75 matches
-
deasupra capului, cu corpul aplecat în șea. Cele o sută de bacante s-au năpustit asupra străinilor care așteptau liniștiți sub zidurile templului pentru a fi primiți în interior, înconjurându-i într-un dans al morții, alergându-și caii ca smintitele în jurul lor. -Jurați că vă supuneți riturilor noastre și vă veți închina sanctuarului Hecatei s-au muriți, le strigă Agloanice. Tremurând din toate mădularele pelerinii se supuneau. Temerarilor care refuzau, li se tăia capul sau erau aruncați în abis. Prin
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
ce trebuie să schimbe? Slujba perfectă, prietenul perfect, apartamentul perfect, familia perfectă... Vocea lui Emmy deveni nazală și cântată. Marcia, Marcia, Marcia, fredonă ea fără să o ia în seamă pe Leigh care o privea cu dezgust ca pe o smintită. — Da, poate că așa o fi, spuse Adriana privind-o fix pe Leigh. Dar trebuie să vină și ea cu ceva. Poți să faci chestia asta, nu-i așa, Leigh? Gândește-te numai la un singur aspect din viața ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
apururea ura unuia din beligeranți, fără ca țara să aibă vun interes de-a se strica cu cea dentîi {EminescuOpX 195} putere militară din Europa, fără ca să fie vro perspectivă de folos în acele manifestații pe cât de criminale pe atât de smintite. Deosebirea între petiția de la Iași și scenele de dinaintea salei Slătinenanului e în orice caz mare. În timpul războiului ruso-turcesc ne-am rostit contra participării cu vehemență, cu asprime, mărturisim, căci lucrul merita o asprime estraordinară. Mii de copii ai țării piereau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Eu? De ce?!" "Ai înșelat-o cu mătușa Cecilia! Și nici măcar nu v-ați ferit. Vă sărutați sub ochii ei." "Cum, se indignă el, dar era soră-sa, cum puteam eu s-o împiedic să-mi sară de gât ca o smintită? Când mi-am dat seama i-am spus să-și vadă de treabă." "Hai, tată, e mult de-atunci, n-are rost să mai desgropăm morții, Cecilia e acum și ea o babă, mama e pe moarte, ai face mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Pot să-ți spun că a ținut la tine tot timpul, altfel ar fi divorțat și chiar s-ar fi și recăsătorit... Gîndește-te!" Dar el nu părea dispus să se gândească. Poate era cu adevărat vinovat? Poate chiar trăise cu smintita Cecilia, dar crezuse că mama nu știa? Stătea nemișcat, în picioare, lângă stâlpul verandei, cu ceva dur pe chip, o îndîrjire vanitoasă de mascul care nu regreta nimic și se uita, fără să vadă, peste norii de toamnă blândă pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
șeful nostru făcea să i se audă răcnetele prin ușă când soția îi intra valvârtej în birou și îi făcea scandal... "...da' ce crezi tu, că asta e instituția mea personală să dau afară pe cineva numai fiindcă ești tu smintită? Dar nu am dreptul, atâta timp cât își vede de treaba ei!..." Secretara însă chiar ținea la el și, dîndu-și seama că omul n-avea liniște în casă din pricina ei, vrusese să plece, cu toate că îi părea rău. "Un șef așa de bun
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cumnata ei. Era fatal: în ultimă instanță rudele se apără între ele, chiar dacă o vreme încearcă (cu părtinire însă) să împiedice destrămarea unei familii. Parcă ai mei nu mă sfătuiseră atunci, când cu botezul Silviei, s-o las pe "smintita aia"? Adică ce, era acum furioasă Tasia că Matilda trăia rău cu Mircea al ei? Ei na! Mare lucru! Nu era de treabă Mircea? Și ce, așa era el, era firesc... Matilda nu se mai considera și ea "firească"? Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am ieșit, mă tot aruncam în genunchi în fața ei: „Mor, zic, dar nu plec până când nu mă ierți și, dacă poruncești să fiu scos afară, mă înec; căci ce-o să mă fac fără tine?“. Toată ziua aceea a fost ca smintită, ba plângea, ba voia să mă omoare cu cuțitul, ba își bătea joc de mine. Pe Zaliojev, pe Keller și pe Zemtiujnikov, pe toți i-a chemat, mă arăta cu degetul și mă făcea de rușine. „Să mergem, domnilor, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și știind bine cu cine are a face, politicos, ofițerul (acoperindu-și de altfel obrazul cu batista) i se adresă prințului, care se ridicase deja de pe scaun: — Sunteți prințul Mâșkin, cu care am avut plăcerea să fac cunoștință? — E nebună! Smintită! Vă rog să mă credeți! îi răspunse prințul cu vocea tremurătoare, întinzându-și - cine știe de ce- spre el mâinile tremurânde. — Desigur, nu mă pot lăuda cu asemenea informații, însă trebuie să știu cum vă numiți. Dădu din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
naiba să mă ia, am făcut o prostie, m-am gândit s-o fac pe severul, în calitatea mea de cap al familiei, și am făcut, deci, o prostie), acest drăcușor cu sânge rece ne zice deodată în răspăr că „smintita“ (așa s-a exprimat și mi se pare ciudat că rostește cuvintele tale: „parcă n-ați putut, zice, să vă dați seama până acum“), că smintita „și-a pus în minte să facă tot posibilul ca să mă mărite cu prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deci, o prostie), acest drăcușor cu sânge rece ne zice deodată în răspăr că „smintita“ (așa s-a exprimat și mi se pare ciudat că rostește cuvintele tale: „parcă n-ați putut, zice, să vă dați seama până acum“), că smintita „și-a pus în minte să facă tot posibilul ca să mă mărite cu prințul Lev Nikolaevici și de aceea se străduiește să facă în așa fel încât să-i trântim ușa în nas lui Evgheni Pavlovici“... N-a spus decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-i scrie ei? se întreba el, rătăcind seara de unul singur (uneori nedându-și nici el seama pe unde merge). Cum a putut să-i scrie despre asta și cum a putut încolți în mintea ei o idee atât de smintită? Dar această idee fusese deja pusă în practică și cel mai surprinzător pentru el era că, în timp ce citea aceste scrisori, și el aproape credea în posibilitatea și chiar în îndreptățirea acestei idei. Da, firește, era un vis, un coșmar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-i poruncesc acum... mă auzi? N-am decât să-i poruncesc și el te părăsește imediat și rămâne cu mine pentru totdeauna, se căsătorește cu mine, iar tu ai s-o zbughești singură acasă! Vrei, vrei? strigă ea ca smintită, poate nevenindu-i nici ei să creadă că e în stare să rostească asemenea vorbe. Îngrozită, Aglaia se repezi spre ușă, dar se opri ca țintuită în prag și asculta. Vrei să-l alung pe Rogojin? Credeai că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acum, dacă nu se însoară cu mine și nu se leapădă de tine, ia-ți-l, ți-l cedez, n-am nevoie de el!... Și ea, și Aglaia se opriră parcă în așteptare și îl priveau pe prinț ca două smintite. Dar el, poate, nici nu înțelegea, chiar s-ar putea spune cu siguranță că nu înțelegea întreaga forță a acestei provocări. Nu vedea în fața ochilor decât chipul acela disperat, smintit, din pricina căruia, cum lăsase să-i scape odată față de Aglaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a dreptul în mijlocul mulțimii. Toți însoțitorii încremeniră de uimire, gloata se feri în lături din fața ei și, deodată, la cinci-șase pași de pridvor, își făcu apariția Rogojin. Din mulțime, Nastasia Filippovna îi surprinsese privirea. Ajunse în fugă până la el ca smintită și îl apucă de amândouă mâinile. — Scapă-mă! Du-mă de-aici! Unde vrei, chiar acum! Rogojin o luă aproape în brațe și o duse la trăsură. Apoi, într-o clipă, scoase din portofel o bancnotă de o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are simț pentru lucruri politice, sunt nesleiți în degradarea monarhiei noastre. Guvernul caută să împiedice prin orice mijloace influența legitimă a Austro-Ungariei în Comisia dunăreană, presa predică zi cu zi anexiunea Transilvaniei - e adevărat că presa bucureșteană, e atât de smintită de-a discuta zilnic anexiunea Bulgariei, Macedoniei, Basarabiei; în școale se 'ntrebuințează harte, în care toată țara - până la Segedin - se declară posesiune română, iar armata întreprinde tocmai incursiuni pe teritoriul Transilvaniei. Paralel cu aceasta urmează agitația emisarilor români în Transilvania
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fug, să fug. Dar nu mai ajută la nimic. Trebuie să fi ajuns acasă, și o să fie atât de îngrijorat și de furios! Nu pot, nu pot să mă întorc acasă, o, de ce-am fost atât de nesăbuită, de smintită, e exact ce fac întotdeauna, înrăutățesc lucrurile, le fac să pară și mai groaznice, ar fi trebuit să știu cât e ceasul. Nu te acuza singură, încearcă să vezi lucrurile altfel, nu ți-ai luat ceasul dinadins, ca să te lași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
evidentă, totul pare a se fi decantat într-un discurs al epuizării, al prefigurării morții. Întregul univers se restrânge la o panoplie "din această de sus împreunare te cheamă o mână la fereastră:/ e mâna mea din panoplii/ care agită smintită batista cea mai albastră". După modernismul puternic metaforizant, Tonegaru propune o poezie a vagului, a ambiguității date nu de ecartul metaforei, ci de ruperea frastică și de proiectarea concretului, mitologicului, poeticului, banalului, senzualului, grotescului chiar pe același plan într-un
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în fața televizorului ar putea fi o explicație? Domnul Tănase respingea, de plano, ideea responsabilității formative a mass-media spunând că toată această mare de abrutizați care-și trăiesc viața prin delegație, uitându-se zilnic la telenovele și meci, cei care vor smintite hormonale pe post de moderatoare și precupețe politice (feminine și masculine) care răcnesc în același timp, aproape scuipându-se literalmente, la un punct de păruială, drept "spectacol civic" (trebuie, nu-i așa?), lăsați în pace să-și consume liniștiți, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Într-o zi, dorind să-i arate o aluniță de pe umăr, tânăra englezoaică își descheie cu dezinvoltură primul nasture de la corsaj, dar dintr-odată o zbughește la fugă: "era deja departe, alergând după femeia care vindea prăjituri, hohotind ca o smintită în mijlocul unui nor de zahăr pudră care o făcea să arate ca un personaj de pantomimă". Cu toate acestea, Jean se hotărăște să plece din Lucerne, dându-și seama că nu o iubește pe Millie îndeajuns pentru a o lua
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Cassagnac, tânăra ajunge din nou să-și piardă complet controlul. Sare pe pat, se cocoață pe scaune, se suie pe pereți, răstoarnă argintăria din cufere. Poate se gândea că era mai bine să treacă drept o fetișcană sau drept o smintită decât drept o dezmățată. La venirea serii însă, Marie nu-și poate explica ce o apucase. E cuprinsă de remușcări și se copleșește cu reproșuri. Dar asta nu o împiedică să-i facă lui Paul de Cassagnac o a doua
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
O prinse și, smucind-o, pe pleoapa-i ostenită C-un horcăit cumplit, cu ultima suflare, Îi dete, pătimaș, o sumbră sărutare! La ivirea zorilor, "soldatul se stinsese", iar infirmiera, "stând acum amuțită, / își ștergea ochii mari și părea o smintită"78... Tonul este tragic, patetic, iar jocul seducției care se înfiripă între soldat și infirmieră este perceput ca fiind "oribil". De altminteri, autorul nu folosește niciodată cuvântul "flirt" când se referă la acesta. Fără îndoială, consideră cuvântul prea frivol. Sărutul
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cu aceasta, tânăra se distanțează de ea însăși, învață să se tempereze, să se stăpânească. Însă în cea mai mare parte a timpului, departe de a le domoli, aceste confidențe prietenești le înfierbântă. Se pornesc atunci să râdă "ca niște smintite", trec prin "crize de exaltare violente". Prin cuvintele pe care le schimbă între ele, conferă consistență iubirilor lor prea ades volatile. Râzând, fetele se descarcă, se eliberează de toate tensiunile, de frustrările pe care le ațâță în ele eboșele de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
explică de ce Marghioala a fost adusă acolo de rubedenii : Și baba începe să deraieze ! Și ei cum să se lase, tu, compromiși ? Și decât să piardă ei... din cauza trăncănelii ei... Au zis : e nebună, bre ! (IV, p. 652). Cea declarată smintită își pune în pericol familia căreia îi deconspiră tarele și slăbiciunile : ea vă strica drumul, cariera, vorbind... Nu vă puteați petrece viața în voie (IV, p. 656). Internarea echivalează de fapt cu condamnarea la dispariție. Doctorul e suspectat că i-
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Frumoasă. Pe un zapis vechi găsim următoarea inscripție: „Eo, Toader Mititelu, moșnean din satul Buciumi, am primit știre de la părintele diacon Ciurea, din neamurile noastre, ce este diacon la Schitul Frumoasă din Plasa Moinesti, că are de prisos o biserică smintita, ca a fugit pământul și biserica are dărâmături și vrea că aceasta biserică să fie mutată la Buciumi”. Oamenii din sat au fost de acord și la 20 martie 1795 au portit cu cai și căruțe, oameni slobozi la Schitul
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]