91 matches
-
memorabilă: "Singura moralitate într-o lume crudă e șansa." Chiar și numai cu aceste două enunțuri nu ne mai aflăm deloc în confortabilul desen animat (de cele mai bune intenții) cu Superman sau un Spiderman de ultimă generație cu costumul smolit pentru a ilustra o edificatoare luptă interioară. Nu lipsesc nici momente de acest fel în filmul lui Nolan, precum cel în care nu se găsește niciun voluntar, nici măcar printre pușcăriași - deși există mulți funcționari care s-ar califica mai bine
Ordinul cavalerului negru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8220_a_9545]
-
prea multor concesii făcute gustului public, deși, prin unele poezii de acest fel (de exemplu Acceleratul) a pătruns în manualele școlare încă în 1930. Sau cunoscuta Cioara: "Cu alura interlopă/ Ca un muzician în frac,/ Curioasă ca un popă/ Și smolită ca un drac,/ Demnă ca un om celebru;/ Mistică și fără chef/ Ca un basorelief/ De pe un monument funebru". Și, tot așa, în nu mai puțin de 22 (douăzeci și două) de strofe, sfîrșind prin a obosi prin monotonia acelorași
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
și un pumn de boabe gălbui, pe lemn rămase de la măcinatul ultim, abia sfârșit. Moara-i un mecanism străvechi, robust, ținut deasupra apei de dragul oamenilor și-al obiceiului. Dar iată! Sub scară iar s-a strecurat, prin același loc, cățelușa smolită, în așteptarea ofrandelor de la săteni. Cum a intrat, izmenită și obraznică? Pe dinafară, simplu, dinspre râu, căci nu-i decât un singur punct prin care poți privi lumina dinăuntru, restul e lemn închis. Un singur loc din afară, și pe
Cățelușa din moara de apă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/5061_a_6386]
-
Nacional". 27.01.1983 Formalitățile vamale din aeroport se dovedesc a fi pure formalități. Completăm formulare și declarații pe care nu le citește nimeni, și se pun ștampile în pașapoartele în care nu privește nimeni nici măcar fotografiile. O vameșă destul de smolită și peste măsură de plinuță ne ia de câte o aripă și ne depune în fața a doi bărbați cu mutre foarte importante. Sunt - reprezentantul UNEAC-ului și traducătorul-însoțitor permanent Enrique. UNEAC-ul nu găsește de cuviință (sau n-are încuviințarea
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
așeză alături. Soldații romani din gardă, cu care, de altfel, Agillus nu se înțelegea pentru că proveneau din toate provinciile depărtate, stăpîneau cu greu situația. O femeie tînără, înconjurată de rudele ei, numeroase și revoltate, împingea fără gingășie un bărbat cam smolit la chip și chel înaintea judecății. Era, după cum își dădu seama judecătorul, soțul reclamantei. Vacarmul vocilor acuzatoare era asurzitor și cuvintele, pline de litera "z" ca un zumzăit de albine, treceau neînțelese pe lîngă urechile lui Tiberius enervîndu-l. - Zer! Dîrz
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
veninul din boturile fără buze, cu limbi negre atîrnîndu-le ca la ogari. Para focului se turti de felia de lemn fără vârstă, și doar câteva așchii se-aprinseră, consumîndu-se aproape-n aceeași clipă. Mai suflară o dată, dar nici acum stejarul smolit nu se-aprinse. Atunci scheletele știură că singure nu vor izbândi. Se adunară, ca ghizdul unei fântâne, împrejurul unui cerc de foc pe care cel mai vechi mort îl trase-n zăpadă cu o torță. Priveau cu orbitele negre și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care le-au trecut cu gondola), statui la tot pasul - Hitler și Kafka și Lombroso și Pușkin -, brațe de mare cu traulere și balene... Nu se mirară când trecură pe lângă dealul Căpățânii cu trei răstigniți pe trei cruci de lemn smolit, în care îi recunoscură ușor pe Gaspar, Melchior și Balthazar, în bogatele lor costume orientale. Nici când Marconi, în fața ridicolului său aparat, recepta primul mesaj venit pe calea undelor :from quiqui quinet to a michemiche chellet and from a jambebatist
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
către intersecție, cîte-o patrulă de miliție, câte un vagabond singuratic. Cîte-o somnambulă goală, cu părul buclat înăturînd asfaltul de praf și de flori risipite de liliac. Groapa era grosolană, cu margini de pământ pline de pupe de cărăbuși, cu țevi smolite traversînd-o ca niște rădăcini de copaci. Fundul nu i se vedea, dar o scăriță de ciment, cu trepte din care ieșeau fiare-ndoite, ducea către adânc. Herman o coborâse de câteva ori, și găsise sub casă tunele lungi și întortocheate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aeriană spre imensul ovar, rezistă multă vreme văpăilor, încrustat cum era cu sideful a milioane de scoici. Abia când se zdrobiră, într-un naufragiu cumplit, general, de suprafața de cocs a planetei, catargele arseră ca bețele de chibrit și pântecele smolite ale corăbiilor rămaseră lipite, fumegând un fum gros ca de sulf, de minereul încins. Atunci abia călătorii pășiră pe țărmul temut, înaintînd printre ruine și fumuri. Mii și zeci de mii de ființe spectrale, mii și zeci de mii de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cauți iar aicea tu, față profanată Cu ochii de minciună, cu gura ta cea lată, Tu, răule!.... La astă primire ce, vei zice? [CAVALERUL] Amor eu caut, Sara... m-am rătăcit pe-aice... De-aș fi o monastire sau un smolit * zahastru [ - ] foc mi-ai fi de mult tu, cu ochiul tău albastru. O, lasă-i să-mi lumine, în suflet să-mi pătrundă! De ce-i închizi, nebună? {EminescuOpVIII 314} AMOR PIERDUT - VIAȚĂ PIERDUTĂ. Dramă originală într-un act 2254 (Pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de administrare a banilor. Așa spunea tatăl meu. Mai mult nu spunea, căci i-ar fi crescut tensiunea și i-ar fi trebuit relații pentru medicamente. În seara meciului, noi ședeam pe niște scaune pliante, așezate pe acoperișul lat și smolit și săream în sus de câte ori Rossi marca un gol în televizorul nostru. Aici pe acoperiș săream noi, pe alte acoperișuri, alții. Bărbații trăgeau și câte o înjurătură, ca atunci când veneau să-și plătească întreținerea, acum însă fără încrâncenare, lungind cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un braț apare iute, smulge tomberonul plin și-l împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să mă culc pe o rână și să putrezesc acolo, să rânjesc acolo, să mă destram și să mă fac țărână și cârpe împuțite și oase galbene, sparte... Numai versurile pe care le
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
străine, unele făcute din plastic subțire. Era cei mai mare dintre noi și ne putea bate pe toți. De asta era șeful, cu toate că era cam țigănos. Pe cât era Mimi de mare, pe-atât era frati-su Lumpă de bicisnic: un smolit mucos și plângăreț, care orăcăia din te miri ce și de aceea i se zicea Simfonia în Do Major. Trebuie să fi avut vreo patru ani și era cam înapoiat mintal, abia bolborosea trei vorbe. Luci, care era de fapt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pământ și l-am bătătorit. Între noi era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite și peste robinete uriașe, apoi ne intra în nări și în sânge mireasma aceea de pământ, de râme și larve, de smoală și chit proaspăt. Parcă ne înnebunea, înarmați cu pistoale cu apă, mascați cu cartoane creponate de la depozitul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
1888 M. Eminescu {EminescuOpXVI 511} {EminescuOpXVI 512} {EminescuOpXVI 513} {EminescuOpXVI 514} {EminescuOpXVI 515} În numele Excelenței Sale Prințului Nicolai Conachi-Vogoridi Caimacam Principatului Moldovei Nr. 1649 Pașaport Secretariat de Stat Însămnare Vârsta - 17 ani Statul - crăscătoriu Părul - castaniu Ochii - căprii Nasul - potrivit Fața - smolită Osebite semne - Iscălitura purtătorului: Sunt poftiți toți dregătorii țivili și militari de a lăsa slobodă petrecerea dumilor-sale Șerban, Nicolai, Gheorghi, Ilie și Mihail Eminovici, fiii dumisale caminariul Gheorghi Eminovici, locuitoriu în Botoșani, iar acum aflători vremelnicește la Cernăuți, pentru urmarea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
îmi iese cu plin. Tocmai pune de mămăligă. “Întrebați-l pe nea Nicu Diaconescu, pentru că el știe câte-n lună și-n stele. Ultimu’ haiduc!...” Viitura Cu o pălărie lăsată spre rădăcina nasului, de sub care țâșnesc ochi iuți, oblici și smoliți, ca de veveriță, cu mustață pezevenghe, nea Nicu Diaconescu nu cunoaște astâmpărul. Despică aerul cu nasul, privește stânga-dreapta, ca la ieșirea din vizuină, și arată spre partea cealaltă a Corbenilor. “Uite, aici e satu’ nou, Antonești. Noi așa-i zicem
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat de care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o plagă hâdă, netedă, căci bi-vel-vornicul își pierduse podoaba sa vulturească în pivnițele niciodată știute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în trăsurica-i ușoară cu cai mărunți, suia dealuri, cobora văi, acuma era la pluguri, acuma la stâni, acuma la vite, pe urmă la coșere. Întreba, certa, se supăra, se domolea - și pornea înainte în trăsurica lui. Pe obrazul lui smolit și în ochii lui vii, era o dorință mare, ș-o voință: să muncească din răsputeri și să facă avere. „Vorba lui moș Nastase, se gândea Niță: ce-i trebuie lui atâta pământ ș-atâta bănet?“ Într-o zi liniștită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu fruntea de geamul uneia dintre ușile-fereastră ale balconului. Casa era cuprinsă încet de întuneric. În cenușiul de afară se învârtejeau frunze umede. Dintre acoperișuri împungea scheletul urât și pe jumătate ars al fostului țugui, învelit în grabă în carton smolit și prăfuit. „Vasăzică acuma totul s-a terminat?“, se gândi din nou. O vedea stând la biroul mic, ascultând liniștită și el știa că e foarte liniștită pentru că nu înțelege și totuși n-avea nici o vină și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am primit-o de la Moș Crăciun odată, Dumnezeu știe când... Un cimitir de obiecte expirate. Stricate. Fără folos. Cu siguranță și grimasa mea era acolo. Cu siguranță. În stinghereala generală, oribil alimentată de ochii apoși ai mamei și de cei smoliți ai lui David, am simțit din nou cum intru în starea aceea plăcută de dezagregare, de la revedere, nu mă căutați, nu sunt cu voi, mi-a părut bine, stați liniștiți, stați liniștiți, stați liniștiți... Cum ajunge Alexandre la bordul lui
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Fiecare coborâre îl arde ca o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în zmeură. Se comandă farfurii de sidef. Se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea, doar ochii tăciunii ard ca două torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să te port lin, somnolent? vrei tu să fii țipăt tăcut iar eu să te înghit ca pe-o ostie? vrei tu să fii roz-violet iar eu să te-ating, să te-nviu cu o rază? vrei tu să fii noapte smolită iar eu să te albesc, să te desferec de piei? vrei tu să fii tăcere de piatră iar eu să te umplu cu goluri și nituri de râs? vrei tu să fii amarul din sânge, să-mi descleiezi prea dulcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]