91 matches
-
Așa am revenit în sectorul fortificat Băiliești, pe malul Siretului” (p.52). În ce îl privește, fusese avansat sublocotenent încă de la 1 mai 1940 (p. 44). Băiliești 29 mai 1941 Scrisă între 5 și trei sferturi Scumpă, dulce și adorată soțioară, M-a învrednicit Dumnezeu ca să pot să-mi adun gândurile și să-mi traduc în faptă intenția de a-ți scrie. Să-ți mai cer iertare de faptul că am întârziat atât de mult cu răspunsul, în timp ce tu așteptai cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pe muchie. Așa că am rămas și fără nevastă și fără casă,dânsa avea serviciu în Iași, iar eu plecam,nici eu nu știam unde, decât denumirea localității de pe hartă, orașul Baia Mare, în celălalt capăt de țară. Chiar dacă-mi plăcea proaspăta soțioară că era frumoasă și deșteaptă tare,alfel nu mă dobândea ea pe mine, cu toată casa ei, tot a trebuit să plec și să o las plângând pe peron. Una din problemele spinoase, pentru mine,era că făcusem mulți ani
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
împrumutată și aia, s-o umplu cu paie să aibă pe ce dormi și eu am plecat. Noaptea, a fost o ploaie, grindină, cu tot felul de trăsnete și tunete de credeai că se va prăbuși cerul.Mă gândeam la soțioara mea ce poate face ea și cât regretă că a venit de la Iași, ce confort am putut eu să-i ofer din câte-i promisesem.Dar o avertizasem că eu sunt militar și nu voi face totdeauna ce vreau eu
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
normală și, uneori, o Îndemna și pe soția lui să ia parte la această distracție. Cei doi, pe care Îi numeau „caraghioșii”, Îi fascinau; bărbatul grăsuț, parcă tot timpul pe punctul de a veni să dea mîna cu el, și soțioara lui care semăna cu o bomboană. Cu ce se ocupau? Îl recunoscuseră pe comisar după fotografia din ziare? Aici prea puțini Îl recunoșteau, mult mai puțini decît la Paris. E adevărat că soția Îl Îndemnase să-și cumpere o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu arătau îmbietor, dar miroseau frumos. - Când durerea o să devină insuportabilă, folosește astea, una pe zi. Ia un tăciune și pune-l într-o farfurioară de metal; apoi soțioara trebuie să stea cu fața deasupra jăraticului și pune peste acesta o granulă pisată în piuliță; acoperă-i capul cu o pânză de in umezită, astfel încât fața să primească tot fumul sau aburul; va trebui să tragă-n piept ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de Gundeperga. Rotari a azvârlit rochia în brațele lui Ostillio, expediindu-l enervat. Văzând-o pe Gaila lăcrimând discret, s-a potoli, s-a așezat lângă ea, a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe frunte. - Ce e cu tine, soțioara mea? Ea, albă la față, a murmurat:. - Am avut o presimțire rea, atingând rochia aceea. S-a lăsat în brațele soțului și, acoperindu-i fața cu sărutări, a început să-l implore: - Să nu mă lași singură, iubitule, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
patru oșteni care-l escortau: - Percheziționați-l, dacă e cazul, până la piele. Au găsit numaidecât flacoanele, și am fost nevoit să-l rog cu cerul și cu pământul: - Îngăduie-mi doar atât, o, tu, rege al longobarzilor, las-o pe soțioara ta să-ți mărturisească adevărul. Eu nu-mi voi încălca legământul nici dacă mă omori aici și acum. Așa se face că, în cele din urmă, Rotari a aflat. Așa cum Gaila prevăzuse, apartamentul său s-a umplut de personaje de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nouă meșteri mari, Calfe și zidari! Știți ce am visat De când m-am culcat? O șoapta de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară, Cea-ntâi surioară Care s-a ivi Mâini în zori de zi Aducând bucate La soț ori la frate. Deci dacă vroiți Ca să isprăviți Sfânta mănastire Pentru pomenire, Noi să ne-apucăm Cu toți să jurăm Și să ne legăm
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ivi Mâini în zori de zi Aducând bucate La soț ori la frate. Deci dacă vroiți Ca să isprăviți Sfânta mănastire Pentru pomenire, Noi să ne-apucăm Cu toți să jurăm Și să ne legăm Taina s-o păstrăm: Ș-orice soțioară, Orice surioară Mâini în zori de zi Întâi s-a ivi, Pe ea s-o jertfim În zid s-o zidim!" Iată-n zori de zi Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe grad de nuiele Și mai sus
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
În zid s-o zidim!" Iată-n zori de zi Manea se trezi, Ș-apoi se sui Pe grad de nuiele Și mai sus, pe schele, Și-n câmp se uita, Drumul cerceta. Când, vai! Ce zărea? Cine că venea? Soțioara lui, Floarea câmpului! Ea s-apropia Și îi aducea Prânz de mâncătură, Vin de băutură. Cât el o zărea, Inima-i sărea, În genunchi cădea Și plângând zicea: Dă, Doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe care o dobîndește uneori chiar verbul nedrept, demonizat: "Deci, Ghiță G. Guițescu (așa scria pe burta lui) putea să mai fie ce fusese cîndva în insula cu porci, întîlnită de Călătorul înțelepțit în lunga sa odisee spre draga-i soțioară. Dar ce mînca grasone al nostru de arăta ca protopărinții săi mitologici? Căci de mîncat mînca ceva în fiecare seară, la televizor, ceva! Ce?" Ca și următoarea insultă moale precum o pastă, acolo unde ar trebui o duritate de cremene
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
vreme destul de lungă, internat sub acoperire. Era vorba, în mare, îi explică el generalului, turnându-i zaibăr în pahar, de viclenia zeilor, de prezența lui Ulise la Troia și de rătăcirile sale, mai apoi, ani de zile, spre dulcea sa soțioară, Penelopa, care-l aștepta neîntinată, deși veșnic asaltată de poftele atâtor regi netrebnici, ce voiau să i se urce în pat - și să ia, astfel, implicit, și rolul lui Ulise de conducător al străluminatei Ithaca! Cum sarmalele erau dulci-acrișoare și
întoarcerea tatălui risipitor by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/7811_a_9136]
-
ins cu ifose intelectuale! În fond, nici Isus n-a fost un ins cu studii superioare, nici măcar la universități particulare!... Agamiță de ce ar fi?! Nici Agamemnon, regele, n-a fost! ?i, vai, Agamemnon a pierit căsăpit de securea propriei sale soțioare! Agamiță a eludat moartea venită cu ajutorul loviturilor de topoare, trăind în absența căsniciei! Din înstrăinarea de lume și de străinul din sine a făcut o nouă lege a iubirii universale, nu?.. Iar moartea sa somnambulică din trăsurica pe rotile este
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
știi tu, cum ne place nouă, bărbaților. Își mai umplu un pahar, al lui Gheorghe era încă plin, apoi continuă: N-am fost până în decembrie acasă, am mai prins și două delegații în afară, în schimb, m-am pomenit cu soțioara în București și nu singură. Nu o să uit ziua aceea. Tocmai intervenisem pentru cineva la vamă, îmi ieșise și mie cinci mii de parai, când colo, bucurie! În holul hotelului, cine crezi că mă aștepta? Lucica, cine alta. Și nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
A vrut să se-ntoarcă... știți cum: ținînd coada.../ Despre noaptea aceea, noapte de bănat/ Iată ce și cum s-ar fi întîmplat:/ Latră cîinii-n curte, noaptea jumătate,/ La castel în poartă, oare cine bate?/ ŤEu sunt, Schwartzi, dragă, fosta soțioară;/ Eu, și vreau acasă, ca odinioară!ť"; și bardul de pe internet povestește cum n-a primit-o Elan pe iubita sa soție, cum a sictirit-o și sfîrșește apoteotic, asemeni negurosului Bolintineanu: "în odaia rece de la Sofitel,/ Proaspăt dată-afară din
Rating și tiraj pe vii, bolnavi și morți by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6944_a_8269]
-
secretara cu propaganda pe Universitate ("aaah, o să fug din țară... au! dă-mi-o! dă-mi-o mai tare!... o să vorbesc la Europa... uuuh! trage-mi-o, iubitule... dă-mi-o și-n fund... aoleu! au! jos comuniștiiiii...!"), draga lui soțioară, nu ar fi vegheat, cu principialitatea ei temută, asupra lui. Bunăoară Dunăreanu: căzuse dintr-o tâmpenie. Zisese ceva cotoios la un chef... ceva de Dubcek... sau dracu știe ce, doar ca un banc, dar se găsiseră colegi binevoitori care să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ratat momentul din cauza unei slăbiciuni mai vechi, că ați fi băut peste măsură dinadins atunci în seara de 21, cînd s-a aprins scînteia? Nu m-am însurat cu nici una dintre ele, se scuză Roja începînd să se gîndească la soțioara lui Petrică, dar i-auzi, e chiar așa o pocitanie pe cît se spune? Dacă asta vreți s-o auziți, pe asta o să v-o spun. Pînă în vîrful unghiilor, chiar și Tușica e o zînă pe lîngă ea, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu mine. — Ei, și zici că vrei să afli ceva despre sărmanul Hauptsturmführer și soțioara lui? Am aprobat dând din cap, la care el continuă: — E un caz interesant și, de tine nu mă feresc s-o spun, cazurile interesante devin din ce În ce mai rare. Ai zice că sunt un tip ocupat, cu atâția oameni care mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
iubitului. (Smulge capul Prințului și-l aruncă jos.) Ce credeți voi? (Ciupește sforile marionetelor ca pe niște corzi de harfă.) Ce credeți voi, spînzuraților?! Că eu sînt eu? Voi sînteți doamna Bovary, singureilor! Ce să-i faci? Azi e sabatul soțioarelor de spițeri! (Trage de coadă marioneta Dracului.) Hai la mine, măgărușule! Uite ce codîrlău! Dum-ne-zeu a murit! Și te propun pentru postul lui! Asta am citit-o undeva. Unde? E bine să citești, atîrnaților, dar e mai bine să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
tocmai din pricina asta a fost ca un făcut că nu s-a legat, iar mai încoace iarăși n-a avut noroc, când s-a-ncurcat cu femeia asta, care oricât l-o durea sufletul s-a spună, deh, asta e, soțioara lui era cam curviștină și d-aia s-a și dus, păi, o mânca-n fund, ce dracu’ să-i faci? Îl înșela, se ducea cu unul și cu altul până și-a luat lumea-n cap definitiv, da’ uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
da’ a fost prea din scurt, n-a stat cu ea decât șase luni, iar Rafael că nu te-ar fi crezut în așa hal de gelos, la care Milică că o fi fost el gelos, da’ pe bună dreptate. Soțioara lui nu se putea stăpâni, mereu cu ochii după bărbați, ba lasă-mă dracului, Milică-tată, păi, dacă-ți spun, îi mai dădeam peste bot da’ tot degeaba. Păi, o iubeam, sufeream, când mi-aduc aminte îmi vine să-mi trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
aș avea niscaiva dificultăți să îl strecor în buzunarul pardesiului, numai că acum, de când cu bancnotele astea roșietice de 100. 000 îmi este mult mai la îndemână și mie, dar mai ales domnului manager de stat care, în loc să ducă la soțioară, în dreaptă folosință, două geamantane de lovele, duce doar unul pe lună. Mie cel mai mult îmi vine să mă râd, ca să vorbesc în graiul locului, de cum se vaietă tot felul de domnișori și domnișoare plătiți în valută pe la televiziunile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se sinucisese cineva În celula aceea. Un bărbat Încropise un calendar, dar socotise treizeci de zile la fiecare lună, așa că era, practic, inutil. Altul scrisese versuri: Cinci ani singuri o să mă plimb În celuă, și-aș dori să fiu cu soțioara-mi de mînă - iar cineva scrisese dedesubt: N-o să fie, băi pulă, o aranjează amicu’ ăl mai bun, ha ha. Duncan Închise ochii. Cine oare mai era treaz, se gîndi el, În toată clădirea? Poate că doar ofițerii. Îi auzeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ceea ce zideau ziua, noaptea se surpa, Manole are previziunea sacrificiului ce va trebui înfăptuit: ,,O șoaptă de sus Aievea mi-a spus Că orice-am lucra Noaptea s-a surpa Pân-om hotărî În zid de-a zidi Cea-ntâi soțioară Cea-ntâi sorioară Care s-a ivi Mâni in zori de zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
zi” Pentru omul străvechi, un lucru sau un act nu are semnificație decât în măsura în care presupune un sacrificiu, căci nimic nu poate dura până nu i se conferă un alt suflet. Nu întâmplător cea care va trebui sacrificată este tocmai Ana, Soțioara lui, / Floarea câmpului. Deși artistul invocă forțele naturii pentru a o întoarce din cale: Dă, doamne, pe lume O ploaie cu spume, Să facă pâraie, Să curgă șiroaie... Suflă, Doamne-un vânt Suflă-l pe pământ Brazii să-i despoaie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]