87 matches
-
Am mîncat cremwurști în grădina de vară, am băut bere. Ziua fusese frumoasă ‒ un apus permanent și zgomotul acela de tren, care ne ajungea din depărtări, zgomot de șine călcate încet, într-o dulce proximitate a triajelor și a podurilor smolite, de lemn și de fier... Te-am luat de mînă și ți-am spus: Cred că peste drum meciul de volei s-a sfîrșit, vînzătorul de semințe bea vin cu frizerul înainte de ora închiderii. Hai la Dâmbovița! Niciodată nu e
ULTIMA VACANŢǍ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376965_a_378294]
-
cauți iar aicea tu, față profanată Cu ochii de minciună, cu gura ta cea lată, Tu, răule!.... La astă primire ce, vei zice? [CAVALERUL] Amor eu caut, Sara... m-am rătăcit pe-aice... De-aș fi o monastire sau un smolit * zahastru [ - ] foc mi-ai fi de mult tu, cu ochiul tău albastru. O, lasă-i să-mi lumine, în suflet să-mi pătrundă! De ce-i închizi, nebună? {EminescuOpVIII 314} AMOR PIERDUT - VIAȚĂ PIERDUTĂ. Dramă originală într-un act 2254 (Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
memorabile: „Harapnice de zei plesneau în nămol și-n turmă/ Boii soarelui pășteau prin beznă fără urmă/ Mânați de ciclopi; trupurile se pierdeau în albii de glod/ Erau crescute ca munții, ciclopu-ntre ele un plod”; „Pescari de larg cu bărci smolite și sitelci/ Se rânduiesc arar și greu la vâslă,/ Aduc nisetri grași în suc de melci/ În seara asta sub viorile de pâslă”. Borhotul acesta modernist, neocolit de diverse influențe, se va limpezi nefericit în poeme în care versul este
MARGARIT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
în trăsurica-i ușoară cu cai mărunți, suia dealuri, cobora văi, acuma era la pluguri, acuma la stâni, acuma la vite, pe urmă la coșere. Întreba, certa, se supăra, se domolea - și pornea înainte în trăsurica lui. Pe obrazul lui smolit și în ochii lui vii, era o dorință mare, ș-o voință: să muncească din răsputeri și să facă avere. „Vorba lui moș Nastase, se gândea Niță: ce-i trebuie lui atâta pământ ș-atâta bănet?“ Într-o zi liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de administrare a banilor. Așa spunea tatăl meu. Mai mult nu spunea, căci i-ar fi crescut tensiunea și i-ar fi trebuit relații pentru medicamente. În seara meciului, noi ședeam pe niște scaune pliante, așezate pe acoperișul lat și smolit și săream în sus de câte ori Rossi marca un gol în televizorul nostru. Aici pe acoperiș săream noi, pe alte acoperișuri, alții. Bărbații trăgeau și câte o înjurătură, ca atunci când veneau să-și plătească întreținerea, acum însă fără încrâncenare, lungind cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a născut, în cor de vaiet și decântece și nu așteaptă decât prilejul de a fi hrănit cu sânge omenesc, pentru a crește falnic, într-o noapte. Prinții trufași ai legiunilor demoniace, își înalță, rând pe rând, cu semeție, frunțile smolite. Cei Patru Călăreți damnați ai străfundului tenebrelor, avangarda hoardei nelegiuite a puterilor malefice, galopează și aceștia întracoace. Peste tot teamă, spaimă, disperare, trădare și groază, violență, vrajbă, hulă, desfrânare, erezie, ură, păgânism. Întrebarea este... Putem salva ceva? Pot fi opriți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
străine, unele făcute din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pământ și l-am bătătorit. Între noi era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1888 M. Eminescu {EminescuOpXVI 511} {EminescuOpXVI 512} {EminescuOpXVI 513} {EminescuOpXVI 514} {EminescuOpXVI 515} În numele Excelenței Sale Prințului Nicolai Conachi-Vogoridi Caimacam Principatului Moldovei Nr. 1649 Pașaport Secretariat de Stat Însămnare Vârsta - 17 ani Statul - crăscătoriu Părul - castaniu Ochii - căprii Nasul - potrivit Fața - smolită Osebite semne - Iscălitura purtătorului: Sunt poftiți toți dregătorii țivili și militari de a lăsa slobodă petrecerea dumilor-sale Șerban, Nicolai, Gheorghi, Ilie și Mihail Eminovici, fiii dumisale caminariul Gheorghi Eminovici, locuitoriu în Botoșani, iar acum aflători vremelnicește la Cernăuți, pentru urmarea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea, doar ochii tăciunii ard ca două torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Mă, șleahtă Împuțită de bestii cu chip de maimuță! Dacă-ați avea dinamită-n loc de creier, nu v-ar ajunge nici să vă suflați nasul! Mă, cretinilor, parc-ați avea sînge de cucuvaie! Las-că v-aranjez eu, mă, corcituri smolite! țipă acum Îmbunat la perspectiva unei bucurii viitoare. Las-că v-arăt eu vouă cînd v-oi băga-n linia-ntîi și v-oi Înșira În fața nemților să se-aleagă praful de voi, măcar că nu mai apuc să trăiesc o zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
290 Fetele care-s mărețe Nu se țin cu pădurețe, Ci se țin cu miez de mac Și cu gură de diac. 291 Ce hazna, bade, de tine Că îmbli alb și traiește tot suparat- Da io-s neagră și smolită Și trăiesc tot veselită. 252. {EminescuOpVI 253} 292 De m-ar chema Nicodin M-ar băga fetele-n sin - Dar pe min-mă chiamă Marcu Fug fetele ca de dracu. 293 Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu o barbă stufoasă pe măsura corpolenței sale. Purta o manta militară veche. Căciula din piele de oaie îi acoperea urechile. Avea fața pătată a băutorilor de votcă cu ochi vicleni și sfredelitori. Picioarele îi erau îndesate în niște cizme smolite, iar tălpile îi atârnau abia la un deget de pământ, asemeni unui dansator haios surprins în executarea unei piruete. Mesteacănul de care atârna era îndoit ca un arc. O rafală bruscă de vânt făcu copacul să vibreze. În rafale, fulgii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dorit de Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să despic sacul smolit și lințoliul, deschizându-i pieptul. Mirosul n-a fost mai tare decât duhoarea de mucegai ce se simte în celulele unei temnițe. Căutând printre coastele deschise ale toracelui, am găsit Shin-ul de fier. L-am scos afară, căci, așa cum făcusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cerceii supra etajați și salbele ca niște ghirlande sunau ca un candelabru care vestește cutremure. Din această cuadratură pe care Pârnaie și ai lui o priveau fără a o înțelege, cercul se reîntoarse la Faraon, care, victorios, cu chipul lui smolit, ținea de portiera camionului ruginit ca de un trofeu. Își împinse, cu degetul, borul pălăriei spre ceafă și se uită când la cei trei, strânși unul în altul la mijloc, când la Calu, așteptând semnalul să se năpustească. De năpustit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Lumânărică îi fusese de ajutor. Acum, întocmai ca și cel mort la 1843 , Ti tinaș umbla și el îmbrăcat în suman, încins cu o funie, cu capul descoperit, cu căciula subsuoară, în picioare cu imenei, mij loci u la stat, smolit, cu părul des și cu barba deasă, cărunt, bătea satele, orașele și cânta și el: „Lumânărele, dragele mele!”... Calimah mărturisește că pe Titinaș nu l-a cunoscut bine, deși când venea la Iași stătea în gazdă la mătușa Marghiolița Muruz
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dus la școală, "pi zabavă tot de 11 luni", rugînd totodată "să se înscrie în acel pașaport și al cincile fiu al meu, Mihail, care iaste în vîrstă de 7 ani. Statul crescător, părul negru, ochii negri, nasul potrivit, fața smolită, avînd și acesta a urma studiile"2. Căminarul Gh. Eminovici și-a scos bilet de trecere, pe 48 ore, de la Isprăvnicia din Botoșani tot pe la Zastava Mihăileni. Dar, de data aceasta, Mihai n-a rămas la Cernăuți. Pentru anul școlar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Vodă, chiar dacă reușitele în domeniu 5 din varii motive nu s-au ridicat la nivelul bunelor intenții. "Către sfârșitul domniei lui Mihail Sturdza consemna în a sa Istorie, Manolache Drăghici s-au paveluit mai multe uliți cu bucăți de lemn smolite, pentru care au pus o dare, de trei ani, pe toate casele din Iași; fiind foarte costisitoare și netrainică, această paveluire, inventată la Paris și adoptată în Rosia (subl. ns.), dar nici într-un oraș n-au fost așa de
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
tentative epuizante și provocatoare de a se suporta pe sine. Noroc de umorul devastator care sparge incontinuu perdeaua grea de ură și energie negativă deversată de fiecare pagină, altfel obositoare după o vreme. Părinții par să concentreze asupra lor cinismul smolit și potențialul de furie devastatoare a scriitorului repudiat de propriii genitori. Dar, cu siguranță, tot un fragment de text va fi cea mai bună ilustrație a celor spuse și, eventual, o invitație la lectură. Sarcina îndeosebi în ultimele săptămîni fusese
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fel ca pe pământ / nu mai știam de nimeni uitasem cine sunt...” (Ileana Mălăncioiu) învolburate-s, Doamne, zbaterile neputinței mele! Privesc tăcut cum cea mai dragă ființă-a mea se zvârcolește-n unduiri lugubre, gata-a se scufunda în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau dreptate! E doar Poet. și-atât. Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nici homeopat. Nu-și aude nici șoapta în sinea îndumnezeită: „s-a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Când m-am întors, pe locul meu se instalase tânărul agitat și bubos. M-am mutat în celălalt colț. Apoi apăruse doamna cu dioptriile fumurii și telescopice. Fata a sărutat-o... Am rămas în colțul dinspre ușă. Îi văd părul smolit răsfirându-se, lucios, peste umerii fragili. Tenul alb, extrem de alb. În jurul ochilor se adâncesc cearcăne : solzi albaștri, vineții. Mâinile prea lungi și subțiri, mijlocul strâns într-un cordon lat de piele albă. Picioarele prelungi și nervoase, zvâcnind mărunt... O privesc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
adus la tine pentru că umblau pe-aproape. De aici îi voi duce la Mai-Baka. Auta se uita curios la un rob voinic și mărunt la statură, cu fața albă gălbuie, și la altul, tot scund, dar cu pielea stacojie, aproape smolită. Îi întrebă din ce țări erau aduși. Cei doi robi vorbeau greu limba atlantă, unul aproape de loc. Cel cu pielea albă gălbuie putea fi din răsăritul îndepărtat, își zise Auta, poate din mica țară Sumer. Dar oameni de felul celuilalt
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și cu degetul la gură îi șuiera la ureche: - Moș‟ Chifu, ia-ți capcana și șterge‟o! ai înțeles? Și-i aruncă o privire care‟l încremeni. Dacă o dată te mai prind, te‟mpușc! ... și‟i întoarse spatele. Chipul lui smolit, vrând să zâmbească, se încruntă la ei, ca la lupi, între niște mustăți vânjoase, arse de soare și de tabac. - Hm?!.. făcu bătrânul, ridicând cu nevinovăție privirile lungi către Anton. El însemna unde să așeze capcanele pentru lupi și le
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de brad. La o altă masă, niște bătrâni stau tâmplă lângă tâmplă, pun la cale parcă, soarta întregii lumi; cinstesc și se sfătuiesc întruna. Afară, pe toloacă, în bătătura crâșmei, tineretul joacă sârba de rupe pământul. În picioare doi lăutari smoliți, cu buze groase și vinete ca pruna răscoaptă, unul din scripcă și celălalt din cobză, cântă de-i trec sudorile. În jurul lor flăcăii încing o sârbă îndrăcită, de duduie pământul sub ciubotele lor. Fetele au flori de câmp și pamblicuțe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]