286 matches
-
nici măcar un șoarece de cîmp/ și nici gîndacul de bucătărie, răzbate numai vocea mea/ din care cuvîntul se înalță ca șarpele din ou și se repede la lucrul denumit/ și-l umple de bube și semnificații./ - Ay, propoziții, propoziții, întunecate smîrcuri în capul omului!/ (Hi, hi, rîde Psyhe al meu, hi, hi, sînt vremuri în care ochii și ciuma/ aduc aceleași foloase, după cum cînd toate se pot spune cu voce tare/ nimeni nu-și mai alege cuvintele!)/ Apoi degetul inspirației apasă
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
vibrânde, și Zinaida simți că totul devine o ceață deasă, nu umedă, ci aromată, cu gust de miere. Flacăra lumânărilor părea că se topește în aer, aerul deveni dulceag adormitor, viața de afară, strada, dispărură cum dispare desenul curcubeului în smârcuri, iar tot ce era înăuntru, o minune de aur, se îngroșă și se transformă în cele din urmă într-o masă compactă la fel ca trupul ei, și ea se desprinse de pământ în sus și pluti printre coloane de
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
ielelor, dar spre deosebire de demonii feminini ai pădurilor, pe care Mircea Eliade îi pune în legătură cu cultul Dianei, fetele lui Ler împărat par mai degrabă reminescențe ale unui cult acvatic: „...Ci te du în ale coame a cerbilor,/ În copitele ciutelor,/ În smârcurile mărilor./ Că acolo vă așteaptă să cuțitați/ Și se înțepați pe fata lui Ler împărat,/ Cea grasă și frumoasă;/ Și v’așteaptă cu mesele întinse/ Și cu făcliile aprinse.” (Tocilescu, op. cit., p. 582)... Înainte de a propune concluziile noastre să mai
Shakespeare și colindele românilor by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2971_a_4296]
-
prelungirea ritmului unei zile intacte. Se dizolvă în linii un luciu fugar -, scormonind echilibrul dintre mine și cer. O copie nemărginita, sfărâmându-se sub încordarea naturii. VARIAȚIUNE DESPRE IDEE O auzeam în reflexul sângelui, înălțată-n febră schimbărilor, domesticită-n smârcul curgerii naufragiate. Pe argintul închipuirii se întindea inventând emoții, ca și cum ar fi emigrat dinspre un zbor spre celălalt. Numai dezmățul singurătății îi atingea sufletul. ÎMI LĂSĂM TÂMPLA Îmi lăsăm tâmpla pe umărul ploii ce sughița mut, în melancolia înclinată a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Internet se poartă discuții îndîrjite despre aceste forme: se înfruntă susținătorii normei (care citează dicționare și îndreptare și cunosc destule despre originea fenomenului) și cei ai uzului - cu opinii extreme ("poporul folosește vroiam. Tot poporul!"; "n-o fi existînd prin smîrcurile sudiste de unde v-ați conectat la internet, aici in lumea civilizata vei auzi vroiam, în nici un caz vream. De fapt io în 27 de ani n-am auzit pe nimeni zicînd io vream", softpedia, mai 2006). Noul DOOM (2005) nu
"Vroiam..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10159_a_11484]
-
grea în mâini ce nu sunt încă. Iar dac-am plâns, din lacrima măiastra va crește-o mângâiere de matase pe care mâine unii au s-o lase la alte frunți ce cresc din fruntea noastră. Iar dacă-n noaptea smârcului și-a roatei închidem lanțuri, inima și rană, din dăruirea noastră subterană va crește pâine pentru foamea gloatei. Ultima decadă a lunii septembrie 2010 a înregistrat, în România, o manifestare internațională, prilejuita de împlinirea a 100 de ani de când prima
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
Tranchilizante, ceapă, tiriplic... Viața asta,-n dor de șugubine, M-a scărmănat în chip și fel pre mine, Bușindu-mă adesea-n vreun podmol, însă am fost, la rândul meu, înstare Să-mi readun tendoanele-n picioare Și, oțărât, din smârcuri să mă scol. Viața asta, dreasă-n elegie, Ursită fost-a silnică și mie, Chit că să-i fac hatâruri m-am zbătut. Ci, tam-nisam, oricât mi-ar da de furcă, Dacă ar fi posibil pot să jur că M-
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
fel N-are să se schimbe omul, tot român rămâne Își va vinde țara, neamul, felu-i de mișel Va stârni chiolhan de furt pentru-n colț de pâine. Fie timpul cât de bun, fie numai soare Se vor naște din cenușă smârc de flagelari... Ce vor duce mai departe scumpa lor trădare De a vinde glia mamă la boieri mai mari. Vor prosti poporul neam să le plimbe fapte Și să urle peste uliți că va fi mai bine, Strânși grămadă-n
PESTE VREMURI de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383470_a_384799]
-
fel N-are să se schimbe omul, tot român rămâne Își va vinde țara, neamul, felu-i de mișel Va stârni chiolhan de furt pentru-n colț de pâine. Fie timpul cât de bun, fie numai soare Se vor naște din cenușă smârc de flagelari... Ce vor duce mai departe scumpa lor trădare De a vinde glia mamă la boieri mai mari. Vor prosti poporul neam să le plimbe fapte Și să urle peste uliți că va fi mai bine, Strânși grămadă-n
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
toate-or fi la felN-are să se schimbe omul, tot român rămâneîși va vinde țara, neamul, felu-i de mișelVa stârni chiolhan de furt pentru-n colț de pâine.Fie timpul cât de bun, fie numai soareSe vor naște din cenușă smârc de flagelari...Ce vor duce mai departe scumpa lor trădareDe a vinde glia mamă la boieri mai mari.Vor prosti poporul neam să le plimbe fapteși să urle peste uliți că va fi mai bine,Strânși grămadă-n adunări iscăli
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
pentru petrecerea timpului liber. Dar, cum toate se termină pe neașteptate, Marga, jos pălăria dragi femei, la duș, în condiții excepționale, n-a renunțat la nimic din tabieturi: jos papucii de baie, jet de apă la refuz, tot felul de smârcuri lunecoase și o trântă ca la carte. O fractură la încheietura mâinii stângi, repetate tentative de reparație la urgență, complicații, suferință și, inerent renunțarea. O perioadă de recuperare lungă și, ce era să fac, am intrat și eu în jocul
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COCOSTÂRCUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2263 din 12 martie 2017 Toate Articolele Autorului COCOSTÂRCUL I-a fost atât de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383193_a_384522]
-
dădu cu ochii de arătarea din brațele boierului, plecă rușinat capul, lăsă coasa de-o parte și-o luă agale spre izba lui, urmat de ceilalți, făcându-și cu toții pe furiș cruce. Până și Vodă, trecând o dată la vânătoare prin smârcurile Vasluiului și auzind că-n apropiere ar exista un copil de-o urâțenie nemaivăzută, se abătu pe la curtea lui Stoenescu, merse cu pas apăsat la pătuț, așteptă ca tatăl să ridice emoționat de cinstea ce i se făcea pânza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o purta cu el. Era bucuros că o avea cu dânsul, dovedindu-se a fi de mare ajutor. Dacă ar fi alunecat pe versant, zgomotul căderii sale i-ar fi putut atrage pe urmăritori. Când ajunse jos, se afundă în smârcul de pe fund. Încercând să își scoată piciorul din mâl, acesta scoase un sunet înfundat care răsună ca o pocnitură în noapte. Îi pomeni în gând pe toți sfinții din calendar și nu cu gânduri tocmai pioase. Reuși să iasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou, întrebă după un timp inspectorul, ai găsit vreo urmă de blană pe arbuștii pe care i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spun, este că omul a venit până aici, purtându-i în picioare. Uite câte frunze sunt lipite de tălpi. Cred că a trecut de-a dreptul prin râpa pe care am văzut-o noi mai devreme. De unde știi? Vezi vreun smârc pe aici prin preajmă? o întrebă el arătându-i noroiul încă umed, rămas la baza tocurilor. Dintr-un motiv neștiut, s-a descălțat și a plecat mai departe desculț. Oricum, treaba asta s-a întâmplat cu câteva ore mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
prohodul pentru ea. Să plângă fetele și Mama! Tu, Mire-al-Inimii, plângi Dama Plângeți pentru Adonis - El a murit (engl.). - Din caldul cuib s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Morții îți grăia, copilul Meu, și nu de cea pe-obraz transfigurată - o singură privire din doi ochi scăldându-se de două ori o dată'' se auzi o rază printre nori. ''Bătrânul tău n-a tors luminii niciodată măcar un singur smârc. Cum totul curge, curge, curge... Nu e oprire nici atunci când apele din smârc nuntindu-și bahna din arc aerian de abur în culori, de două ori, îl sorb pe Dumnezeu?'' ... din glas a mai rămas răspuns doar un ecou
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
privire din doi ochi scăldându-se de două ori o dată'' se auzi o rază printre nori. ''Bătrânul tău n-a tors luminii niciodată măcar un singur smârc. Cum totul curge, curge, curge... Nu e oprire nici atunci când apele din smârc nuntindu-și bahna din arc aerian de abur în culori, de două ori, îl sorb pe Dumnezeu?'' ... din glas a mai rămas răspuns doar un ecou din semnătura Lui, cu litera finală prelungită, apoi întoarsă peste cap de două ori
APA MORŢILOR (1) de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/361134_a_362463]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > VOI REGRETA ÎN CHIP ȘI FEL Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 947 din 04 august 2013 Toate Articolele Autorului suntem proști, ne punem prețuri, orbi, ne afundăm în smârcuri; uneori cădem în grețuri, tragem alteori de sfârcuri, prea bătrâni și prea anoști. vine ziua imbecilă, când aflăm că s-a dus vremea; o să-mi râzi în nas, senilă, și-o să-mi răspunzi în zeflemea. te-oi trece, trist, în
VOI REGRETA ÎN CHIP ŞI FEL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364189_a_365518]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > COCOSTÂRCUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului COCOSTÂRCUL I-a fost atât de dor de țară, Că-n prima zi de primăvară S-a-ntors discretul cocostârc, Statornic, la bătrânul smârc. E totu-n jur încântător, Azi s-a deschis și-un mâțișor, Pe mal, în soare, sclipitori, Au apărut mici bumbușori. Pășește rar, îngândurat, Peisajul pare neschimbat: Aici, c-un pix și c-un caiet Fără să vrei ajungi poet
COCOSTÂRCUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367972_a_369301]
-
care îl proslăvea pe Dumnezeu.Trăise lipsită de căldura unui cămin adevărat,apăsată de greutăți și neajunsuri. Așadar, mediul în care petrecuse copilăria și adolescența, era unul bazat pe curiozitate spirituală și pe acumulări succesive-mijloace de refugiu, de smulgere din smârcurile acelui mediu ,cărțile rămânând singurele fascicule de lumină într-un noian de întuneric.Părinți sobri, neinstruiți și fără lumina cărții, cu judecăți statornice dealtfel, și cu mentalități polițienești în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
numai „nu cunosc, să trăiți ! ” întrucât riscă să fie aspru pedepsit dacă nu știe, scuzabilă fiind doar situația în care nu cunoaște ; că doar soldatul român nu este un bou care paște pajiștea înverzită ci unul care tăvălește pajiștea și smârcul pentru a se pregăti de luptă împotriva inamicului. * Sunt îndrumați, pe rând, către magaziile cu efecte militare. Fiecare își ia în primire lenjeria de corp de un alb dubios, pantaloni și vestonul din postav gros, roase de instrucția celor de dinaintea
VII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365287_a_366616]
-
Cu nasu-n vânt trăgând pe nas luleaua. Ne-a dus pe toți în largile haznale, Făcând din țara noatră mascarale. Plecăm de-aici, prostia e a noastră, Deșteaptă țară pe o mână proastă. Aici prostia este vie, începe Cu-atâtea smârcuri fade și otrepe. Deșteaptă-l, doamne, pe român din somn Ca să trăiască-n țara lui ca domn! vineri, 13 iulie 2012 Referință Bibliografică: politicale / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 559, Anul II, 12 iulie 2012. Drepturi
POLITICALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366769_a_368098]
-
arătat Nistrul. Bolșevicii nu înțelegeau să-ți plătească decât pâinea, ca oricărui muncitor, și mai mult ca orice, îți dădeau libertatea de haimanalâc. N-ai înțeles să prețuiești. Ai refuzat, indignat, doreai bani și ranguri. Te simți bine acum, în smârcurile dunărene, preconizând dictatura regească sau luptând pentru conversiunea cea mare: iubitorule de țărani! Însă toate bârfelile, toate ororile care le debitezi pe spinarea Rusiei comuniste caracterizează deznădejdiile unui înfrânt, stâlcit de cizma sigură”⁹. Printre multele acuze aduse s-a mai
CONJURAŢIA ANTI-PANAIT ISTRATI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 766 din 04 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351742_a_353071]