67 matches
-
Valenzeno, Laura, Alibali, Martha W., Klatzky, Roberta, Teachers gestures facilitate students learning: A lesson in symmetry, Contemporary Educational Psychology 28, 187-204, 2003. Watzlawick, Paul, Helmick, Janet, Jackson, Don, Une logique de la communication, Editions du Seuil, Paris, 1972. Wilson, Edward O., Sociobiologia, traducere de L. Ulrich, Editura Trei, București (Sociobiology, The Belknap of Harvard University Press), 1975/2003. ***www.sciencedirect.com Indice de nume A Albu, Gabriel / 89-91, 94, 96, 121, 181 Alibali, W. Martha / 13, 184 Andersen, Peter / 28, 41, 52-53
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
p. 132. 45 Mihai Dinu, op. cit., 1997, pp. 198-199. 46 Irinäus Eibl-Eibesfeldt, Agresivitatea umană. Studiu etologic, traducere de V. Dem Zamfirescu, Editura Trei, București, 1984/1995, p. 91. 47 Peter Collett, op. cit., 2003/2005, p. 41. 48 Edward O. Wilson, Sociobiologia, traducere de L. Ulrich, Editura Trei, București, 1975/2003, pp. 169-177. 49 Edward O. Wilson, op. cit., 1975/2003, p. 279. 50 Daniel Goleman, Emotional Inteligence, Bantam Books, New York, 1995. 51 Desmond Morris, apud Septimiu Chelcea, Loredana Ivan, Adina Chelcea, op. cit
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai multă prudență, deoarece ne dăm seama că pînă și cele mai izolate comunități contemporane au în spate milenii de istorie și evoluție, timp în care în mod sigur au suferit schimbări semnificative. Recent, numeroși oameni de știință, în special sociobiologi și etnologi, au început să folosească date despre animale din prezent și anume aparținînd unor primate ne-umane, pentru a deduce trecutul speciei umane și umanoide. Aici eu cred că există o mai mare plauzibilitate. Dacă modul de viață al
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
conceput cu alt prilej o hexadă a "comunicării creatoare" prin adăugarea la cei cinci parametri deja formulați de H. D. Lasswell a unui al șaselea parametru: cel al contextului (CÎND/UNDE?) în care se comunică [Stănciulescu, 1988]. 24 Încercările de sociobiologie ale lui Edward O. Wilson [1975] încearcă să acrediteze cu argumente științifice ipoteza că o serie de conduite umane (sociale inclusiv) cum ar fi instinctul de putere, de cooperare, de ierarhizare socială etc. sînt determinate (favorizate, am spune mai degrabă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
este imposibil să constituim grupuri permanente, numai dacă luăm în calcul anumiți strămoși; în plus, motive legate de locuință, alegeri individuale sau evenimente particulare vin să restrângă posibilitățile. O polemică foarte veche durează și astăzi între partizanii unui determinism biologic (sociobiologi, psihologi evoluționiști) și partizanii unui determinism cultural. Mai recent, caracterul parțial al multor studii clasice asupra rudeniei în materie de gen (gender) a fost subliniat, deoarece aceste studii cercetează, în mod incontestabil, plecând de la un individ de referință masculin. Astăzi
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
e viziunea exclusiv politică, care constă în a anexa o perspectivă asupra legilor naturii unor ideologii politice; al doilea e viziunea religioasă, care se referă la teleonomie în sensul lui Teilhard de Chardin; iar al treilea pericol e reprezentat de sociobiologie, care încearcă să reducă și să rezume comportamentele, libertatea și responsabilitatea umane la mecanisme de natură biologică. Sînt foarte prudent față de aceste piedici, dar, descriindu-le și banalizîndu-le, putem găsi o teorie a auto-organizării de care să ne putem servi
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
eronate ale moștenirii umane. S-a dovedit a fi mult mai ușor s] fie atacate pe terenul lor propriu decât a se susțin] cu mari dificult]ți o tez] atât de neconving]toare cum este teoria tabula rasa. 2. În ceea ce privește sociobiologia, problema este de natur] terminologic]. Sociobiologii folosesc termenul egoist într-un sens excepțional, însemnând, cu aproximație, „care perpetueaz] genele; capabil s] m]reasc] șansele de supraviețuire și r]spândire a genelor unui organism”. Ei afirm] c] tr]s]turile transmise
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dovedit a fi mult mai ușor s] fie atacate pe terenul lor propriu decât a se susțin] cu mari dificult]ți o tez] atât de neconving]toare cum este teoria tabula rasa. 2. În ceea ce privește sociobiologia, problema este de natur] terminologic]. Sociobiologii folosesc termenul egoist într-un sens excepțional, însemnând, cu aproximație, „care perpetueaz] genele; capabil s] m]reasc] șansele de supraviețuire și r]spândire a genelor unui organism”. Ei afirm] c] tr]s]turile transmise efectiv în procesul evoluției sunt acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de mitul pseudodarwinist, inc] viu, al egoismului, din moment ce cuvântul egoist este integral o descriere de motive - nu doar de consecințe -, iar înțelesul s]u de bâz] e unul negativ, si anume acela c] individului nu ii pas] de ceilalți. Totuși, sociobiologii subliniaz] c] aceasta este o utilizare tehnic] a termenului, dar aproape toți se las] purtați de înțelesul s]u curent și pot fi auziți predicând despre egoism la fel de p]timaș că și Hobbes. (Vezi Wilson, 1975; vezi și Midgley, 1979
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi îngrijit la fel de mult de orice copil că și de ai s]i. Într-un regim atât de nonșalant și imparțial, probabil c] puțini nou-n]scuti cu sânge clad ar supraviețui. Astfel, dup] cum subliniaz], pe bun] dreptate, sociobiologii, tr]s]turile altruiste ce pot fi moștenite nu sunt ușor transmise mai departe dac] nu fac posibil] o creștere a speranței de viat] a familiei persoanei altruiste, care împarte genă ce le d] naștere. Ins], când acest lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
posibil] excepție, dar se poate susține c] și aceștia se înconjoar] de imaginile unor persoane cunoscute sau inventate pentru a avea confort și un punct de reper. Nu se poate ști deocamdat] dac] sociabilitatea este o pornire instinctiv], așa cum susțin sociobiologii, sau o dependent] înv]țâț], dobândit] fâț] de alții. Din fericire, aceast] problem] nu este atat de important] în discuția de fâț]. O condiție aparent necesar] în susținerea relațiilor din cadrul tuturor societ]ților e că serviciul f]cut sau ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sur]. Este asociat] cu unele dintre cele mai grotești exager]ri morale și politice ale secolului trecut, cât și cu aberații filosofice uluitoare. Totuși, datorit] noilor dezvolt]ri ale teoriei bio-evoluționiste - în special, cele legate de comportamentul social (așa-numita sociobiologie) - exist] o senzație din ce in ce mai accentuat] potrivit c]reia inc] nu s-a spus ultimul cuvânt în acest domeniu. Voi începe cu o scurt] trecere în revist] a eticii evoluționiste tradiționale, „darwinismul social”, dup] care m] voi opri asupra tendințelor actuale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a obtine concluzii legate de valoarea individualismului în cadrul statului (1903). Pe scurt, oricare ar fi meritele sau neajunsurile chem]rii adepților darwinismului social la acțiune, la o cercetare atent] argumentele lor sunt desființate. Nu este oferit] o temelie solid]. i. Sociobiologia: de la „altruism” la altruism Încheiem capitolul alocat eticii evoluționiste tradiționale, ins] consider]m c] nu s-a spus totul pe aceast] tem]. Consider]m c] ceea ce trebuie s] conteze este faptul c] suntem maimuțe modificate, măi degrab] decât creația special
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
teoretică” și sociologia „empirică/de teren”, Max Weber constituie punctul de plecare al unui postmodernism (avant la lettre) În dezvoltarea sociologiei. Eu Îl consider Întemeietor al sociologiei interpretative pe coordonatele căreia va evolua sociologia fenomenologică, interacționalismul simbolic, etnometodologia și chiar sociobiologia. Este legitim sub raport științific să avem ca obiectiv reconstituirea timpului interior al sociologiei plecând de la secvențele definitorii pentru maturizarea sa conceptuală și metodologică, nu de la timpul (obiectiv, cronologic) al societății și nici de la timpul (subiectiv) al sociologilor, În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cantonată În aria unei sociografii confortabile sub aspect metodologic și rentabile ca aspect financiar. Hermeneutica sociologică a băncilor de date deja acumulate, așteaptă, Încă, nu se știe care generație dispusă la un efort de descifrare teoretică a achizițiilor empirice postdecembriste. Sociobiologia a fost tradusă, dar rămâne, În exclusivitate, obiect de studiu la istoria doctrinelor. În ceea ce privește așa-zisa „sociologie a tranziției”, nu cred În așa ceva din mai multe motive: centrarea presupusei discipline numai pe postcomunism denotă obediență ideologică sau, În cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sunt discutate pe larg „comportamentul colectiv” și „comportamentul prosocial” din perspectiva proceselor și teoriilor explicative (teorii sociologice - cu referire la norma responsabilității și cea a reciprocității; teorii psihologice - raportări la teoria cost-beneficiu și teorii biologice, un loc central ocupându-l sociobiologia) (p. 66). Făcând trimitere la cercetătorul american John F. Dovidio, autorul reamintește etapele de după 1960, când a existat un interes deosebit pentru studierea comportamentului prosocial. Aceste etape, în ordine cronologică, au inclus studii privind normele responsabilității și reciprocității, pentru ca ulterior
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un loc important în ceea ce privește explicarea comportamentelor agresive din ultimii ani. Propusă de către Wilson (1975 citat de Pahlavan, 1987), această abordare sociobiologică a ridicat multiple controverse atât la nivelul validării științifice a ipotezelor, cât și la nivelul fundamentelor și consecințelor ideologice. Sociobiologii se identifică cu orientările teoretice ce susțin că genotipurile determină în mod direct comportamentele. Originalitatea concepției lor se regăsește în ipoteza care presupune existența unui mecanism înnăscut în fiecare organism ce încearcă să asigure păstrarea și supraviețuirea genotipului. Această nevoie
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]