225 matches
-
Ceilalți băieți ziceau chestii de genul: —Hei, Micko, la cât ai pus gunoiul în tomberonul de pe trotuar? —La unșpe după zece, Johnny sau poate era douăzeci după opt. La care izbucneau hohote răgușite. Și cum, atunci când încerca să se apere snopind în bătaie câte-un puști localnic, toată lumea îi zicea că-i un bătăuș, fiindcă era mult mai solid decât ceilalți băieți. Noi am clătinat din cap plini de milă, stând cu coatele pe masă în jurul lui Adam, privindu-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
prea grozav de câte ori adăuga „ei, asta e“ când vorbea despre lucrurile „obișnuite“. Și-o imagina smucită și lovită cu copitele În timp ce Încerca să dreseze caii, cârdășiile ei de sezon cu muncitorii de la fermă, „nenorocitul“ ăsta și „neisprăvitul“ celălalt care o snopeau În bătaie după ce o călăreau În pat ca pe o iapă Înșeuată. Asta se Întâmpla atunci, pe vremea când Încă mai putea lucra. Însă nu acum. Acum avea spatele făcut praf, dureri Îngrozitoare alinate cu sticle de băutură din cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe deasupra, policolor. Comuniștii păreau băieți buni (deși cam tâmpiți, după cum zicea Mihnea), se vedea că-și iubesc țara, familia și meseria; ceilalți, burghezii și legionarii, nu știau cum să le facă zile mai fripte: ba le răpeau copiii, ba le snopeau măicuțele, ba intrau cu mașinile în cimitir, să le dezgroape rudele proaspăt lichidate. Mai bântuia și-un comisar pe-acolo, pe care îl chema când Moldovan, când Miclovan și care alerga mereu după Gheorghe Dinică prin tripouri și abatoare. Cezar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
divine; În dumbr?vile de aur cu poiene „constelate" unde se afl? palatul zânei Dochia, stele „izvor?sc pe ceruri", a?a cum florile „izvor?sc pe plaiuri a lor via?? de misteruri", iar cire?îi poart? În ramurile lor „snopi de flori" a c?ror petale I? i „troienesc om?tul trandafiriu" pe c???rile preș?rate cu „pulbere de-argint". Ochii albă? tri ai lunii „arunc? peste nori" „flori de aur", iar peste undele apei flori de nea („Ochii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
puțin timp că ori găsim soluții, ori murim acolo... Eu trebuie să-i mulțumesc tatălui meu că de mic m-a pus să muncesc și știam de toate, inclusiv să tai coceni de porumb, pentru că se tăiau manual, se făceau snopi și se foloseau ca furaj pentru vite. Și eu știam să tai de la vârsta de șapte-opt ani, că Învățasem de la cei pe care Îi angaja tata. Și au adus un maistru civil să ne arate cum se taie... Aveam niște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
repartizat ca anchetator și el mi-a spus așa: „Domnul Bucur, sunteți repartizat la mine, nimeni n-o să vă aibă treabă”... Io nici nu mi-am putut Închipui că ăștia pot să facă asta..., da’ pe colegii mei i-au snopit În bătaie. Da’ io, fiind În relația asta cumva personală cu ăsta, n-am avut din punctul ăsta de vedere nici o problemă cu bătaia... În ce condiții s-a desfășurat procesul? În 6 decembrie a fost procesul, În Palatul Justiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fost promovat... Nu se poate! a tremurat femeia, aruncîndu-se pe pat, cu obrazul în palme, amintindu-și de privirea înfierbîntată a tînărului de acum trei ani; a înțeles că un astfel de om e ușor de manevrat pentru a-i snopi pe intelectuali, "deștepții orașului"; ba chiar și-l închipuie dezlănțuit, lovind fără milă; apoi, cînd se mai liniștește, îi apare în gînd tînărul timid, cu brațele tremurînd, așezat pe marginea unui scaun, cerîndu-i iertare; ea, stăpînă ca niciodată pe sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Bill Rumer, șeful catedrei de chimie, care stătea lângă Antonia pe una din canapelele de burete, pufni zgomotos auzind una ca asta. — Antonia, de fapt noi suntem cei care încercăm să nu ne uităm la ei. Ca să apuce să se snopească în bătaie unul pe altul - să-și facă porția de violuri și furturi -, iar noi să nu fim nevoiți să intervenim. Antonia a râs și a făcut o față scandalizată. Este o modă printre profesorii de la St Goerge să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
zice el, dar nu aveți de ales, o să vedeți. PÎnă la urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să vedeți. PÎnă la urmă, seriozitatea lui naște o legendă, nu se știe cine a scos-o. — Cică a fost transferat aici de la o unitate de parașutiști de lîngă București, unde ar fi snopit În bătaie un răcan șmecher. — A snopit În bătaie un căcat. — Da, și eu cred că sînt exagerări. Chiar dacă și mie mi se pare că seriozitatea lui ascunde ceva, Îmi place de el că ne lasă În pace, nu e genul care să-și bată joc de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e pentru prima dată cînd Îl vedem rîzÎnd, cînd Îl vedem În altă dispoziție, cînd Îi vedem alt chip decît figura posacă cu care ne tratează pe noi. Coloana de gărzi pleacă mai departe. PÎnă la urmă, poate chiar a snopit În bătaie un răcan. — Cică ăsta din capăt e cel mai scîrbos post. Iarna vin urșii pe-aici și santinela trebuie să folosească arma să-i alunge. Pe dracu’ urși! Aici, pe munte? — Cică acum doi ani s-a sinucis
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și așteptau neliniștiți, dar nu Înfricoșați, frământarea pământului și a tuturor alor firii. Tușa potrivi În căpistere apa, făina, sarea, drojdia. Câtă vreme lăsă aluatul la Îndemânat, se apucă să Încingă cuptorul cel mare. Îndesă În gura neagră și afumată snopi de stuf și legături de curpeni. Se auzea numai trosnetul focului care ridica spre cerul fără nori frunze aprinse de trestie. Când se apucă să frământe, se auziră huruituri Îndepărtate de furtună sălbatică. Cerul porni să se miște și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Noi avem de muncă pe aici și te așteptăm și pe tine când o să te liberezi. Sănătate bună!” Cu tată-său nu se Îndrăgea din cale-afară. Era un om tăcut și crâncen, nu coborâse niciodată la mintea copiilor săi. Îi snopea de câte ori greșeau și nu se grăbise vreodată să-i mângâie atunci când sufereau. Copiii, Însă, nu numai de frică, Îi arătau nesfârșit respect: știau că tatăl voia să facă toate lucrurile bine și să-i pună pe fiecare dintre ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
acesta s-a întâmplat". Ducând la apogeu suveranitatea referentului, ea oferă certificatul de autenticitate tip. Dovedirea prin imagine anulează discursurile și puterile. Când patru polițiști albi din Los Angeles neagă în fața judecătorului, cu toată autoritatea funcției lor, că l-au snopit în bătaie pe un șofer negru, lăsându-l aproape mort pe șosea, e de ajuns un scurt film de amator, cu o durată de 81 de secunde, pentru a pune capăt unei mari crize politico-judiciare (cazul Rodney King, 1992). Iată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
rusește atunci. În fine, colonelul n-a vrut să-mi spună că a fost bătut de soldat. Pe urmă am aflat că soldatul fusese mutat de la Râmnic la Constanța și, în noaptea dinaintea plecării lui, a venit și l-a snopit pe colonel, care probabil dăduse ordinul de mutare. Am altă întâmplare mai dureroasă, dar eu știu... C. I.: Dar, vă rog, povestiți-o! R. R.: Era o bucătăreasă la popota ofițerească din centrul orașului Râmnicu Sărat, din casa lui Apostol
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
că aceasta se va răscula. În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau fără milă. Îi snopeau în bătaie pe acești necăjiți care nu-și plătiseră dijma. Prin pielea crăpată de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
încredere în furia lor năprasnică./ Mă detestă:/ le-am scos de sub jugul regimului metaforei,/ nu le-am învățat filosofie arabă// Le iau la bătaie.../ Se ascund în praful de pe rafturile bibliotecii/ (...) La mari intervale/ organizează mitinguri./ Cum le prind, le snopesc în bătaie// Ele știu că astfel nu rezolvă nimic./ Eu știu că astfel nu rezolv nimic." (Epistola IV). Se pune în discuție aici inerția limbajului care nu reușește să iasă din tiparele prestabilite. În cazul poeziei albatrosiste, drumul trasat de
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
detenție a fost eliberat și trimis la Los Angeles, dar însorita Californie și plaja lângă ocean nu sunt decât un cadru alienant, în care personajul nu își găsește locul. Zace la soare nu ca să se bronzeze, ci pentru că a fost snopit în bătaie de un polițist brutal, Martinez. Din nou revine în mintea protagonistului imaginea cursei ritualice, în care păstrătorii tradițiilor străbune alungă răul în răcoarea nopții de iarnă, găsindu-și locul în ordinea universului. Preotul soarelui din titlul celei de-
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
că așa trebuie să se procedeze. Dar pe urmă Ben s-a apucat să-l informeze că e copilul amantului mamei lui și că mama lui e o târfă. — Ce mârșăvie monstruoasă! — Ben a trecut printr-o fază când îl snopea în bătăi pe Titus. Câțiva vecini au făcut apel la Societatea pentru ocrotirea copiilor. Eu n-am putut face nimic, n-am putut să-l apăr, într-un fel mă simțeam obligată să țin partea lui Ben, a fost o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin timp că ori găsim soluții ori murim acolo... Eu trebuie să-i mulțumesc tatălui meu că de mic m-a pus să muncesc și știam de toate, inclusiv să tai coceni de porumb pentru că se tăiau manual, se făceau snopi și se foloseau ca furaj pentru vite. Și eu știam să tai de la vârsta de 7-8 ani, că învățasem de la cei care îi angaja tata. Și au adus un maistru civil să ne arate cum se taie... Aveam niște tarpane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
repartizat ca anchetator și el mi-a spus așa: Domnul Bucur, sunteți repartizat la mine, nimeni n-o să vă aibă treabă... Io nici nu mi-am putut închipui că ăștia pot să facă asta...da’ pe colegii mei i-au snopit în bătaie. Da’ io fiind în relația asta cumva personală cu ăsta, n-am avut din punctul ăsta de vedere nici o problemă cu bătaia... În ce condiții s-a desfășurat procesul? În 6 decembrie a fost procesul, în Palatul Justiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
de boi. Cu această imagine despre ce înseamnă mașină, "batoză" cum i se spunea pe la noi, ne întrebam înfricoșați cum o fi arătând o mașină de tuns ... pe unde băgăm capul și pe unde ieșim tunși ... că doar nu suntem snopi. Cu această dilemă am trăit câteva zile, până când tata a plecat cu treburile primăriei la Bârlad și trebuia să se întoarcă a doua zi seara cu ce? ... cu batoza? În seara aceea așteptam înfrigurați, bulucindu-ne la geam să vedem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe care indienii din cele două Americi o atribuie ecoului în miturile lor. Acesta apare sub forma unui duh rău ce-i scoate din sărite pe cei care îi pun întrebări, repetîndu-le cu obstinație. Cînd interlocutorul se supără, Ecoul îl snopește în bătaie și-l lasă schilod ori îl leagă fedeleș cu mațe de om, din care are coșuri pline. Alte tradiții îi atribuie bătrînei pe nume Ecou puterea de a pricinui crampe, ceea ce este de asemenea o modalitate de a
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
știu, prima lucrare de acest fel. Față de floarea soarelui, porumbul dă producție dublă, uneori triplă. Încă ceva. De pe urma porumbului rămâne o imensă cantitate de coceni. Americanii Îl pasc cu vitele, la noi, țăranii, Îl taie fir cu fir, Îl fac snopi și-l păstreză cu grijă pentru hrana vitelor. Trecem prin localitatea Peoria. În curtea unui garaj, stive mari de cauciucuri, Încă bune, Își așteaptă clienții la prețuri ce desfid orice concurență. Răscolesc și cumpăr două bucăți, cu care am ajuns
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și, pe de altă parte, că era o epocă post-fanariotă, cu sentimente xenofobe mai accentuate. În 1868, scriitorul austriac Karl Emil Franzos - fost coleg cu M. Eminescu la Gimnaziul din Cernăuți - vorbea despre Rumänische Judentodtschlagenkunst („arta românească de a-i snopi În bătaie pe evrei”) <endnote id="(419, p. 95)"/>. El se referea cu siguranță la răzmerițele antievreiești din România care debutaseră În zilele de Crăciun ale anului 1867 la Bârlad și continuaseră În cursul anului 1868 la Vaslui, Bacău, Galați
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]