77 matches
-
Să mergem la un bar elegant.“ „Vai, ce-am făcut! Am vărsat paharul cu Martini pe jacheta mea preferată.“ „Hai la un bar elegant.“ — În ziua de astăzi lumea e într-o stare de mare neliniște, țipa Ignatius, ca să acopere smiorcăielile și sâsâitul. Se opri un moment ca să privească niște note pe care le mâzgălise pe o coală Big Chief, pe care și-o băgase în buzunar. În loc de coală, scoase fotografia ruptă și boțită a domnișoarei O’Hara. Câțiva musafiri o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
țină la respect, pe post de menajeră, culcându-se cu ea când avea chef, ca un stăpân. Auzindu-mă plângând, bărbatul din patul de la fereastră a scos capul de sub pătură și s-a răstit la mine: „Ia mai încetează cu smiorcăielile, că nu pot să dorm”. Istoria pe care mi-o vârâse în cap lunganul a avut și un alt efect, încă și mai curios. Acel preot închipuit, al cărui păcat l-aș fi purtat, chipurile, în sânge m-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
opresc. - Gata! a strigat ea. X i-a văzut chipul contrariat și a început să geamă speriată. Y venise în spatele meu. - Acum e momentul să te ridici. Dacă nu te ridici te vom lovi. X a izbucnit în plâns și smiorcăielile i-au devenit urlete înăbușite. - O să intre în conflict dacă nu te ridici! Gata! Z m-a împins și m-am prăbușit pe podea. X se uita buimacă în toate părțile. Y a venit în spatele meu și a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pentru a ieși din această deja stare de fapt, ci chiar nimeni nu mai crede că se poate schimba ceva. Și se ajunge mereu și mereu, la jenanta lamentare națională, la penibila, de acum auto-plângere de milă și la cumplita smiorcăială existențială, cu care mulți compatrioți își hrănesc sufletul zilnic și pe care o transmit ca pe o boală urmașilor. Iar timpul trece, trece timpul nemilos pe lângă o nație ce stă bosumflată, mofluză și dezumflată, pe bordura drumului istoriei, privind cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
căutarea perspectivei - liniștitoare? - pe care n-o putuse capta nicicând printr-o lentilă. Poate că, la urma urmelor, acum credea, nu avusese nicicând scena În fața ochilor, În verdele gingaș al unui lan de orez, În furnicarul pestriț al unui bazar, smiorcăiala unui copil ori noroiul unei tranșee, ci În doar sinea lui: În mahmureala propriei memorii și În fantasmele care Îi jalonează țărmurile. În linia desenului și a culorii, molcomă, minuțioasă, reflexivă, care nu-i cu putință decât când inima bate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
lingă drum, spre margine. Și mai și bocești de durere. Să vadă lumea, să știe lumea cît suferi tu. Ilie: Și lumea n-aude, nu vede, nu-i așa? Ștefan: Ba așa-i, că lumea n-are nevoie de bocete, smiorcăială. Lumea are alte treburi. Ilie: Și eu le am pe ale mele. Lumea nu mă vede, nu mă aude, nici eu n-o văd și n-o aud. Ștefan: Vezi, aici e păcatul! Confunzi lumea cu Pandele sau alți cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
activiști o au din activitate am ajuns la concluzia că U.T.C. nu poate lua ființă la sate decât dacă tinerii țărani sunt încadrați în T.F.P. (Tineretul Frontului Plugarilor, subl. și n.n.) unde să asiste (uteciștii n.n.) la câteva ședințe”. Smiorcăielile uteciștilor n-au ținut prea mult deoarece „partidul” îi învățase arta disimulării perfecte împrumutată de la cameleoni. Iată cum și-au plănuit să dea de pământ cu Tineretul Plugăresc și chiar au reușit: prin infiltrarea propriilor activiști în structurile de conducere
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
aici, zic eu, și chemăm un taxi. Din fericire ajunge imediat și ne urcăm În el Împreună cu ea. Motorul, căldura și parfumul ei Îmi fac pantalonii să se ridice, iar gura mea e peste a ei reducând la tăcere toată smiorcăiala aia când Îmi bag cu forța limba În botul ei cât pot de adânc, vârându-i-o În toate crăpăturile. Taxiul se oprește cutremurându-se și suntem la noi acasă. Te-am prins! Eu, noi... o ducem În patul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pentru a le ura distracție plăcută, Molly puse mâna plină cu gem de afine pe fundul lui Clodagh. Din nefericire - sau poate din fericire - ea nu a observat. 30tc "30" De îndată ce Clodagh închise ușa de la intrare, începură să se audă smiorcăielile lui Craig și ale lui Molly. Aruncându-i o privire tristă lui Dylan, Clodagh se întoarse să reintre în casă. Nu! ordonă el. —Dar... — O să se calmeze ei. Simțindu-se ruptă în două, s-a urcat în taxi și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toată săptămâna, abia aștept să stau măcar cinci minute fără ei, apoi ies o seară și îmi fac griji pentru ei. Putem merge acasă, dacă vrei, spuse Dylan rigid. Și mâncăm chipsuri și stăm și ascultăm un șir neîncetat de smiorcăieli. —Când prezinți lucrurile în felul ăsta... Scuze, Dylan. Mă simt bine, de fapt. Mă simt foarte bine. Nu același lucru putea fi spus despre Ashling și Ted. Durase secole pentru ca Molly și Craig să se oprească din plâns după ce plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
am șoptit la ureche: — Să-i spui lui tati că știu despre manevra cu șantajul legat de rapoartele federalilor și despre sifilis și bordelul din Watts. Spune-i că mâine mă duc cu toată povestea la ziare. Johnny își reluă smiorcăiala. Un locotenent în uniformă se apropie și se stropși: Ce mama naibii se întâmplă aici? Blițul unui aparat de fotografiat îmi arse ochii. Era Bevo Means, cu carnețelul pregătit, gata să ia notițe. — Sunt polițistul Dwight Bleichert, am răspuns, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Bravo. Atunci o să vedem ce te faci cu o acuzație de obstrucționare. Da? Logan trecu razant pe lângă ea, Îndreptândi-se către un șir de cabine cu perdelele date la o parte. O identifică pe aceea În care se afla Anderson după smiorcăiala În accent de Edinburgh. Bărbatul stătea pe marginea patului de examinare, legănându-se Înainte și Înapoi, plângând pentru sine, cu fragmente de cuvinte răzbătându-i printre lacrimi. Logan Își croi drum printre perdele și se așeză pe un scaun negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
care îl iubește Anne, fura pâine din dulap. Și în tot acest timp ei credeau că sunt șobolanii, dar, de fapt, era el. Lua mâncarea de la gura propriului copil. Poți să îți imaginezi? — Nu e deloc adevărat, am spus, acoperind smiorcăielile fiicei mele. —Poftim? I-am mai vârât în gură o lingură cu mâncare. Adică, nu, nu pot să îmi imaginez că s-ar putea întâmpla așa ceva. Poate că nici nu s-a întâmplat. E doar o piesă. — Dar e bazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
final, mama a reușit să se întoarcă în bucătărie, unde, printre lacrimi, a început să trântească tot felul de ustensile în timp ce fierbea apa pentru ceaiul lui Michael. —Ticălosul ăla bătrân și leneș, ne-a spus mie și lui Helen printre smiorcăieli. Niciodată nu face nimic. Și din cauza lui am ratat The Flying Doctor și Countdown. Iar iarba a crescut până la genunchi. Mi-e rușine de mor din cauza asta. Suntem singura casă din cartier care are o grădină ca o junglă. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fiecare seară. Și de la cine vor avea pretenția asta? Nu de la tine. Asta e sigur. Pentru că tu îți vei lua zborul de aici, te vei întoarce la Londra, iar eu voi fi cea care va trebui să se lupte cu smiorcăielile lor. Biata mama, m-am gândit. Poate că eram insensibilă vrând să mă dau mare cu o cină de gală în bucătăria ei. Mama a tăcut cât timp eu, plină de veselie, am pus niște paste proaspete pe raftul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
reală a persoanei respective era total lipsită de Însemnătate. — Nu Înțeleg și pace de ce-ți trebuie așa de mult timp până vorbești după ce ridici receptorul, a declarat ea. În gura oricui altcuiva, fraza ar fi putut suna ca o smiorcăială, dar Într-a Mirandei suna rece și ferm, așa cum și intenționase. Așa cum era ea. În caz că Încă n-ai observat de când lucrezi aici, atunci când sun eu trebuie să răspunzi imediat. E foarte simplu. Înțelegi? Eu sun. Tu răspunzi. Crezi că poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Bay and Daisy Garnett, Sean Ellis, Rita Konig, Richard Mason, Bryan Adams, Alan Watson, Matthew Williamson, Vicky Ward, Susan Block, Lucy Sykes, Alice Sykes, Tom Sykes, Fred Sykes, Josh Sykes, Valerie Sykes și Toby Rowland - îmi cer scuze pentru toate smiorcăielile și văicărelile mele. Acum putem vorbi și despre altceva.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Se vând buchete meșteșugit alese de imortele, fructe, obiecte artizanale, ilustrate, păpuși, statuete, orez cald, ceai aburind, castane prăjite, semințe, nu lipsesc nici frigăruile pentru cei cu apetit matinal, peștele prăjit, etc. Mirosurile de toate felurile se Împletesc strident, printre smiorcăielile copiilor somnoroși, pedanteriile adulților, strigătele răgușite ale ghizilor, râsetele colorate ale tinerilor, chicotelile Îndrăgostiților, murmurul mandrelor șoptite de pelerini... Se apropie ora cinci dimineața, fiecare și-a găsit un locușor pe terasă de unde așteaptă miracolul luminii dintre frunțile Încărunțite ale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
atâtea documente, dacă tu nu ai fi insistat s-o fac. Dar ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este un balsam pentru sufletul tău, mie îmi este răsplată cu asupra de măsură. Deajuns însă cu smiorcăiala și hai să pornim pe alte poteci, întinse ca firele de păianjen pe nesfârșitele dealuri albastre... Cred că ai observat, iubite prieten, că drumețiile noastre o tot țin roată în jurul cetății Iașului. Sunt sigur că la această remarcă o să vii
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
birocrația universitară am izbutit să storc niște stropi care să mă bucure în clipa în care am văzut toate hârțoagele completate cu bine și am oftat ușurată uăh. Însă nimic n-a egalat cele două reprize de plâns: una cu smiorcăială și oftaturi de încântare, alta mai discretă, pe muțește. Amândouă m-au încercat pe sol franțuzesc, unde am aterizat la început de aprilie cu Smaranda, ca să lansăm la Paris volumul despre paradisul banatic. Dar până să ajungem la Sorbona (pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
știam întotdeauna ceea ce vroia de la noi...“ Secretul Adrianei Clasă Adriana Babeți Nu-i prima oară când mă ia gura pe dinainte și pe urmă îmi vine să căpiez fiindcă nu știu cum s-o dreg. Am promis săptămâna trecută o continuare cu smiorcăielile de la întâlnirea de 40 de ani și acum văd că mă chinui să scriu un text nici patetic, da’ nici bășcălitor despre cum am mărturisit cu nodul de plâns în gât un mic/mare secret în fața foștilor colegi de clasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
să reziști tentației de-a suplini un Dumnezeu surd. − A propos, reluă el, m-a dezgustat profund pledoaria deșănțat de umanistă a lui Beigbeder din Un roman francez, pe care mi-ai împrumutat-o tu: nimic altceva decât o patetică smiorcăială pentru înțelegerea slăbiciunii - și unde mai pui că venind din partea unui vlăstar nobil. A trebuit să mă dreg cu puțin Montherlant după lectură, căci mi-a întors stomacul pe dos. Ce, dacă slăbiciunea omenească excesivă îți face greață, înseamnă neapărat
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
furia tânărului, izbucnind în suspine, începând să "plângă ca un bebeluș". Chiar dacă nu renunță să-și "verse amarul și frustrarea", Stingo, care nu este un monstru, nu poate decât să se înmoaie. Mișcat de spectacolul fetei sufocate de sughițuri și smiorcăieli, ajunge chiar să-i întindă un șervețel. Furia sa cedează locul unui soi de buimăceală, unei placidități pasive și fataliste. Se simte cu atât mai abătut cu cât curând începe pentru el un nou coșmar, cel al duhovnicului fără voie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Sonny Mehta, redactorul șef de la Knopf, a achiziționat rapid copyright-ul, dar chiar și înainte de publicare controversa și scandalul stârnite de roman au atins proporții considerabile. N-am dat curs inițiativelor din presă - vocea mea ar fi fost acoperită de smiorcăieli pline de indignare. Cartea a fost acuzată că inoculează conștiinței publicului un ucigaș în serie agreabil. A fost recenzată în The New York Times cu trei săptămâni înainte de publicare sub titlul „Nu cumpărați cartea asta“. A constituit subiectul unui eseu de 10000 de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
autoritate al unui tânăr emigrant și reabilitarea sa ulterioară), și din moment ce bănuiam că Robby n-ar fi subscris la o atare expediție decât dacă ar fi fost convins de Jayne (nici măcar nu voiam să-mi imaginez scena - implorările ei și smiorcăielile lui), nu mă așteptam ca el să cedeze fără lupte serioase, așa că am fost surprins cât de calm și de docil era Robby (după duș și un schimb de haine curate) când și-a târât picioarele peste pragul ușii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]