89 matches
-
bătută la mașină, legată În copertă bleu Închis cu litere de aur greșit: Ana Sas (nu SzAsZ). La repartiție Îl târasem cu mine și pe fratele meu - soț și iubit tânăr aflat În luna de miere (sau otravă?) cu tânăra soțioară Carmen - veniți la mine pentru 2 zile și rămași (mă bucur de fapt) aici și până azi (În acest moment cred că mănâncă o friptură bună la restaurantul Cazino - unde eu, de fapt, de data asta lipsesc pentru cauze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
repede repede. Ecranul ferestrei se întunecă și iar se luminează. O flamă înlocuiește bezna: chipul fosforescent, măreața Circe, putoarea! Leoaica, tigresa și scroafa cutreierând, imperială, orașul, ronțăind mereu alte fragede oscioare de cavaleri imprudenți. Este, da, da, este chiar nerăbdătoarea soțioară a răbdătorului domn Ianuli: iapa sa inestimabilă! Nărăvașa Emilia, zisă Mila, Mila Ianuli. Curvoiul. Zeitatea înlocuirilor și înlocuitorilor, Curvoiul marelui anotimp păgân, batjocura seducătoare... da, da, asta voise, de fapt, să-l întrebe pe amuțitul combatant, exilat în lună... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
kilometri, ce mai contau cei zece pân-la Mana: șoseaua bună, pietruită... Ne apropiam de sat, când maică-ta Îmi cere să opresc. Cică să vedem ceva - când te opintești În pedale, cu cineva pe cadru, chiar dacă povara-i dalba-ți soțioară, nu-ți arde de contemplat peisajul... Opresc - și ce vedem? Pe stânga, Între șosea și poala pădurii, pe o adâncime de vreun kilometru: harbuzărìi. Aveam și noi, la Ciocâlteni; la noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
tocmai din pricina asta a fost ca un făcut că nu s-a legat, iar mai încoace iarăși n-a avut noroc, când s-a-ncurcat cu femeia asta, care oricât l-o durea sufletul s-a spună, deh, asta e, soțioara lui era cam curviștină și d-aia s-a și dus, păi, o mânca-n fund, ce dracu’ să-i faci? Îl înșela, se ducea cu unul și cu altul până și-a luat lumea-n cap definitiv, da’ uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da’ a fost prea din scurt, n-a stat cu ea decât șase luni, iar Rafael că nu te-ar fi crezut în așa hal de gelos, la care Milică că o fi fost el gelos, da’ pe bună dreptate. Soțioara lui nu se putea stăpâni, mereu cu ochii după bărbați, ba lasă-mă dracului, Milică-tată, păi, dacă-ți spun, îi mai dădeam peste bot da’ tot degeaba. Păi, o iubeam, sufeream, când mi-aduc aminte îmi vine să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pe Noga din ghearele bolii și pe mine din cele ale tristeții, să fim din nou o familie, întârzii în mod intenționat momentul acesta, al bătăilor lui în ușă, bătăi fine, blânde, de regret și părere de rău, deschide, surioară, soțioara mea, pentru că mintea îmi este plină de frânturi de legende ale nopții, până când încep să se stingă spre surprinderea mea, iar eu mă grăbesc să răsucesc cheia în ușă, poate că s-a răzgândit și a plecat, ochii mei arzători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aș avea niscaiva dificultăți să îl strecor în buzunarul pardesiului, numai că acum, de când cu bancnotele astea roșietice de 100. 000 îmi este mult mai la îndemână și mie, dar mai ales domnului manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar unul pe lună. Mie cel mai mult îmi vine să mă râd, ca să vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
urmă să fie oare? Unul zise că-i de zână Aibe-o-mpăratul de mână, Alții că e de crăiasă Aibe-o-mpăratul mireasă, Alții dintre vânători, Cari-s mai cunoscători, Au ghicit că-i căprioară, Să și-o aibe soțioară. Nunul mare, că-i mai mare Și-i cu grija în spinare, Pe un cal frumos călare, Se ridică-n scări 75Și se umflă-n nări, 303 {EminescuOpVI 304} Face ochii roată Pe oștirea toată. Când încoace el privi Mândră
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului și pune peste acesta o granulă pisată în piuliță; acoperă-i capul cu o pânză de in umezită, astfel încât fața să primească tot fumul sau aburul; va trebui să tragă-n piept ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului și, acoperindu-i fața cu sărutări, a început să-l implore: - Să nu mă lași singură, iubitule, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta să-ți mărturisească adevărul. Eu nu-mi voi încălca legământul nici dacă mă omori aici și acum. Așa se face că, în cele din urmă, Rotari a aflat. Așa cum Gaila prevăzuse, apartamentul său s-a umplut de personaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Meryt că mă întorsesem acasă și apoi am plecat cât de repede am putut înspre atelierul lui Benia. Bărbatul meu m-a văzut aporpiindu-mă și a ieșit să mă întâmpine. Parcă fuseserăm despărțiți ani, nu zile. - Ești așa de slabă, soțioară, a șoptit el și m-a luat în brațe. - Am fost bolnavă în oraș, am explicat eu. Dar acum m-am făcut sănătoasă. Ne-am studiat fețele. - S-a mai întâmplat și altceva, a zis Benia, desenându-mi cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și mărturisi singur dispariția din rândul celor vii. Apelativele legate de soția sa, pe care Ceyx le folosește, dezvăluie dragostea profundă între cei doi: „iubită soțioară”, „scumpă mult”. Nesuportând crudul adevăr, Alciona va muri. 634 Kay Gilliland Stevenson, The Book of the Duchess: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991, text disponibil la adresa http://www.athensams
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pragul nebuniei, se roagă Junonei, care i-l trimite pe Ceyx în vis, pentru a-și mărturisi singur dispariția din rândul celor vii. Apelativele legate de soția sa, pe care Ceyx le folosește, dezvăluie dragostea profundă între cei doi: „iubită soțioară”, „scumpă mult”. Nesuportând crudul adevăr, Alciona va muri. 634 Kay Gilliland Stevenson, The Book of the Duchess: Overview, în Reference Guide to English Literature, 2nd ed., edited by D. L. Kirkpatrick, St. James Press, 1991, text disponibil la adresa http://www.athensams
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu mine. — Ei, și zici că vrei să afli ceva despre sărmanul Hauptsturmführer și soțioara lui? Am aprobat dând din cap, la care el continuă: — E un caz interesant și, de tine nu mă feresc s-o spun, cazurile interesante devin din ce În ce mai rare. Ai zice că sunt un tip ocupat, cu atâția oameni care mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ușor broșura cu cuțitul. — Criza asta de locuințe o să mai dureze câtva timp. Am dat din cap și am plecat să mă ocup de alte mese. Încă din timpul războiului, a spus el când m-am întors, fiecare american și soțioara lui își doresc o casă numai a lor. În plus, guvernul zice că au dreptul la propria lor casă. E în declarația drepturilor cetățenilor GI. Auzisem despre declarația aceea. Începusem deja să învăț pentru examenul prin care trebuia să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
baie groaznică, și instalații și mai groaznice. Le vor în suburbii. Case noi-nouțe în care nu a mai locuit nimeni, așezate în suburbii noi și minunate. Unde copiii au la dispoziție o curte întreagă în care să se joace. Și soțioara are o bucătărie sclipitoare cu toate dotările. Și nu trebuie să îți faci griji pentru valoarea proprietăților tale pentru că toate casele din jur arată la fel și vecinii sunt toți ca tine sau cel puțin liberi, albi și au 21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fiu. Se înșela în privința asta. Oricât de mult mi-aș fi dorit un fiu, speram să fie tot o fată. O fiică m-ar fi scăpat de griji. Afacerile mergeau și ele bine. Harry avusese dreptate că orice american și soțioara lui își doreau o casă nouă-nouță în suburbii. Pusesem bazele celei de-a treia extinderi a proiectului. Asociația Națională a Constructorilor de Locuințe ne dăduse chiar un premiu. La început, am avut rezerve în a-l accepta. Nu îmi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că asta spun mereu pacienții, dar în acest caz era adevărat. Când Madeleine a venit să mă ia după incidentul din sala de tribunal, polițiștii i-au spus că deranjasem ședința, insistând că sunt Peter van Pels. Se enervase atunci soțioara mea. —Și ce e în neregulă cu asta? El chiar este Peter van Pels. Asta nu înseamnă că trebuie să o declare urlând în sala de tribunal a statului New York, doamnă. În mașină, în drum spre casă, zise că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să citească și să revizuiască. Aproape că Îl invidia pe Kiki pentru această metodă de lucru aproape lipsită de efort și i-o spuse. În cazul ăsta, Henry, zise Du Maurier zâmbind, ar trebui să-ți iei și tu o soțioară devotată, ca Emma, cu o caligrafie ordonată. — A, pentru asta mă tem că e prea târziu, Îi răspunse el. În plus, probabil că aș aduce-o pe biata femeie În pragul nebuniei cu bâjbâiala mea după le mot juste. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se sinucisese cineva În celula aceea. Un bărbat Încropise un calendar, dar socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că era, practic, inutil. Altul scrisese versuri: Cinci ani singuri o să mă plimb În celuă, și-aș dori să fiu cu soțioara-mi de mînă - iar cineva scrisese dedesubt: N-o să fie, băi pulă, o aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se scuză că nu a putut să-ți răspundă în scris dar cu sufletul spune că a fost aproape de noi, ca lângă copiii Dnei. Focșani, 18 martie 1941 Ora 9, seara Terminat la 10 fără 7 minute Scumpă și iubită soțioară, După o trecere de numai două zile, mă văd pus în fața unei hârtii și încep să-ți scriu. Au trecut două zile de când a trebuit să pleci de lângă mine la datorie. Timpul nu e mult de când ai plecat, dar felul
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu facultatea gândirii: toate lucrurile ce mă înconjurau erau și acum câteva ore în același loc, dar lipsea centrul în jurul căruia se învârtea totul. Lipsea pivotul principal pe care se clădea întreg edificiul nostru conjugal... Lipseai tu, scumpă și dulce soțioară. Inima, deși în starea de acum, totuși îmi tresălta de bucurie când pronunț cuvântul soție. L-am auzit de atâtea ori de la alții, l-am pronunțat în diferite ocazii, dar niciodată nu am putut să-i simt adevărata semnificație decât
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de 5-6 kg. de zahăr. De la familia Burghelea cele bune, a venit sora lui Jeny chiar astăzi pe aici, se miră de ce nu mă duc pe la ei. Focșani, 3 aprilie 1941 Terminată la ora 11 și 15 Scumpă și iubită soțioară, Au trecut 4 zile de la primirea răvașului tău drag. Am tot amânat cu răspunsul și văd că nu am făcut tocmai bine. Aseară, pe la ora 9 am scris doamnei Georgescu câteva rânduri, căci față de dragostea și bunăvoința ce și-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
din oraș și mă tot întrerupe din scris. E încântată de cele ce le transmiți. N.A. Scrisoarea aceasta nu e datată. Primitorul ei crede și notează pe ea: probabil e din aprilie 1941. Focșani, 1 mai 1941 Scumpă și dulce soțioară, Ai plecat de lângă mine și m-ai lăsat singur-singurel sau mai bine zis nu singur, ci cu imaginea ta ce va rămâne veșnic în toate fibrele sufletului și inimii mele. Cum am pornit de pe peron spre casă, parcă nu-mi
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]