127 matches
-
insista...leșină. Cineva vorbea cu ea. Îngrijorat, o bătea ușor pe obraz. Privirea i-se limpezi cu greu, chipul ce stătea îngrijorat deasupra ei, era cel așteptat și dorit în anii grei ce trecuseră. Cu degete nesigure îi atinse obrazul smead.. ." Tu ești?" Bărbatul nu știa ce se întâmplă, ea zăcuse fără cunoștință ore întregi. Era disperat, să nu o piardă. "Da iubito"! Nu suporta, s-o vadă plângând. O adora, tristețea ei o resimțea și el. Îl privea atât de
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
ei se întâlneau. Nu-l văzuse nimeni intrând prin singura deschizătură pe unde se putea pătrunde în marea sală a peșterii. Părea că răsărise din stâncă. La început fuseseră uluiți de acea apariție neobișnuită, cu barbă lungă și pielea obrazului smeadă, cu încrețituri fine în jurul ochilor de culoarea nopților adânci și plete de argint, învăluit într-o tuică lungă de culoare gri. Se obișnuiseră cu aparițiile lui neașteptate și nici nu se mai mirau, când se metamorfoza din senin, în mijlocul lor
FRĂȚIA DRAGONILOR STELARI de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376619_a_377948]
-
Gramont-Caderousse, Adonisul sportiv („elegant, englez și distins”, concede memorialistul), a cărui primă calitate este de a se fi stins din viață la doar 30 de ani, din cauza unei ftizii blestemate. Sau companionul acestuia, contele Germain, celebru nu doar prin tenul smead, ca de prinț indian, prin zecile de rubine care Îi dau un aer de nabab, prin cupeul negru, căptușit cu saten de culoarea somonului, ci și prin fastul veșmintelor: redingote În culori pale, veste de mătase ori catifea, deschise la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
BĂTRÎN (bas) Știură ei pe-un copilandru Să-l împle cu durere, Să-ntunece curatu-i suflet Fără de mângâiere. Să bănuiască-a lui iubire Pe ei cine-i învață Și inima să i-o rănească Ce crud cuvânt de gheață? Copile smead cu ochi de flăcări, În veci vun bine nu e Pentru-n păstor ce-și lasă turma În sama nimănuie. Cu noi să vii, căci altfel ochii-mi În veci n-or să mai vadă A tale plete lungi și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
veci vun bine nu e Pentru-n păstor ce-și lasă turma În sama nimănuie. Cu noi să vii, căci altfel ochii-mi În veci n-or să mai vadă A tale plete lungi și negre Și fața ta cea smeadă. COR DE BĂRBAȚI Nici o femeie pământească În codrii vechi n-o să-l zărească, {EminescuOpVIII 411} De-a sta cu inima vitează El turma sa o s-o revază IONEL Bun rămas! COR Bun rămas! IONEL Rămâi cu bine, sat! O turme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
traversări de ape și de codri, întâlniri cu animale sălbatice, bifurcări de drumuri etc. Iată descrisă „calea raiului”, într-un cântec cere- monial funerar cules în Moldova : Calea raiului e lungă ; cât o viață să n-ajungă. Calea raiului e smeadă, tragi la ea ca la obadă, urci, cobori și nu sfârșești, cauți și nu nimerești, când să zici că ai scăpat, de la cap o ai luat ; piedici jos și piedici sus, cazi și te ridici răpus, nu știi care-ți
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
se mai roti de două ori și apoi se liniști: șase. ― Nu se poate!... Nu se poate să fii atât de norocos! ― Dumnezeu privește numai spre tine, Stin! Și nu te lasă să pierzi niciodată! Câștigătorul, un tânăr cu fața smeadă și părul lung și negru, își privi tovarășii cu o satisfacție nedisimulată: ― Fraților, nu eu am inventat jocul ăsta, după cum nu eu am avut ideea să jucăm pe miza asta. Voi ați vrut-o, și Dumnezeu v-a dat un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cea din Abație. Ziua dezvăluia mai mult din înfățișarea femeii decât apucase el să vadă în holul Abatelui. Era înaltă, zveltă, probabil ceva mai în vârstă decât Rim, dar anii nu îi estompaseră cu nimic aerul distins și calm. Fața smeadă îi era întinsă și lină, cu trăsături uniforme și nu foarte pronunțate. Chipul ei era totuși puternic, într-un fel greu de definit. Părul lung și negru îi era strâns simplu la spate, subliniindu-i profilul. Sub rasa largă, ochiul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pentru că operatorul psi al flotei se îndrăgostise de o fată de pe Kyrall și îi susura poezii în loc să afle cât mai repede ceea ce era de transmis. Bătrânul spera ca operatorul pe care i-l dăduse fiul său, un flăcăiandru cu pielea smeadă, evident spion, să nu facă vreo prostie. Deși nu avea nici un motiv să îl creadă incompetent, Kasser îl privise încă de la început cu neîncredere. ― Înălțimea Voastră, aștept să îmi dați coordonatele pentru asolizare. Aș sugera să mergem la garnizoana noastră
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ai împăratului. Nu mai erau tineri, dar tocmai aparenta lor fragilitate era cea mai aprigă armă a lor. Erau încă războinici de temut, specialiști în toate tipurile de armament. Fără vorbe, cei doi deschiseră ușa de la postul de comunicare. Tânărul smead era concentrat în fotoliul său, cu firul de la electrod spînzurîndu-i neglijent pe frunte. Mas lovi scurt, și capul operatorului căzu în piept. Kasser luă pulsul tânărului. Nu murise, dar starea de epuizare nervoasă indusă de cele patru ore de eforturi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o femeie. Nu ai nevoie de mai mult pentru a-l face să-ți spună tot ce știe. Kasser aprobă scurt din cap și făcu semn să îl lase în interiorul magazinului pe următorul negustor. Era o femeie mărunțică, cu fața smeadă, ascunsă pe jumătate de un batic gros, pe care Kasser îl credea din lână veritabilă. Zdreanță aceea ar fi fost o avere oriunde în Univers, dacă autoritatea planetară ar fi permis exportul ei. ― Spune, femeie. Ce mi-ai adus? ― Înălțimea
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ori ca, mai târziu, Petru Maior într-o propovedanie: „Ce vom la privirea aceasta, fără vom striga: au aceasta e Ezavél, aceaia, carea odinioară sulimănită, împodobită, înfrumusețată, ceasuri întregi sta în fereastră...?”), menite să mai albească o piele uneori cam smeadă - constata François de Pavie 301 - sau, dimpotrivă, să le îmbujoreze chipul, să le înroșească buzele și să le rumenească obrajii 302. în costumele de ceremonie, alături de soții lor, în tablourile votive. Convenția înseamnă tradiție. Lângă soții lor, Voievozii, ce concentrau
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
era un tip cu față de vultur, Încărunțit, slăbuț, dar cu picioare și mâini de oțel, care purta mereu cizme de văcar și bea prea mult În fiecare seară, aruncând ocheade tuturor femeilor din pensiune. Celălat era un uriaș cu fața smeadă și frumoasă, cu părul negru ca al indienilor și cu mâini enorme. Amândoi erau picadori excelenți, chiar dacă despre primul se spunea că și-a pierdut mult din tehnică din cauza băuturii și a irosirii, și despre celălat că e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
veni și o mână de ajutor. Era un instinct și un reflex. (O speranță neepuizată?) Deci, cercetând fugar chipurile, trecând de la o față la alta și apoi la alta În mulțimea de oameni Înșirați de-a lungul trotuarului - roșii, palide, smede, Întinse sau moi, Întunecate sau visătoare, cu ochi de un albastru Îndrăzneț, căprui-aprins sau negri ca tăciunele - ce stranie calitate În lipsa lor de acțiune. Stăteau să-și vadă Împlinite, o! În cele din urmă, așteptările hulpave, Înșelate, zgândărite. Cineva urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
parcă ar fi vrut să-l întrebe ceva. Oare de unde să fie, moș Gheorghe? — De unde să știu eu, măi țâcă? Ia, dintr-un sat, de la deal, cine știe!... Băieții nu se clintiră de la locul lor. —E bărbos tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu se uita la mort. Cel smead zise iar: — Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tare, zise cel smead, căruia îi mijea mustața. Poate-i rus... Poate să fie și de-ai noștri, răspunse celălalt întorcându-se spre moșneag. Dar moș Gheorghe, cu pipa în gură, nu răspunse; nici nu se uita la mort. Cel smead zise iar: — Noi ne ducem la primărie, moș Gheorghe... — Duceți-vă, zise bătrânul fără a-i privi, și spuneți acolo. Ce să spunem, moș Gheorghe? — Apoi spuneți să vie primarele. Spuneți c-am scos un om înecat. Atât. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
revărsate pe umeri, ieși îndată, plecându-și grumazul, ca să nu se pălească cu capul de pragul de sus. —Poronciți, cucoane! Cu coada harapnicului, stăpânul își dădu la o parte gluga care-i acoperea capul, și ochii luciră încruntați pe obrazul smead. Ia-ți pușca și vină după mine! grăi el cu hotărâre. Chihaia se întoarse grabnic, intră în tindă, dădu cubrațul la o parte pe cineva care i se pusese în cale, și căută prin unghere torba, cornul, pușca și baltagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-un zâmbet încremenit pe fața-i fină la cuconița cea bălaie. Din toate părțile veneau bordeieni și se adunau în jurul săniei, cu căciulile în mână. Se desfăcu întăi din blănuri și se coborî sprinten cuconu Jorj, cu fața-i smeadă plină de un zâmbet fericit. Pe urmă se dădu jos, trăgându-și încheieturile, boierul cel bătrân, gros și greoi, cu mustăți albe și sprâncene negre. Și sări la urmă ușurică, ajutată de brațele lui Avrămeanu, și subțirica cea balaie, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zise Virgil. Cântă. Florence apucă lăuta și începu să cânte. Privind-o, Virgil își aminti un vers dintr-o altă poezie. O domniță și-a ei lăută Le-am văzut în vis, odată. O privi pe Nightingale cea cu pielea smeadă, care cânta, și uită toate celelalte cântece și poezii. Ea era fecioară abisiniană Și corzile lăutei le ciupea, Cântând despre muntele Abora. Stăteau amândoi în pat: groparul cu nume grecesc și târfa cu chip grecesc. — La început, spuse Virgil, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
spaniolă. - Săbii, ai spus? Unde sunt? Din cort ieși un spahiu cu Însemne de comandant, fără turban pe cap. Era de Înălțime medie, cu picioarele puternice și ușor crăcănate ale omului care a stat toată viața În șa, cu fața smeadă și rotundă, iar părul scurt ușor cărunt. - Cine sunteți? Întrebă, și el, tot În limba turcă. Nici unul din ei nu răspunse nimic. - Nu Înțeleg, Înălțimea ta, spuse șeful patrulei. Să-l chemâm pe muntean. Spahiul făcu un semn și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îi colea, pe Ulița Podul Vechi, aproape de biserica Sfântul Nicolae. Mulțumim tejghetarului și pornim spre Podul Vechi, pentru că tot avem treabă acolo. Din om în om, aflăm casa călărașului. Batem în poartă. Din casă iese un bărbat vânjos, cu fața smeadă, umbrită de niște sprâncene bogate...Ne privește cercetător și de sub mustața albă cât doi hulubi mijește un zâmbet cald când întreabă: Cărui fapt datoresc bucuria cercetării casei mele de către sfinția ta, părinte? Fii pe pace, omule. Nu-i nici o pricină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
intrigă doamna care ieșea pe alee fix la șapte și jumătate (când ea singură, în bucătărie, pune în funcțiune filtrul de cafea și statura îi permite să vadă prin geamul înalt fără să fie văzută), înaltă, osoasă și cu tenul smead, într-o blană rusească, trăgând de lesa cu ruletă un șoricar. Femeia elegantă, cu părul sur strâns într-un coc tare pe care nu putea să stea nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
îmbrățișat, i-am povestit cum ajunsesem acolo și el mi-a spus: «Teodorescu, așteaptă aici. Mă duc să-l caut pe Stănculeț.» Acum, trebuie să știi că Stănculeț era șef la serviciul de cadre pentru angajații civili - un om uscățiv, smead la față, născut prin părțile noastre - și, după ce m-a ascultat cu luare aminte, m-a întrebat: «Consătene, ai mâncat pe ziua de azi?» « Am mâncat numai pâine, de două zile.» «Numai pâine, de două zile. De necrezut.» S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
privesc în gol. Mintea lui selectează, aranjează și aplică ștampile pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
profesorul Georgescu, gazda și ghidul dumneavoastră, din această seară, custode și curator al muzeului! Tresărind, vizitatorii înregistreză surprinși impunătoarea apariție, a unui bărbat sărit de cincizeci de ani, de statură peste medie, cu membre herculene, chelie lucie, cu fața trasă, smeadă și cu barbișon doctoral, vegheat de sus, de sub fruntea de enciclopedist, exagerat de bombată, de o pereche de ochelari cu rama neagră, groasă, de bagà. Cum neagră în întregime este și costumația ineditului amfitrion, care poartă cu distincție aristocratică un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]