113 matches
-
ieșise la pensie, virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în timp ce bărbatu-său se ducea cu Mirela pe la vreun chef pricopsit al unor prieteni apucați pe calea adevăratei pricopseli, cu firme și marketuri, și-i dădeau și lui un os de ros ca șofer și distribuitor de marfă... Împușca francul slugărind la câte un prieten din tinerețe, cum era bunăoară Costică Cremenaru, colonelu’, coleg cândva cu Velicu la IMGB, de unde plecase-n Școala de Securitate și ajunsese ditamai colonelul, iar acum ditamai proprietarul de hotel și local de lux... Păi, cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lung, cufundat în penumbră și întuneric muced, străbătut de mirosuri amestecate, de prăjeli și varză fiartă. Milică îi povestise odată că stătuse aici la un bătrân care îl luase în spațiu și-i făcuse viză de flotant, și el îl slugărise, și-l îngrijise ca pe taică-său, vreme de doi ani, până murise. Se alesese cu buletin de București și cu garsoniera asta. Stătuse în ea cu câteva femei, dintre care ultima fusese probabil aia care-l dăduse peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
De altfel, noi știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne slugărește! Și ne plictisește! Madam e o dulcică, e o scumpă, o excentrică, o matroană extravagantă, sofisticată, sclipicioasă, suspicioasă, siropoasă și simandicoasă. O snoabă hachițoasă! Foc de ifose! Alții, alții sunt Cei puternici! Cei temuți! Cei întunecați! Ei cunosc, da, Ei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se putea odihni în voie... Vineri către seară l-a chemat șeful: Vino să-ți iei banii. Îi meriți. Cred că o să ne înțelegem bine. Numai de nu te-i gândi să pleci. Nici vorbă. Nu vreau să ajung să slugăresc la colectivă pe un blid de linte, cum se spune. Atunci mă pot baza pe dumneata, fiindcă alții, după cum ți-am spus, vin și pleacă. Te trezești fără oameni tocmai când îți crapă măseaua în gură. Toaibă a luat banii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe la boieri , alții să duc într-alte părți”. Țăranii au răspus că ei nu sunt poslușnicii mănăstirii “ce sânt oameni de moșie și au moșiile sale”... Vodă însă i-a dat “rămași”, adică au pierdut în fața egumenului Leontie, urmând să slugărească mănăstirea. ― Pe unde ne-or mai purta pașii, dragule? ― Părinte, mi se pare că ni s-au cam terminat drumurile spre Golia. ― Și care ar fi următoarea cale? ― Să facem câțiva pași către mănăstirea Trei Sfetite (1637-1639), cum este cunoscută
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
te bagă-n seamă, li se rupe-n cot de tâmpiții de felul tău care tac și-i motivează, tu nu vezi că ei profită de ideea asta cu liberalismul. Profită de ea pentru ca fraieri de felul tău să-i slugărească". Eu oftez înțelept și îi promit solemn că nu mă mai duc, că, uite, nu am cerut partidului nimic, nici măcar o repartiție pentru butelie de aragaz chiar dacă, în trecutul apropiat, mi-am îndeplinit toate obligațiile pe linie. Da' tu ce
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu adevărat îi plătea pe cei care-i munceau pe moșie din venitul pe care-l realiza în final, deci avea obligații clare, plătindu-i din venitul propriu, în timp ce boierul meu de tip P.C.R. nu plătea pe cei ce-l slugăreau din venitul propriu, ci din venitul întregului popor și aceasta e o deosebire fundamentală... E tocmai noul tip de parvenit, de îmburghezit de care amintea cândva Lenin, ideologul P.C.(b) al U.R.S.S. Cum peste lume au trecut „vânturi și
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
n-am scăpat de nenorocitele de kilograme pe care le-am luat În timpul sarcinii. CÎt poți să slăbești În două luni? — Cam șase kilograme bunicele. Cu ușurință, o asigur eu. Dar trebuie să Începi să ții regim de mîine. Am slugărit la bucătărie toată după-amiaza, așa că trebuie să mănînci tot În seara asta. — OK, zîmbește ea. O să Încerc să nu mă gîndesc la bikini. — Bikini? o privesc eu Îngrozită. Glumești? N-am mai purtat bikini de cînd aveam șaisprezece ani. Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-i spună un mare secret, iar ea se simțea frumoasă în rochiile pe care și le cumpărase, mai ales într-una vișinie și decoltată. Ioniță se împrietenise cu un vizitiu domnesc, poreclit Talpa Iadului ori, mai scurt, Talpă, pentru că slugărea de mic în casele Drăculeștilor. În scurtă vreme, deveniseră nedespărțiți. Pentru băiatul bubos și cam fanfaron începuse o eră nouă. Învățase repede că niște pantaloni, chiar la mâna a doua, din pânză venețiană îl făceau să pară un bărbat fatal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre vechii suverani și ceremonialul regal denmormântare, despre cum erau trimiși vikingii pe ultimul lor drum în corăbii aprinse, despre mormintele egiptenilor și aztecilor și comorile fabuloase îngropate acolo, despre câte slugi au luat cu ei în moarte ca să-i slugărească și în viața de apoi, copil, crezuse multă vreme că și taică-su va fi fost, în taină, vreun rege detronat spre binele norodului. Între timp se-ntorsese și Jancsi cu apa, și Csabi cu trei bucăți mari de lemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Horcița, de ce nu zici, bre nea Stoiene, că-i acolo în bucătărie și poate să zică dacă minți sau nu. Sor-ta, candelăreasa, ea ce-a făcut? Toată viața a trăit cu Brandaburlea, amărâtul ăla de Claxon, șoferu de-l slugărea pă Goncea, și-acuma e doamnă la cimitiriul de-l ține tot alde de-ai lui Brandaburlea. Cum s-o judecați voi pă mama? Fără să mai aștepte ca bărbatul să mai spună ceva, fata luă farfuria cu oasele din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Războiul Stelelor și care insufla măreție. Se agăța de creier, nu mai scăpai de ea. Ți se părea că, din moment ce-o auzi, tu ești eroul, indiferent de acțiunile pe care le faci, chiar dacă aceste acțiuni înseamnă să te slugărești în fața unui client care vede fire de păr în fibrele cărnii sau o verzeală dubioasă în trupul unui castravete murat. Se cuibărea în sufletul tău alungând orice sunete inutile, cum erau cele ale radioului din pereți, iar acest lucru afecta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o vorbă, două cu gunoierii. Ăștia erau niște drăngălăi de la țară, cam leneși și hoți, slugărind Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de rachiu acolo nu se cunoștea. Negustorul închidea ochii, n-avea ce le face, muieri între muieri se știu. Sutele se adunau în tejgheaua lui de tablă, se gândea să se mai întindă. Făcuse o odaie pentru băiatul de-l slugărea, îl milea și se răstea la "el, să-l învețe meserie. Câteodată, când îl mai încălzeau aburii vinului, își aducea aminte de ucenicia lui la Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
După plecarea dușmanului, domnul Vasiliu avusese câteva încurcături, dar scăpase. Trebuie să fi ținut bani berechet, gândeau toți băieții de prăvălie. Mulți plecaseră, deschiseseră prăvălii și ei, ajunseseră. Mai treceau pe la el, să-i mulțumească. Fără ajutorul jupânului ar fi slugărit încă. Se ridicase și Stere. Începuse să doarmă în patul bucătăreselor și să bea pe furiș din țuica stăpânului. De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucru care merita să te facă să scuipi pe lumea asta de rabdă atâtea strîm-băciuni... Tot trecând el prin Cuțarida, a auzit de la unul, de la altul că la rampă ar fi locuri de vânzare. Ce s-a gândit Mielu: de slugărit, n-o să-l slugărească pe domnul Bică o viață întreagă! Dacă și-ar cumpăra și el o palmă de pământ să-și ridice cu timpul o magazie, să aibă un loc unde să pună capul și să zică: al meu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
te facă să scuipi pe lumea asta de rabdă atâtea strîm-băciuni... Tot trecând el prin Cuțarida, a auzit de la unul, de la altul că la rampă ar fi locuri de vânzare. Ce s-a gândit Mielu: de slugărit, n-o să-l slugărească pe domnul Bică o viață întreagă! Dacă și-ar cumpăra și el o palmă de pământ să-și ridice cu timpul o magazie, să aibă un loc unde să pună capul și să zică: al meu este! Că doar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și a cerut o țuică mare. După aia a mai cerut una și încă una. Cinci țuici mari a băut. Capul lui, cât burta iepei. Se învîrtejeau toate cu el. Vorbea singur pe capra droaștei: - ...Zi, d-aia ți-am slugărit eu atât, domnu Bică? D-aia ți-am dat banii dumitale până la ultimul creițar, nu m-am atins de ce-i al dumitale... 172 Și răsplata care-a fost? Ai? Că nu poți să-mi dai și mie cinci sute de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
auzi! îți merge rău, ai? Da ia să te iau eu și să te întreb, câte mii de lei ai sub pernă? Și de unde le ai, domn' Bică, de unde le ai? Din munculiță mea, a altora, a proștilor de te slugăresc cinstit și-ți dau banii până la ultima ultimii. Calul nu mai știa încotro s-o apuce. A luat-o spre Cuțarida. S-a trezit Mielu în capul mahalalei, făcut pământ, sus, în scaunul droaștei. Lumea, pflc, în față la Stere
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
țuică. Parcă putea să-i ajute cu ceva pe vecini? Tot Pandele, jupânul lui, îi spusese o dată: - Stere, lumea nu e împărțită prost! Ce-ar fi dacă ar avea toți? Ia gîndește-te! Trebuie să fie și unii care să ne slugărească pe noi, ăștia pricopsiții! Totul e să nu te lași, să fii tu deasupra. Când e vorba de asta, nici pe tată-tău să nu-l ierți! Ferească Dumnezeu să încapă omenirea pe mâna sărăciilor, că de la ăștia nu mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fără culoare, adânc, străveziu. Aglaia scotea măturile din magazie. Vorbea singură: - Gnd vin ăștia, parcă se iau după mine. N-am pomenit așa ceva, murdari, lacomi, parcă n-au stat la casă de om, că m-am săturat să-i tot slugăresc... Bărbatul n-o mai ascultă. Se ridică în capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ianulea, aceasta provine din surse deosebite. Naratorul trece de la fantasticul miniaturizat prin comic la moralitatea unui vechi motiv, dracul păcălit de femeie (textul face la început aluzie și la altă pățanie a lui Aghiuță, terorizat de baba la care a slugărit trei ani), și la evocarea istorică. Trecerile de la un plan la altul sunt imperceptibile și, spre deosebire de pomenita alunecare, literar nejustificată, în limbajul lui Mitică, constituie unul dintre principalele izvoare de grație ale narațiunii. Și aici se poate cu ușurință vorbi
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
bani, un împuțit în ștrimfi de lină ticălos; un laș, un pîrîcios, un pu i de ț ir f a, -un izmenit, superservil, chițibușar de potlogar; un sclav cu zestre-o lada; unul ce-ar vrea a fi codoș tot slugărind cu zel, și nu-i nimic decît un amestec de pungaș, de cerșetor, las mijlocitor, fiu și moștenitor al unei cațele corcite; unul pe care-am să-l biciui pînă-o chelălăi, daca negi și cea mai mica silaba din titlurile
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]