68 matches
-
atmosferă de epocă (vorba autorului "fabula mea are picioare de cronică") este și relația din grupul de prieteni ai lui Doru Filipache. Aceștia (Boruzescu, Bujoreanu, Badea Jiu) se întîlnesc în agape de cenaclu, citindu-și creațiile și sînt, mai toți, socializanți. Eroul romanului îl frecventase pe Gherea, e simpatizant al idealurilor acestuia și participă la ședințele clubului socialist. Badea Jiu (Jianu) e și el socialist și se alătură grupării generoșilor care, în 1899, trec în Partidul Național Liberal. Mai cu picioarele
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
este văzut ca o alternativă la anchetele de opinii, relevă complexitatea legăturii dintre om și activitatea pe care o desfășoară, legătura a cărei caracteristică principală este reciprocitatea și permite examinarea proceselor cauzale la nivelul individului ce se autoreglează conform abordărilor socializante clasice (Chelcea S., 1982, pag. 180). Ipoteza experimentală a acestei cercetări a fost presupunerea că activitățile în aer liber vor influența semnificativ trăsăturile de personalitate ale grupului de studenți care derulează activitățile conform programei analitice ale cursului de „Outdoor education
ANUAR ŞTIINȚIFIC COMPETIȚIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Elena Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/247_a_563]
-
constă, în fond, în a se cunoaște pe sine, ridicîndu-se la același nivel al admirației (vezi amintitele note asupra cunoașterii admirative ale lui Al. Paleologu). Între a cunoaște și a iubi există astfel o aproape deplină sinonimie, așa încît inițierea, socializantă inițial, distantă, devine treptat o inițiere erotică, iar depărtarea - prilejul unei apropieri. Apropierea lui Emil de Adela este o confesiune lipsită de declarație*. El vrea să o facă să-i înțeleagă dragostea fără a fi nevoit să i-o relateze
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
era de așteptat), participarea extinsă se dovedește legată de acceptarea valorilor democratice. Deși cercetarea este transversală, includerea participării anterioare poate fi un argument pentru ipoteza socializării anume trăsătura însăși a socializării efectele acesteia se manifestă în timp, chiar atunci când experiența socializantă a luat sfârșit. Stolle și Rochon (1998) confirmă descoperirile lui Hooghe și demonstrează că participarea are efecte asupra încrederii sociale. Desigur, ceea ce contează este și tipul asociației, asociațiile cu efectele cele mai puternice asupra încrederii fiind asociațiile cu o mare
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
formele naturale ale solidarității, subminând chiar fundamentele statului bunăstării. Datele de sondaj nu confirmă însă ipoteza. Din contră, în ultimele decenii suedezii par să fie mai sociabili cu colegii, vecinii și prietenii, par să petreacă mai mult timp în medii socializante precum cluburile sau alte asociații voluntare. Suedezii continuă să se îngrijească voluntar de persoane în vârstă sau cu handicap și nu par să-și fi pierdut simțul solidarității. Comparată cu alte țări industrializate, Suedia se menține în vârful ierarhiei în ceea ce privește
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Administrative/906_a_2414]
-
unul din acestea îl constituie generalul comun. Indiferent de infinitatea variațiunilor individuale trebuie să existe și un număr de elemente identice (cel puțin aparent) pentru toți indivizii unei societăți care să facă posibilă legătura dintre ei. Cel mai important element socializant este limbajul. Se adaugă mediul comun, precum și alte împrejurări, dintre care merită a fi menționată figura conducătorului. Importantă în aceste sens îmi pare a fi și Școala, ca instituție, care trebuie să aducă acele elemente de identitate și unitate necesare
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Andrei Braniște („În jurul cîtorva fapte diverse“), B. Fundoianu („Ferestre spre Occident“, despre problema traducerilor din literatura română). După cum se vede - oameni politici de stînga și gazetari independenți de aceeași orientare, critici ai politicii liberale din timpul Primului Război Mondial, combatanți la revistele socializante imediat postbelice (Chemarea, Depeșa etc.), scriitori moderniști, foști membri ai cercului patronat de Bogdan-Pitești... Linia revistei va fi una democratică, apărătoare a cauzei „celor mulți și săraci”, adversară militant-socialistă (dar nu neapărat dogmatic) a „plutocrației” liberale, a „camarilei” regale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și antipaseismului futurist. Victor Eftimiu este prezent - în prima fază a revistei - cu două poeme de frondă socializantă, la fel expresionistul social Aron Cotruș, iar Al. O. Teodoreanu colaborează în nr. 70 cu o amuzantă „caligramă” în limba franceză, punînd pe rime indicațiile fizice ale unor amanți în timpul actului sexual [Sonet pointu (tiré de „La légende des sexes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Bras, 1955-1956). Prima orientare este de departe cea dominant?: ea corespundea interferen?ei complexe a problematicii socio-economice a epocii, magisterului exercitat de c?tre Friedman (care �l �nt�lne?te pe Hughes la Chicago �n 1949) ?i sensibilit??îi ideologice socializante, sau de inspiră?ie cre?țin? �nlocuit? apoi de mi?carea Economie ?i umanism � a unui mare num?r de cercet?tori dornici s? se pun? �n serviciul unei clase muncitoare pe care mul?i o ignor? (Chapoulie, �n [41
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
perspectivelor�, interzic�nd opozi?ia �ntre individual ?i social (Gurvitch, 1950, 1955, 1962). Dar impresionantul edificiu teoretic ?i conceptual astfel elaborat [sub supravegherea fluctuant? (Lefebvre, 1959) a unui marxism ce preferă s? văd? spa?iul sociologic ocupat de un discurs socializant, antidurkheimian, antiamerican ?i cu capacit??i euristice �ndoielnice] nu va fi paradigmă care spera s? devin? ?i nici nu va orienta efectiv demersurile teoretice ?i metodologice ale cercet?torilor care �i vor acorda mai mult? reveren?? dec�ț credit (Gurvitch
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
lejer, autorul punctează decisiv. Și "modelul timpuriu" (propus și impus de Școala de la Frankfurt), dar și studiile britanice îi trezesc reacția. În primul caz, studiile critice asupra comunicării, interesul pentru industriile culturale, a puterii lor de seducție și a efectului socializant, vehicularea conceptelor transdisciplinare sînt grijuliu expuse. Kellner nu ezită să considere rigidă distincția între cultura înaltă și cea comună, suspectată de monolitism (ideologizată, de fapt). În cel de-al doilea caz, apreciind "recolta" grupului de la Birmingham în jurul anilor ´60, în pofida
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
colorează întreaga viață individuală și colectivă. Drepturile, îndatoririle și privilegiile sunt acordate indivizilor în funcție de grupul de descendență. Descendența, cu formele ei particulare de neam, clan, fratrie, moetie, are, de asemenea, pe lângă funcția economică și de prestigiu social, și funcții religioase, socializante, de mariaj selectiv și politico-militare (vezi Ember, Ember, 2002; Mihu, 2002). Antropologii au identificat două mari clase de reguli de descendență, și anume: cea cognatică, în care recunoașterea urmașilor se face atât pe linie bărbătească, dar și femeiască, și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
parte, (r)evoluția epistemologică În economie, prin Încorporarea instituțiilor, a Încurajat preocupările sociologilor de a studia piața și relațiile economice. Sociologia Își are propriile ei antiteze: acțiune - fapte sociale (instituții), individualism - holism metodologic. Adaptarea ideii alegerii individuale la considerente structurale socializante a deschis calea unei concilieri teoretice și metodologice În interiorul sociologiei. Astfel, preocupările de studiere a relațiilor economice, din perspectiva mai cuprinzătoare a relațiilor sociale a condus la apariția a ceea ce numim sociologie economică. Din această perspectivă, piața și organizațiile sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
cedarea autorității divine, dar, odată construite, ele capătă o existență autonomă În societate, mai ales În organizații formale. Totuși, accentuând caracterul social al intereselor și capacității de acțiune, varianta constructivistă minimizează potențialul activ al ființei umane și promovează o viziune socializantă și, mai degrabă, consensualistă a vieții sociale. Unii instituționaliști atrag Însă atenția asupra „utilizării patologice a construcțiilor pasive” (DiMaggio, 1988) și neglijării rolului egoismului În activitatea organizațională. În cele ce urmează vom considera că aportul social În constituirea intereselor constă
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
Durkheim răspunde la întrebarea ce este conștiința colectivă printr-o serie de asumpții de natură esențialistă: conștiința colectivă există ca suprastructură posesoare de simțire și "rațiune", ce își are propria viață și își impune cadrele asupra generațiilor, deci ca instanță socializantă și moralizatoare. Din punct de vedere genealogic, conștiința colectivă are atât o latură individuală, cât și una interindividuală, fiind produsul "uniunii" credințelor 18 (raționale) și totodată a sentimentelor membrilor unei societăți și fiind actualizată în și prin fiecare din aceștia
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
impregnată de cuvinte ce evocă aderarea, angajamentul; ei elogiază deja munca și practica, singurele modalități de a se valorifica pentru individul nou este munca entuziastă în fabrici și uzine. Un intelectual ca Petre Comarnescu găsește deja noua formulă: un „humanism socializant” care promite o altă formă de democrație. Vocea inconfundabilă a lui Mihail Sadoveanu anunța, într-un timbru clasic, noua „facere”, după modelul sovietic. Iar intelectualul rafinat care era Mihai Ralea se oferea, deja pregătit, să primească și să disemineze noua
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
învață noi moduri de agresiune. Mijloacele media activează cognițiile agresive deja existente, crescând nivelul de activare fiziologică și/sau inducând o stare afectivă agresivă. Pe termen lung, mijloacele media acționează și asupra învățării agresivității. Indivizii învață din copilărie prin intermediul agenților socializanți să perceapă, să interpreteze, să judece și să răspundă la evenimente într-un anumit mediu fizic și social. De-a lungul timpului, ei achiziționează diferite cogniții care să le permită îndeplinirea acestor sarcini. Structurile subiacente se bazează pe observația zilnică
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
care le identifică Virgil Nemoianu în Îmblânzirea romantismului, un romantism Biedermeier și un Romantism înalt (High Romanticism). Ion Negoițescu trasa un scenariu interesant, dimensiunea plutonică era îmbânzită, temperată de spiritul cartezian, clasicizant al lui Titu Maiorescu interesat de caracterul pedagogic, socializant, tranzitiv al imagologiei eminesciene, de îmblânzirea unui High Romanticism în care devenea sesizabilă individualizarea radicală a expresiei poetice cu un rapel vertiginos și primejdios către propria interioritate incandescentă. În Visul Chimeric, pe filiera durandiană a antropologiei imaginarului, coroborată cu analiza
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]