124 matches
-
a infractorilor a fost făcută de L. Yeblonshi (1990 apud A. Zdrenghea, 1992) prin luarea în considerare a modului în care personalitatea infractorului afectează comportamentul deviant. Astfel, autorul împarte delincvenții în: • criminali socializați,criminali nevrotici; • criminali psihotici; • criminali sociopați. * Criminali socializați, care în urma contactului cu mediile viciate cultural și moral, aceștia își vor însuși acele aspecte normative indezirabile, el va învăța regulile și valorile deviante. Prezentând tulburări emoționale mai mult decât persoanele care nu au comis infracțiuni, astfel de infractori apar
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
de conștientizare și control al comportamentului: b) în funcție de tendința de repetare a acțiunilor criminale: c) în funcție de gradul de pregătire infracțională: B. În funcție de modul în care personalitatea infractorului afectează comportamentul lui criminal, L. Yablonski diferențiază următoarele categorii de criminali: 1. Criminali socializați sunt cei care prezintă tulburări emoționale, sunt foarte ușor influențabili de aspecte indezirabil social, ei devin criminali sub influența mediului în care sunt promovate norme și conduite deviante în general, sunt mai mult violatori de proprietăți decât criminali violenți. 2
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
toate consecințele ce decurg de aici. Problema justificărilor infracționale și cea a recidivei sunt prezentate pe larg, accentuându-se diferențele dintre diversele categorii de condamnați. A doua distincție este determinată de nivelul cultural al deținuților: cei cu studii sunt mai socializați, compensează prin imaginar frustrările inerente închisorii, depun eforturi pentru a se menține la un nivel acceptabil de civilizație (vorbire elegantă, îmbrăcăminte curată, politețe cu cei din jur, legături strânse familia, abonați la presă, deschiși la dialog etc.). Ceilalți sunt marcați
Psihocriminologie by Lăcrămioara Mocanu () [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
O.N.U., nou creată. O asemenea opinie a fost susținută, de pildă, de Hans Morgenthau, Alfred Verdross, Myres McDougal, Robert Maynard ș.a. Gustavo Lagos un adept al acestei teze propunea, de pildă, crearea a șapte agenții mondiale în domenii socializate, ale economiei mondiale, cărora li s-ar suprapune "Comunitatea mondială a popoarelor", ce ar trebui să înlocuiască O.N.U.12. Un alt teoretician, C. Despotopoulos, considera că se impune în mod necesar "instaurarea unei puteri politice planetare, adică a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a cosmosului economic În care acestea sunt solicitate și recompensate.” (2000:20). „Agentul social, dotat fiind cu un habitus, este un individ colectiv sau un colectiv individualizat prin Încorporarea de structuri obiective. Individualul, subiectivul, este social, colectiv. Habitusul este subiectivitate socializată ale cărei scheme de percepție și apreciere (preferințele, gusturile) sunt produsul istoriei colective și individuale.” (p. 259). Preferințele, dispozițiile și conduita economică În general sunt mai degrabă rezultatul socializării, Învățării, formării de deprinderi și obișnuițe și acumulării unui anumit tip
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
evit responsabilitățile și obligațiile a fost acceptată numai de 6%. G. Allport (1965) remarcă: „Fără îndoială că sunt mai mulți oameni cărora le place să fie loiali cu prietenii lor decât cei cărora le place să evite responsabilitățile - printre adulții socializați ne putem aștepta la acest rezultat. În același timp însă, e neîndoielnic că mulți oameni își fac o apreciere mai puțin onestă lor înșile, pentru că subscriu dezirabilității sociale” (pp. 450-451). O direcție principală în care s-au continuat apoi investigațiile
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
spirituale sau imateriale; ea optează pentru o perspectivă descriptivă și obiectivă, relativ îndepărtată, cel puțin în intenție, de orice judecată de valoare privind diversitatea culturilor, capacitatea lor expresivă, gradul de maturizare, progresele lor științifice, nivelul artistic. Este subliniată dimensiunea dobândită, socializată și transmisă de cultură. Optând pentru o concepție empirică străină de orice scară a priori a diverselor culturi, antropologia a deschis o pistă de cercetare care se rupe de știința germană și de concepția ei organică asupra poporului originar, de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
și schimbarea tipului de implicare a tinerilor în grupurile de colegi. Se evidențiază un consens în America de Nord, inclusiv Canada, în ce privește calitatea strategiilor de prevenire a violenței de către și în școală. Acest consens se bazează pe o literatură științifică larg difuzată, socializată și controlată, pe cercetări empirice numeroase și diverse, sprijinite prin credite de cercetare a căror amploare ne e greu să o percepem, în marea noastră sărăcie hexagonală... Nu intrăm aici în amănuntele programelor care pot fi totuși consultate la adresele
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
necesități de care familiile au nevoie ca să supraviețuiască, dar și de construcția școlilor și editarea cărților necesare pentru educație. Familiile și școlile nu pot supraviețui fără bunurile asigurate de economie iar, la rândul lor, organizațiile economice au nevoie de muncitori socializați și instruiți în munca industrială. Pentru funcționaliști, atunci, toate părțile societății funcționează împreună pentru a asigura lucrurile care sunt esențiale să susțină societatea. Teoria socială fundamentală care susține această perspectivă este teoria sistemelor. Într-un sistem toate părțile sunt legate
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ei violează normele sociale. În acest fel, controlul social devine autocontrol și datorită acestui lucru în multe circumstanțe oamenii se conformează așteptărilor sociale deoarece ei le percep ca constrângeri legitime asupra comportării lor și nu deoarece sunt constrânși fizic. Oamenii socializați eficient au dificultăți de a percepe, înțelege sau accepta moduri alternative de comportare față de cum au fost învățați. Însă socializarea nu poate niciodată elimina cu totul devianța. De aceea, controlul direct sau sancțiunile sunt de asemenea necesare să asigure conformarea
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
scopurilor pe care le urmăresc. Lor le pasă foarte puțin dacă există probleme sociale ori dacă acestea sunt rezolvate atâta timp cât există situații care pot fi folosite în avantajul lor personal. DEVIANȚA SOCIALĂ. Deși inabilitatea fundamentală a unor persoane să devină socializate adecvat și eșecurile procesului de socializare sunt răspunzătoare de unele comportamente deviante, aceste explicații cu conținut psihologic lasă o mare parte din devianța pe care o găsim în societățile moderne fără nici o întemeiere. De aceea, cantitatea cea mai mare a
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
identifică clase. Relația care îl unește cu obiectul nu este nici analogică (ca în cazul semnului iconic), nici de contiguitate (ca în cazul semnului indicial), ci stabilită prin convenție. Simbolul este tipul de semn cel mai abstract și cel mai socializat (cuvintele limbajului natural sînt simboluri, dar și semnele ideografice din matematică, chimie); 2. În teoria saussuriană, simbolul reprezintă o legătură "naturală" între semnificant și semnificat (sau cu obiectul desemnat). La Saussure simbolul are caractere iconice, el rezervînd termenului de semn
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Parsons și Shils (1992:41). În sociologie sunt analizate valorile incluse, de regulă, într-un sistem de preferințe al unei persoane, grup social sau comunitate. Valorile nu sunt doar preferințe subiective, individuale, ci, așa cum arată Parsons și Shils (1992), preferințe socializate, produse, reproduse, transmise și promovate prin mecanisme sociale. Una din definițiile valorii la care se raportează foarte mulți cercetători este cea a lui Kluckhohn (1951:395), potrivit căruia valoarea este o "concepție, explicită sau implicită, distinctivă pentru un individ sau
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
nu o oglindă a lumii, obiectivitatea ei fiind asigurată de coparticiparea individualităților. Realizările filozofice și poetice, deși individuale, se propun ca universale și sînt receptate în acest mod, și, ca atare, ideile filozofiei și imaginile poeziei pot deveni bunuri colective, socializate și astfel capătă obiectivitate și se convertesc în aspecte ale unei realități. Măsura în care această realitate rezonează și devine proprie unor grupuri sociale mai restrînse sau mai extinse relevă gradul acestei obiectivități. Din acest motiv, se poate susține că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cred că, fiind parte din natura umană, chiar dacă și aceasta din urmă suferă modificări, cel puțin în parte fenomenul cultural, produsele culturale își vor prezerva calitatea, autenticitatea și valoarea. Cultura este preponderent individualistă și aici poate fi salvarea. Formele colective, socializate și socializante de cultură sunt mai compatibile cu piața și principiile sale. Instituțiile culturale și industriile culturale trebuie să-și restructureze oferta în funcție de cerințele unei piețe marcate de "mîna vizibilă" a globalizării economiei și culturii. Specificitățile culturale, tradițiile, limbile și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cred că, fiind parte din natura umană, chiar dacă și aceasta din urmă suferă modificări, cel puțin în parte fenomenul cultural, produsele culturale își vor prezerva calitatea, autenticitatea și valoarea. Cultura este preponderent individualistă și aici poate fi salvarea. Formele colective, socializate și socializante de cultură sunt mai compatibile cu piața și principiile sale. Instituțiile culturale și industriile culturale trebuie să-și restructureze oferta în funcție de cerințele unei piețe marcate de "mîna vizibilă" a globalizării economiei și culturii. Specificitățile culturale, tradițiile, limbile și
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
poate rezista pe termen lung? Numai naivii și interesații pot crede așa ceva. Ei vorbesc despre "forme mai participative (!) de utilizare a capitalului de risc". Altfel spus: "Dați-ne și voi banii voștri pentru a-i juca la ruletă". Pierderile trebuie socializate, nu? E plin internetul de site-uri de "crowdfunding", sau "finanțare colectivă spontană". Finanțele au o predominantă dimensiune publică, dar au fost, în bună măsură, deturnate în interes privat, de aceea trebuie reinventate, începînd cu infrastructura lor juridică. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de represiune. Chiar și în zonele de invalidare socială există o anumită supralicitare individualistă de activism brutal, de sfidare, de punere în pericol care depășește poziția „individului în lipsă”. Sărăcie materială, suferință interioarătc "Sărăcie materială, suferință interioară" Nefiind, în general, socializați, trăind în condiții de pauperitate, dar luând totuși cunoștință de normele și de principiile bunăstării mercantilizate, cei mai oropsiți trăiesc ca pe o încercare deosebit de dură faptul de a se trezi în miezul precarității economice, de a trebui să se
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cercetătorul, una asimetrică. De o bună parte dintre săteni eram perceput ca „om cu influență” capabil să rezolv probleme locale nu în primul rând prin scriitură, ci prin relații sau putere. Probabil că în acest sens am început să fiu „socializat” pe teme dintre cele mai diferite, cu evidentă miză de interese personale sau de grup. Desigur, există strategii de apărare în astfel de situații, și le-am utilizat. Studiul pe cele 28 de sate cercetate în Teleorman, Sibiu și Vrancea
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
logica sa disciplinară. Ea poate fi, de asemenea, produsul anumitor comunități omogene care trăiesc într-o deplină izolare. Comunități unde supravegherea emană de la sine. E vorba de o supraveghere de proximitate, care se exercită pe baza unui soi de intimitate socializată ce face din fiecare individ, rând pe rând, un supraveghetor și un supravegheat. Această permutare circulară definește cel mai adesea supravegherea între vecini, care ar putea fi considerată „moale” sau „blândă” în comparație cu supravegherea „dură” practicată din rațiuni de stat și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
și contaminează ansamblul membrilor lui. Ce să faci ca să te salvezi? În 1984, George Orwell examinează reacțiile de apărare apărute într-o primă fază: izolarea, refugiul în singurătate, singurătatea unui „jurnal” interzis, de pildă, singurătatea în sânul unei lumi integral socializate. Numai că o asemenea însingurare, o asemenea rupere de ceilalți nu mai este astăzi cu putință. Nu te mai poți ascunde nici între cei patru pereți ai odăii, nici în vreo sihăstrie îndepărtată. Pretutindeni și în veci „vom fi doi
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Gesturi expresive și acțiuni. Mimica, gesturile și acțiunile semnalează trăirea diferitelor emoții. Unele expresii faciale și gesturi sunt înnăscute, însă pot fi mașcate sau inhibate în interacțiunile sociale. Pentru sociologi, expresiile emoționale înnăscute prezintă o importanță mai mică decât componentele socializate ale emoțiilor și formele culturale de exprimare a lor. 3. Situația socială sau relația socială. În cele mai multe cazuri, emoțiile reprezintă reacții la situațiile sociale, la schimbarea relațiilor sociale, așa cum sunt percepute și evaluate aceste situații și schimbări. 4. Cultură emoțională
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
mass-media; emergentă în situații Ipocrizia apare între standarde și acțiuni Ipocrizia apare între impulsuri și acțiuni Muncă emoțională implică autocontrol; abilități expresive Muncă emoțională implică emoții eliberatoare și reducerea inhibițiilor Percepția propriilor emoții depinde de modul în care a fost socializata Percepția propriilor emoții este nesocializată și naturală Cea mai competența expresie este cea care corespunde perfecrt standardelor Cea mai competența expresie este cea spontană, chiar dacă are limite; cel mai bine în cazul tabuurilor; dezvăluiri ale vieții private Inautentice când abandonează
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
bază socială”, ea trebuie să fie conexată vieții economice, vieții de familie, mediului geografic, social și cultural în care este implantată. Prin introducerea în planurile educaționale a unor obiecte și activități care legau școala de viața socială, prin promovarea învățării socializate, prin solicitarea elevilor să participe, în mod democratic, la conducerea școlii și prin alți indicatori de progres social, John Dewey rămâne unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai pedagogiei sociale. Ne-am oprit la cei mai cunoscuți reprezentanți ai curentului
Educația adulților by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
ocupă probabil o mare parte din timp. Cum migrează mai puțin decât bărbații în căutarea unui loc de muncă, femeile așteaptă, supraveghează și comentează. Viața cotidiană implică o multitudine de „alianțe, conflicte, lupte simbolice și reale pentru dominarea unui spațiu socializat“. Garduri e, ulița, biserica și chiar cârciuma sunt intens populate de vecini și vecine care discută cu intensitate ultimele zvonuri din comunitate. Locurile de cult sunt locuri de informare și deîntâlnire. De exemplu, în Franța secolului al XVIII lea, episcopul
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]