81 matches
-
birocrația universitară am izbutit să storc niște stropi care să mă bucure în clipa în care am văzut toate hârțoagele completate cu bine și am oftat ușurată uăh. Însă nimic n-a egalat cele două reprize de plâns: una cu smiorcăială și oftaturi de încântare, alta mai discretă, pe muțește. Amândouă m-au încercat pe sol franțuzesc, unde am aterizat la început de aprilie cu Smaranda, ca să lansăm la Paris volumul despre paradisul banatic. Dar până să ajungem la Sorbona (pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
o țină la respect, pe post de menajeră, culcîndu-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm". Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Să mergem la un bar elegant.“ „Vai, ce-am făcut! Am vărsat paharul cu Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Bravo. Atunci o să vedem ce te faci cu o acuzație de obstrucționare. Da? Logan trecu razant pe lângă ea, Îndreptândi-se către un șir de cabine cu perdelele date la o parte. O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormîntului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrînelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfîșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plîns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care-și Îngîna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
creanga aia murdară, strigă cineva. Probabil că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ammaji mulțumită de reacția nepoatei sale. Supse din dinți aroma cinei. Că sunt galbeni, albaștri sau negri, tot e mai bine decât fără dinți, nu? Dar Pinky, văzând cum încerca Ammaji s-o păcălească să nu mai plângă, reveni la smiorcăiala sa, răzbunându-se. — Offff, offff, offf, se tânguia ea. 10 Înainte să treacă o lună, domnul Chawla reușise să aducă tot felul de îmbunătățiri aranjamentelor de locuit ale familiei sale din livadă, pentru că, în definitiv, fuseseră cu toții forțați să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
care îl iubește Anne, fura pâine din dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era el. Lua mâncarea de la gura propriului copil. Poți să îți imaginezi? — Nu e deloc adevărat, am spus, acoperind smiorcăielile fiicei mele. —Poftim? I-am mai vârât în gură o lingură cu mâncare. Adică, nu, nu pot să îmi imaginez că s-ar putea întâmpla așa ceva. Poate că nici nu s-a întâmplat. E doar o piesă. — Dar e bazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dumneavoastră, domnule Sharp, zise Fanny. Nu cred că am remușcări în legătură cu articolul acela. — Puțin îmi pasă, fiindcă tocmai voiam să-ți spun să-ți vari în cur remușcările! i-o întoarse Șam. N-am auzit în viața mea așa o smiorcăiala de tot rahatul. Fanny îl ignoră. — Uitați care-i treaba! N-ar trebui să vă simțiți prea prost din cauza interviului meu, îi spuse ea lui Adrian, căci nimeni n-o să-l citească. Ce vrei să spui? — Astăzi nimeni n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Fetița păru să-nțeleagă, căci se opri din plâns și își trase zgomotos nasul. — Vreau să apăs pe buton. — Încetează! — Dar vreau să apăs pe buton. Nu se poate. S-a apăsat deja. — Vreau să mai apăs o dată. — Termină cu smiorcăiala! Etajele treceau unul după altul, iar liftul înainta fără să țină cont de persoanele închise în cabină, la fel de anonime ca și butoanele care îl coordonau. În câteva secunde ajunseră la destinație, exact când plictiseala și așteptarea deveniră totuna. — Vreau să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
niște barbuni fierți... Discursul său În fața mormântului deschis era pe alocuri Întrerupt de icnetele isterice ale bătrânelor curve (căci cine altele dacă nu ele presimt mai viu sfâșietoarea descărnare și primejdia fatală a decrepitudinii), ca și de tusea Înfundată și smiorcăielile docherilor, că Bandura nu mai știa ce să creadă, dacă era chiar tuse sau bocetul amarnic al marinarului, un surogat de plâns bărbătesc, precum erzațul său de oftături și lacrimi cu care‑și Îngâna vorbele ( Își auzea glasul cu detașare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să nu umbli cu minciuni, pentru că nu ești singura care dai note, noi știm tot. A, uitam, tat-tu a fost prins cu un sac de păpușoi, 40 de kile, pentru asta înfundă vreo doi ani, vezi ce scrii. Lasă smiorcăiala, avem noi grijă să-i fie bine, dacă ești fată cuminte. Și încă ceva, trage cu ochii și printre profesori, pe Aristotel să-l urmărești mai cu băgare de seamă și, dacă poți, să-i furi carnețelul! Vreau să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la mine, hai apropie-te, nu mănânc oameni. Să-ți vadă tanti cucoșelul, stai în pizda mă-ti că nu te omor. Ia-te-te ce avem noi aici, să-l pupe tanti, ești pulos ca ta-tu. Hai, lasă smiorcăiala, dă mâna încoace, bagă-mi-o la pizdă, las-o acolo că nu te mușcă, așa, așa, așa... Dacă mai plângi, ți-o pun pe bot. Auzi, ți-o pun pe bot, cum i-am pus-o și lu ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mă lase în pace. Bogdane, îți fac toate plantoanele. Vlade, te rog, deschide ușa! Nu vreau, nu vreau, mă vede, mă vede și se supără tare... De ce mă loviți? Cine te vede, mă? Mă-ta-i departe, hai, gata cu smiorcăiala! Dora, bagă-i chiloți în gură să nu țipe! Bogdane, leagă-i mâinile! Jos nădragii, încalecă-l, domnișoară! Cât e ceasul? 10. Să mi-l storci două ore până-i faci coaiele smochine, rupe-i pula! Bă, mi-l țineți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate, prăvăli-voi pietre peste mine, indiferent că luna tremură de frig în căldare; lan de grâu pentru potirul lui Dumnezeu de m-aș coace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mână! Îl trimit pachet unde a înțărcat mutul iapa, dar până una alta, ar fi cazul să-i pun câteva întrebări fătălăului, tare-s curios cum dracu-i domolea sângele curvii. Cătălina îi iapă bătrână, pulă-i trebuie, nene, nu smiorcăieli monahicești! Eheeei, copii proști, copii neînțărcați, cum îi scapi din mână, se bagă în căcat până la gât. Of, Doamne! Am și eu un specimen acasă, mi-am tocat nervii cu el, beizadea mamei lui de nesimțit!" După fiecare concluzie, procurorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trebuie să intri cu bocancii în picioare, cu unghiile netăiate, cu tricoul transpirat, cu blugii rupți, duhnind a alcool, a tutun rusesc, a coaie nespălate. Să intri trântind ușa, dărâmând zidurile, spărgând icoanele, murdărind preșurile. La naiba cu ifosele, cu smiorcăielile, cu ochii umezi de vițel la tăiere! La naiba cu toate! Am trecut pe lângă moarte și i-am trimis bezele, i-am făcut cu mâna de rămas bun, i-am citit poeme de dragoste. Îmi este scârbă de mine, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Bay and Daisy Garnett, Sean Ellis, Rita Konig, Richard Mason, Bryan Adams, Alan Watson, Matthew Williamson, Vicky Ward, Susan Block, Lucy Sykes, Alice Sykes, Tom Sykes, Fred Sykes, Josh Sykes, Valerie Sykes și Toby Rowland - îmi cer scuze pentru toate smiorcăielile și văicărelile mele. Acum putem vorbi și despre altceva.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
care muncea la aceeași masă, spune Roja. — Brrrrrrr....brrrrr...brrrrr, acele mașinilor de cusut, se rățoiește Părințelul, uite-așa trepidau bancurile de lucru, își aduce aminte, munceau ca furnicile, sărăcuțele, se plînge. — E limpede că de la tine a învățat Angelina smiorcăiala, spune Roja, toate fițele și mofturile alea de fată mare. — Ba eu cred că Delfina le-a lămurit s-o lase mai moale, e convins Curistul, le-a speriat c-o să li se-nfunde într-o zi, că norma era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în Bucureștiul ăsta nenorocit? — Ai dreptate, zise Poștășică, luînd-o printre mese, urmîndu-l pe Timișoara, mai bine să ne vedem de ale noastre adăugă devenind iarăși nerăbdător. Trebuia să aștepte să se liniștească puțin, înainte să reia conversația. Printe sughițuri și smiorcăieli n-ar fi înțeles nimic din ce ar fi încercat să-i spună. Începu să se gîndească cu ce ar putea să-i vină în ajutor ca să se potolească mai repede. Se ridică încet de la locul său, intră în baie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am șoptit la ureche: — Să-i spui lui tati că știu despre manevra cu șantajul legat de rapoartele federalilor și despre sifilis și bordelul din Watts. Spune-i că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu chiar cu ochii vizibil în contemplație) să denunți minciuna promisiunilor surde care bântuie prin eter, să pretinzi înlăturarea ei, atâta vreme cât accesul la puterea prin care pot fi abolite efectele de până acum ale acestei minciuni ne este refuzat, orice smiorcăială de recu noștință nu face decât să ne sporească inepția, să ne perfecționeze haosul, să ne trimită la moarte bezmetici, orbiți de farsa consolării. „Planul“ acesta absurd nu poate fi cuprins cu mintea - și de altfel i-am făcut prea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
de brânză puse la scurs. Sub ele, zeci de picioare se odihneau pe podea, așteptând ca posesorii să fabrice din ele diverse tipuri de mers. Vioristul s-a apropiat, proptindu-se În fața mea. — Iggy, am auzit o voce șoptită, printre smiorcăielile viorii. Am ridicat ochii, căscându-i imediat cât două ceșcuțe de cafea. Era Vasea, Îmbrăcat Într-un palton mai vechi ca reumatismul, cu o căciulă care părea făcută dintr-o veveriță decedată În timpul unui incendiu. Jurai că se Întorsese pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pentru a ieși din această deja stare de fapt, ci chiar nimeni nu mai crede că se poate schimba ceva. Și se ajunge mereu și mereu, la jenanta lamentare națională, la penibila, de acum auto-plângere de milă și la cumplita smiorcăială existențială, cu care mulți compatrioți își hrănesc sufletul zilnic și pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație ce stă bosumflată, mofluză și dezumflată, pe bordura drumului istoriei, privind cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]