc fețele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că și-au luat răsplata. 17. Ci tu, cînd postești, unge-ți capul, și spală-ți fața, 18. că să te arăți că postești nu oamenilor, ci Tatălui tău, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
și mie mama înainte de a mă duce la, Mai făceau și spume la gură ori li se strâmbau mâinile, picioarele li se încrucișeau și se schimonoseau la față, dacă nu-s duși la timp la descântat pot rămâne pe viață sluți sau mor, Cu un băț de lemn cu care zgândăre focul femeia face semne hieroglifice lângă vatră, eu pe lavița de după masă aștept ca ea să-mi dezlege această taină ce mă urmărește din copilărie, Spune-mi descântul, o rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
făcută de actori profesioniști, la care asistase Henry vreodată. Chiar și Ada Rehan părea să Își fi pierdut Întreaga vivacitate și tot ritmul. Era de-acum palidă ca moartea și, pe măsură ce oribilul travesti avansa, trăsăturile pur și simplu i se sluțeau. Era o actriță suficient de bună pentru a Înțelege ce se petrece și pentru a-i fi rușine că ia parte la așa ceva. Ceea ce se petrecea, desigur, iar lui Henry nu-i trebuiră mai mult de zece minute pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]