140 matches
-
răscumpărării. Dar cum orice liniște între vecini este aparentă, mai ales în vremurile acelea, o dată cu alcătuirea Epitropiei și punerea în aplicare a regulamentului ei, supărările nu s-au curmat. La 30 octombrie 1817 are loc „tocmeala și ponturile cu care slugerul Pavăl Duca s-a învoit cu epitropii târgului să facă o moară în Vadul de la Morănii de Jos;" la 12 martie 1818 „Costache Canta vel visternic vinde obștei târgului Bârlad dughenele ce le avea chironomie de la răposata soacră-sa visteriasa
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
societății. Nu aceeași preocupare putea fi înregistrată din partea unor reprezentanți ai statului român în momentul în care, în 1823, izbucnea un conflict între evreii și pământenii din Țara Românească. Faptul că un funcționar, fie el și unul mărunt, un anume sluger Kostachi, vătaf la agie, ce fusese desemnat să afle cine erau responsabilii incidentului amintit, considera că, indiferent dacă erau sau nu vinovați, evreii trebuiau pedepsiți doar pentru că aveau statutul de străini spunea foarte multe despre mentalitatea existentă în rândul majorității
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
la Poartă și serviciile aduse suedezilor nu-i impun scrupule de fidelitate, căci întreținea relații epistolare și cu hanul tătarilor, dușmanul regelui. Ulterior, calitățile sale diplomatice sunt bine apreciate la Curtea Moldovei, unde dobândește și ranguri: mare „ușeriu”, căminar, mare sluger. Mihai Racoviță, ajuns la a treia domnie (1716-1726), îi încredințează misiuni dificile: tratative privind retragerea tătarilor din ținuturile Moldovei (în 1717) sau aplanarea conflictelor dintre populație și soldații unguri ai lui Esterházy, ce iernaseră la Iași. Mehmendar (însoțitor) abil, A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285327_a_286656]
-
Evadează și fuge în Țara Românească, unde funcționează ca profesor de muzică la Craiova și Cerneți. Din 1826, întreprinde o călătorie prin Viena, Trieste, Veneția. Întors în țară, se stabilește, în 1829, la Iași, unde obține ranguri de boierie, de la sluger la mare vornic, iar din 1857 este și „avocat privileghist” în Moldova. Cu soția sa, Maria Burada, deschide, în 1831, școli în Iași, organizează concerte de muzică clasică, acordă sprijin artiștilor. În iulie 1848, și-a scris memoriile și sfaturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285951_a_287280]
-
duh al răzvrătirii”. Împotriva „câinilor de boieri” se ridică haiducii, olteni aprigi, care dau norodului speranța izbăvirii. Însă vremurile sunt încă potrivnice, și dacă legendarul Iancu Jianu șetrarul se dă prins până la urmă, resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe „rânduiala”, cade ucis mișelește. Epicul vioi, deși fără suflu, ticsit cu o puzderie de amănunte ce aspiră să imprime narațiunii un colorit de epocă, este servit de un limbaj care se vrea cronicăresc, și în mimetismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
și ale lui Isac Balica. Ștefan voievod i-a restituit toate moșiile iar Miron Ciogolea stolnicul care avea o parte din aceste moșii a predat la Hudești documentele de stăpânire a lor lui Miron Costin de față fiind și bivvel slugerul Petriceico și Vasile de Mlenăuți. Din totalul de documente predate, trei se refereau direct la moșia Hudești și anume: a)un dres de la Iancu vodă Armeanul, b)un dres de la Neaniu și c)un uric pentru Hudești și alt sat
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Ștefăniță Vodă în anul 1518. Andrușco a avut un fiu, Ion, care din considerente politice a trebuit să devină preot în satul Epureni, la moșia veche a familiei. De la acesta, una din ramurile Boldurilor a luat numele de Epureanu. Marele sluger Costaki era fiul lui popa Ion. De la el urmașii au adăugat și numele de Costaki lângă cel de Boldur. Acesta este menționat în hrisoavele date de Ieremia Movilă încă din anul 1598. Slugerul Costachi a avut un fiu, pe Gavrilă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Boldurilor a luat numele de Epureanu. Marele sluger Costaki era fiul lui popa Ion. De la el urmașii au adăugat și numele de Costaki lângă cel de Boldur. Acesta este menționat în hrisoavele date de Ieremia Movilă încă din anul 1598. Slugerul Costachi a avut un fiu, pe Gavrilă Costaki care a fost agă de Dărăbani în anul 1657 și mare vornic între 1659-1684. Vornicul Gavriliță a avut 4 copii: Costaki, Solomon, Lupu și Vasile din care se trag ramurile Costaki, Negel
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Lupeni. Părerea mea este că prima variantă este mai plauzibilă. Manolea (La Manolea)-denumire dată de ceilalți locuitori din satele comunei, satului Mlenăuți, ca urmare a faptului că o lungă perioadă de timp moșia și satul au fost sub stăpânirea slugerului Toader Manole și a urmașilor săi. în documentele oficiale nu este atestat acest nume. Și unii oameni din Mlenăuți spun că sunt de la Manolea. Și pădurea din nord-vestul satului Mlenăuți se numește Pădurea Manolei, iar podul de peste Pârâul Morii se
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
în partea de sud-vest a comunei Hudești. Este unul dintre cele mai vechi sate din comună. în documentele istorice este atestat și sub alte denumiri: Mlinăuți, Milianăuți, Mlenăuți. într-o perioadă de timp, sătenii au denumit satul Manolea, după numele slugerului Toader Manole care a fost proprietarul moșiei și a zidit biserica din sat. Se pare că satul a fost mai în câmp și a fost mutat mai către pădure după cum putem vedea și după harta lui Bawr din 1774. Probabil
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
urme adânci în istoria țării și mai ales a comunei. A urmat familia Ciolac(Ion, Ilie și Gheorghe) și apoi familia senatorului Ion Frank. La Mlenăuți, moșia a fost în stăpânirea familiei Tolocico, apoi în stăpânirea unor mânăstiri, apoi a slugerului Toader Manole și unde pe un cot al acestui sat erau trimiși boierii decăzuți din unele drepturi din partea domniei, cot ce până astăzi se numește La Mazâli. Boierii trebuiau să sprijine pe domnitor cu armată, formată din oamenii care lucrau
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
1698); jitnicerul Lupașcu Gherghel (1701); frații Ilie și Gheorghe Costrij (1772); postelnicul Drăghici (1832); D-tru Brahă (1857); căpitan Gh. Giosanu căsătorit cu Maria Gherghel (1876); Leon Balasinovici (1892). La 1756 satul și moșia Mlenăuți au devenit proprietatea căpitanului de Dorohoi, slugerul Toader Manole de la care Mlenăuților li s-a spus și Manolea, după numele stăpânului. în catagrafia din 1772-1773 satul Mlenăuți era proprietatea mazililor Tudor Manole, Simion Cazacinschi, Ioniță Luțchi. Avea 52 de case în care trăiau 30 moldoveni, 3 mazili
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
familii din care 25 birnici, 19 rufeturi (adică scutiți de bir), 2 mazili (boieri mici), Toader Manole și Simion Cazacinco, un ruptaș - Ioniță Luțchi, 2 jidovi, 1 argat al dumisale. în cronica liudelor din 1803 se menționa:„...Mlenăuții a casei slugerului Manole are 84 liude care plătesc 44 lei. După decesul lui Toader Manole, în perioada 1794-1813 au existat aproape în fiecare an procese la domnie între urmașii acestuia și proprietarul moșiei Hudești, spătarul Mihalache Costache Boldur Lățescu pentru încălcări de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Mag. Ștefănescu-Sensul ortodox al icoanei, Ort.2, 1956) 3. Biserica „Sfântul Gheorghe” din Mlenăuți Biserica este situată în partea de sus a satului fiind construită din piatră și cărămidă, cu zidul gros de 1,6 m. Ctitorul bisericii a fost slugerul C. Manole ale cărui oseminte se află în biserică spre ușă sub o piatră mormântală cu inscripția ștearsă. în turnul bisericii se găsesc două clopote cu data 1803 și 1804, iar deasupra ușii pridvorului o dată probabil de reparare 1819. Ea
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
toate muncile ca ceilalți săteni. în categoria ruptașilor intrau fii de preoți, dascălii etc. Seliște - loc pe care a fost cândva un sat, loc pustiu,necultivat. Sân(slav) - fiu. Sâsâiac - hambar pentru păstrarea porumbului din leațuri sau din nuiele împletite. Sluger - dregător domnesc, însărcinat cu aprovizionarea armatei și curții domnești. Spătar - înalt demnitar la curtea domnească, șef al armatei și al poliției. Stipendiu - ajutor în bani acordat de stat unui elev sau student lipsit de mijloace, bursă. Stolnic - dregător care purta
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
54 Difuzia s-a datorat în special progromurilor pe care le îndurau evreii în Imperiul țarist. 55 Să ne amintim, de pildă, de demnitățile publice (ban, vornic, logofăt, spătar și pârcălab), dar și de cele de curte (paharnic, vistiernic, pitar, sluger și postelnic). 56 A fost un obstacol care explică, de exemplu, izolarea naturală a balticilor, feriți de primejdia asimilării. 57 Ne referim la oferirea unor condiții optime locuirii (nu numai soluri fertile, ci și păduri etc.). 58 Kievul se află
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
n-are demnitatea amară a raselor decăzute ; frica lui a ajuns proverbială” <endnote id="(366, p. 109)"/>. Când evreul reacționa totuși, românul se arăta uimit. În 1823, de exemplu, câțiva evrei au Îndrăznit să se apere În fața agresiunii unor români. Slugerul Costache, vătaf la agie, a declarat cu acel prilej că evreii „trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra valahilor țării, care astfel domnesc și guvernează În patria lor” <endnote id="(395, p.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(100, p. 24)"/>. Pentru mentalitatea românească a epocii, o astfel de reacție din partea unor „străini” era de neacceptat. Când, În 1823, de exemplu, niște evrei din Țara Românească - fiind bătuți de români - au Îndrăznit să se apere, un anume sluger Costache, vătaf la agie, a dat În public următoarea explicație halucinantă : „Ei [= evreii] trebuiau să se lase bătuți, căci n-au nici un drept de a se apăra contra «valahilor țării», și care astfel domnesc și guvernează În patria lor, și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
societății. Nu aceeași preocupare putea fi înregistrată din partea unor reprezentanți ai statului român în momentul în care, în 1823, izbucnea un conflict între evreii și pământenii din Țara Românească. Faptul că un funcționar, fie el și unul mărunt, un anume sluger Kostachi, vătaf la agie, ce fusese desemnat să afle cine erau responsabilii incidentului amintit, considera că, indiferent dacă erau sau nu vinovați, evreii trebuiau pedepsiți doar pentru că aveau statutul de străini spunea foarte multe despre mentalitatea existentă în rândul majorității
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
tutelate de Titu Maiorescu: „Până la întemeierea «Junimii», literatura română este scrisă aproape numai de boieri, de marii boieri la început, de boierii de clasa a doua în epoca bonjuristă, și de burghezii și dascălii intrați în mica boierie (șătrari, pitari, slugeri, cluceri, medelniceri, stolnici, serdari, paharnici, căminari) în deceniul de după revoluție.” Inovatoare și din această perspectivă, gruparea Junimii impune, prin cenaclul omonim, coagulat în funcție de afinități literare, solidar prin idealuri și democratic prin primatul recunoscut al esteticului, un mijloc de dezbatere culturală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
viziunea epică a lui N. Filimon. Un „boier negustor“ va apărea și în Muza de la Burdujăni de C. Negruzzi, sub chipul lui Chir Lacherdopolos, pretendent la mâna eroinei titulare: „Chera mu! Eu sânt un boiar neguțitor, pentru că desi sinto sluziaris [= sluger] sinto și bacalis [= băcan].“ Semiotica, spune Umberto Eco, „este în principiu disciplina care studiază tot ceea ce poate fi folosit pentru a minți. Dacă ceva nu poate fi folosit pentru a minți, atunci nu poate fi folosit nici pentru a spune
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a toată miliția; aga și vornicul de aprozi - cu șeful de reghiment; spătarul și banul - cu șeful de batalion; comisul, căminarul și paharnicul - cu șeful de companie sau de escadron; serdarul, stolnicul și medelnicerul - cu întâiul șef de peloton; clucerul, slugerul, pitarul, jignicerul și șătrarul - cu al doilea șef de peloton. Explicația (tot după Reglementul Moldovei): „Fiind trebuință a se împlini deosăbitele comande ale miliției cei din nou formăluite, s au hotărât ca acel ce are un rang politicesc să poată
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Păr Negru (mare comis) cu fiii lui și alții ca aceștia: "Oamenii măriei sale". Vrafuri de materiale pregătitoare vorbesc despre marile ranguri boierești (comis, hatman, vornic, postelnic, vistiernic, stolnic, logofăt, spătar), dar și de câte vreun medelnicer, jitnicer, diac, clucer ori sluger. Naratorul știe numele boierilor de divan, ale portarilor de Suceava, ale mai marilor de la Orhei, Chilia și Cetatea-Albă ori de la Cetatea Neamț. Nu e uitat mitropolitul Teoctist; audiență are arhimandritul Amfilohie Șendrea. Legături cu polonii, cu Țara Ungurească și cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Păharnic mare, pârcălab la Cotnar și Hârlău dă Domnului de băut la zile mari. Vistiernic mare, peste socotelile țării. Stolnic mare, la mese. Comis mare, cai și podvezi. Medelnicer mare la mese cu fripturi. Clucer mare, peste beciuri domnești: chelar. Sluger mare, peste carne la curte. Jitnicer mare peste pâne. Vameș mare, peste vămi și schele, și dulcețuri. Șătrar mare, peste corturi și tunuri. Ușier mare, ușier și purtător de grijă solilor. Armaș mare, peste închiși și osândiți la moarte, pedepsitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vornic 1491 Isac visternic 1491 Petrea Clanău spătar 1487 Luca Arbore portarul Sucevei hatman de la 1499 Duma și Negrul pârcălabi la Hotin Eremia și Dragoș, pârcălabi la Cetatea Neamțului Șandru la Roman Tăutul logofăt Vornici Jitnicer Medelnicer Vameș Clucer Șătrar Sluger Mânia lui Mahomet.. Alibeg și alți fură omorâți la închisoare. La 19 maiu corăbiile ridică ancorele dela Țarigrad. Mohamet se mută la Adrianopol. Ștefan a închinat Regelui Cazimir 36 steaguri cerând ostași anume p. cetățile mării și oaste cătră graniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]