82 matches
-
fie de la indexicalitatea sau simbolicitatea acestora. I.2.c.2. De la acțiune la pasiune După cum am observat, semiotica discursului acțional proiectează pe fata invizibilă a cubului rubik discursiv conceptul de "putere" care poate avea, pe de o parte, o dimensiune sociocognitiva prin structuri ideologice ale enunțătorului și receptorului, iar, pe de altă parte, o dimensiune pasionala, unde subiecții sunt interpretați drept ființe cognitive înzestrate cu sentimente și temperamente diferite. Dincolo de perspectivele filosofice și psihologice asupra pasiunilor (Descartes, Spinoza, Leibniz, Nietzsche sau
by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
cunoștințelor individuale și împărtășite, analiza condițiilor, mijloacelor și modalităților prin care ele sunt comunicate și adaptate cu scopul de a fi utilizate ca resurse în desfășurarea activității cognitive distribuite. 2. Obiectivul cercetării Având în vedere reglementările formale ale funcționării sistemului sociocognitiv luat în studiu, care, stabilind atribuțiile părților, responsabilizează diferențiat fiecare participant individual pentru calitatea activității cognitive a sistemului ca întreg, obiectivul acestui studiu îl reprezintă analiza și evaluarea măsurii în care regulile explicite cuprinse în documentele organizaționale formale în baza
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în colegiul senatului, decan, director, alți participanți și exprimarea colectivă (de pildă, vot/tăcere însemnând acord, dezaprobare etc.). O dată consolidată o anumită expertiză în identificarea tipului de contribuție la generarea și propagarea reprezentărilor în sistem, grila de observare a proceselor sociocognitive este ușor transferabilă la variate activități cognitive și „sisteme funcționale”. Am analizat documentele organizaționale care susțin activitatea ședinței CA din perspectiva utilizării lor ca mijloace în procesele sociocognitive. Astfel, ne-am concentrat atenția pe observarea interacțiunii participanților cu documentele, urmărind
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
la generarea și propagarea reprezentărilor în sistem, grila de observare a proceselor sociocognitive este ușor transferabilă la variate activități cognitive și „sisteme funcționale”. Am analizat documentele organizaționale care susțin activitatea ședinței CA din perspectiva utilizării lor ca mijloace în procesele sociocognitive. Astfel, ne-am concentrat atenția pe observarea interacțiunii participanților cu documentele, urmărind momentele constituirii și modificării semnificațiilor pentru fiecare dintre temele prezentate de aceste documente. Întrucât constituirea „stării reprezentaționale” prezentate inițial în documente are loc nu doar în timpul ședinței CA
[Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
aduse acestor modele ne invită la relativizarea interesului față de respectivul curent de cercetare și la orientarea spre alte tipuri de investigații mai puțin bazate pe abordarea „carteziană” și mai mult pe sistemele de credințe și reprezentări ale indivizilor, spre funcționarea sociocognitivă a operatorilor față de risc și accidente. Percepția riscului, evaluarea lui, condițiile care favorizează acceptarea riscului sunt noile probleme care urmează a fi abordate și conexate cu problematica deciziei (vezi Kouabenan, 2000, pp. 281-290). • Integrarea domeniului judecăților și luării deciziilor în
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
mediu creativ privilegiat. Interacțiunile dintre membri, discuțiile colective, stimulează apariția ideilor noi, dezvoltă cunoașterea socială, uneori radicalizează punctele de vedere, iar cel mai adesea se soldează cu un plus de productivitate. Grupul este mediul care stimulează căutarea soluțiilor, produce conflict sociocognitiv, corectează acțiunile de comunicare, clasifică ambiguitățile, iar În situația În care apar neconcordanțe Între cadrele de referință ideale (privind normele și rolurile sociale și practicile efective ale fiecărui subiect, se prezintă ca o funcție de reglare. Funțiile sociopsihologice ale grupului nu
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
Mouton, The Hague - Berlin, 1981; (în colab. cu Kintsch, Walter) Strategies of discourse comprehension, Academic Press, New York, 1983; Discourse Studies, Sage, London, 1997; Ideology. A multi-disciplinary approach, Sage, London, 1998; Discourse and Power, Palgrave, Houndmills, 2008. Discourse and Context. A sociocognitive approach, Cambridge University Press, Cambridge, 2008. Society and Discourse. How social context influences text and talk, Cambridge University Press, Cambridge, 2009. Este fondatorul și editorul celor mai importante publicații în domeniul analizei critice a discursului: "Discourse and Society" și "Discourse
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relațiile dintre acestea în cadrul societății. E vorba de probleme legate de poziția grupurilor în societate, de interesele lor, de modelele de legitimare pe care acestea le folosesc și, nu în ultimul rând, de chestiunile legate de fenomenul dominației sociale. Caracterul sociocognitiv al ideologiei, rezultat din faptul că ideologia poate fi, în aceeași măsură, împărtășită (de către membrii unui anumit grup social), dar și contestată (de către membrii unui alt grup social). În acest sens, ideologia se constituie ca o interfață între cognitiv și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ideologilor" grupului respectiv). Caracterul contextual-variabil al ideologiei, reieșit din faptul că ideologia poate influența, monitoriza sau controla practicile sociale, dar nu le poate determina la modul fundamental, din moment ce asupra acestora se exercită mulți alți factori de ordin personal, social ori sociocognitiv. Din acest punct de vedere, "variația personală și contextuală a discursului și acțiunii ideologice se poate datora, de exemplu, (1) faptului că oamenii sunt membri ai mai multor grupuri și deci pot împărtăși mai multe ideologii și valori, uneori mutual
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sarciniiă, ori a unor cauze interne și instabile efort insuficientă; În cadrul colaborărilor cu familia am discutat despre necesitatea de a consolida respectul de sine al elevului, de a-i fi asigurat trebuința de afiliere prin dragostea și încrederea părinților. CONFLICTUL SOCIOCOGNITIV, SURS DE PROGRES INDIVIDUAL La Geneva în anul 1970, a luat naștere o noușcoală, care se autodefinește drept școalde psihologie socialgenetică. Reprezentanții acestei școli susțin faptul cinteracțiunile sociale reprezintcadrul privilegiat al achizițiilor cognitive ale copilului. între interacțiunea social și dezvoltarea
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
acțiunilor sau ideilor dintre indivizi. Reprezentanții școlii de psihologie social genetică, afirmcnu orice interacțiune provoacun progres cognitiv. Studiile experimentale în acest cadru teoretic au arătat cpentru a ajunge la progrese cognitive, interacțiunile sociale trebuie sprovoace un conflict socio cognitiv. Conflictul sociocognitiv se definește prin divergența răspunsurilor oferite de partenerii unei interacțiuni la o situație problemcu care sunt confruntați și căreia să-i găseascun răspuns comun. Conflictul nu e doar între soluții divergente, ci între indivizi, grupuri, el are natursocială. Evoluția cognitiva
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
confruntați și căreia să-i găseascun răspuns comun. Conflictul nu e doar între soluții divergente, ci între indivizi, grupuri, el are natursocială. Evoluția cognitiva copilului nu poate fi disociatde mediul social școală, clase de eleviîn care acesta este plasat. Conflictul sociocognitiv integreazdouconflicte: pe de o parte, un conflict interindividual socială, determinat de divergența răspunsurilor partenerilor la o problem pusși un conflict intraindividual, de naturcognitivă, care apare ca urmare a conștientizării de către copil a diferenței dintre răspunsul său și răspunsurile celorlalți. Confruntarea
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
Problema puscopilului nu este numai cognitivci și socială. Pentru el nu este vorba atât de a rezolva o problemdificilă, cât înainte de toate, de a angaja o relație interindividuală, o relație cu celălalt. Pentru a produce progrese individuale așteptate, un conflict sociocognitiv trebuie sîndeplineasccâteva condiții: ♦ existența unor răspunsuri inițiale diferite asupra aceleași probleme si obligația coordonării finale între parteneri pentru a oferi un răspuns comun; copiii cu un nivel cognitiv diferit au mai mari șanse sse afle în dezacord, în răspunsurile lor
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
șanse sse afle în dezacord, în răspunsurile lor specifice, în măsura în care rezultdin schematisme diferite. O divergența răspunsurilor poate decurge și din interacțiunile indivizilor de același nivel cognitiv înscare manifestcentrări diferite. ♦ participanții la o interacțiune trebuie sdispundeja de instrumente anumite cognitive și sociocognitive. Copilul trebuie sfie capabil sconștientizeze existența unui răspuns diferit de al său și, de asemenea, sparticipe la interacțiune. ♦ interacțiunea trebuie sdea naștere unui angajament activ al fiecăruia dintre parteneri în confruntarea argumentelor și în coordonarea lor pentru obținerea unui răspuns
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
Evident, procesul de categorizare este latent, iar efectele influențării sunt observabile în timp374. Mai mult decât atât, Serge Moscovici, Gabriel Mugny și Juan Antonio Perez consideră că nu doar conotațiile evaluative ale caracteristicilor grupului determină influența socială, ci și "conflictele sociocognitive ce pot să apară între categorizări și atribute, ca în cazul în care sursa in-group relevă conotații negative (conflictul de identificare este deosebit de puternic) ori sursa out-group, conotații pozitive. De altminteri, consistența minorităților ar putea avea ca efect introducerea unor
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
schimbare ne sunt oferite de R. Dahrendorf (1996), care încearcă interpretarea schimbării prin prisma conflictului social, și de W. Doise, G. Mugny, J. A. Pérez (1994, apud A. Neculau, 1999, p. 39) care analizează schimbarea ca o manifestare a conflictului sociocognitiv. Din perspectiva conflictului social, schimbarea semnifică luptă pentru putere și autoritate, o încercare a socialului de a modifica structura forțelor de producție. Dahrendorf atrage totuși atenția că nu întotdeauna conflictul generează schimbare. El poate fi semnificat și ca proces non-evolutiv
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
forțelor de producție. Dahrendorf atrage totuși atenția că nu întotdeauna conflictul generează schimbare. El poate fi semnificat și ca proces non-evolutiv, ale cărui "merite" pot fi: tulburarea codurilor, apariția contestațiilor și a rezistențelor, conservarea rutinei etc. Schimbarea din perspectiva conflictului sociocognitiv se produce în special la nivelul structurilor operatorii și de gândire, elemente esențiale în determinarea comportamentelor contestatare ale individului. Analizând definițiile elaborate, ne dăm seama că majoritatea se încadrează în categoria definițiilor descriptive care includ, dincolo de referirile la schimbare, și
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
procesului de schimbare, persoanele optimiste își vor mobiliza la maxim resursele motivaționale și cognitive, cu atât mai mult cu cât acestea vor considera schimbarea o oportunitate de dezvoltare personală. Dacă am acceptat că schimbarea poate fi definită prin prisma conflictului sociocognitiv, conceput ca sursă de schimbare a individului și a sistemului în care acesta evoluează, suntem obligați să facem referire la cercetările efectuate de Michael Kirton (1976) care a elaborat teoria "Adaptare Inovare" și inventarul KAI (Kirton Adaption Innovation Inventory). Acesta
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
vedere psihologic, indiferent că ne referim la indivizi izolați sau la organizația școlară, importante sunt modalitățile reale prin care se realizează și consolidează percepțiile și reprezentările despre schimbare, de trăsăturile de personalitate implicate și, nu în ultimul rând, de stilul sociocognitiv care jalonează comportamentul. Perspectiva educațională Reprezintă, probabil, cea mai importantă perspectivă a analizei noastre, deoarece urmărim în mod deosebit să subliniem caracteristicile procesului de schimbare la nivel educațional, aceasta cu atât mai mult, cu cât fiind parte integrantă a sistemului
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
căruia nu i se acordă credit suficient pornind de la criteriul competenței. Nu avem certitudinea că aceste rezistențe au un fundament obiectiv. Există riscul să avem de-a face mai degrabă cu reprezentări proprii privind fenomenul schimbării, cu un anumit stil sociocognitiv care ne împiedică să privim cu obiectivitate problema. Cu toate acestea, se impune ca schimbarea să răspundă la următoarele criterii: * să asigure apariția unor avantaje pe care persoanele care vor fi afectate de aceasta trebuie să le cunoască; * să fie
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
un proces de durată, focalizat pe: * dezvoltarea particularităților dezvoltării cognitive ale elevilor; * respectarea particularităților procesului de învățare la diferite vârste; * dezvoltarea laturii afectiv-motivaționale a elevilor, ca dimensiune a învățării; * eliminarea/ameliorarea rezistențelor psihologice la schimbare ale cadrelor didactice; * rezolvarea conflictului sociocognitiv, ca particularitate a schimbării, înregistrat la nivelul personalului didactic etc. Focalizarea se face pe individ care trebuie să-și modifice comportamentul și mentalitatea, astfel încât să obțină o mai bună satisfacere a propriilor nevoi. c) dimensiunea socială, prin care schimbarea poate
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nivelul fiecărui individ experiența poate fi impregnată cu prejudecăți, stereotipii cognitive sau acționale, aspecte ce se pot transforma în adevărate obstacole în procesul de formare, de armonizare a noilor cunoștințe cu cele anterior dobândite. La acestea se mai adaugă: stilul sociocognitiv care poate influența stilul de învățare, teama de eșec, știut fiind faptul că pentru adulți eșecul are un ecou și o semnificație mult mai puternice, fiind coroborate cu rolul și statutul acestora, imaginea de sine a formabilului etc. Aceste aspecte
by VALERICA ANGHELACHE [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
subestimat, atâta vreme cât calitatea interactivității depinde de modul În care sunt gestionate interacțiunile dintre participanți. O contribuție remarcabilă la crearea unor situații pedagogice problematice interactive, la analiza mecanismelor sociale care au loc În cadrul acestora, a avut-o lansarea conceptului de conflict sociocognitiv, termen generic desemnând o interacțiune, o angajare activă a participanților Într-o controversă sau confruntare cognitivă generatoare de opoziții, de puncte de vedere diferite, divergente,de opinii, interpretări, soluții diferite etc. Fie că apare spontan, fie că este indus sau
[Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
semnalul operatorului”(p. 35Ă. Atunci când cineva este „hipnotizat” intră în transă, ceea ce înseamnă o stare modificată de conștiență sau o stare specială a minții. Această „teorie a stării” în hipnoză este în contradicție cu teoriile „non-stării” care propun o explicație sociocognitivă mai degrabă decât una psihologică. Vezi Kirsch și Lynn (1995Ă pentru discuția despre dezbaterea dintre teoreticienii „stării” și „non-stării”. Oamenii adesea intră în transă sau sunt „hipnotizați” destul de natural și spontan atunci când se implică în activități care le „absorb atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
copiii evoluează trecând printr-o serie de etape fixe, cercetările recente au arătat că, de fapt, copiii cu abilități diferite pot progresa în ritmuri diferite și că, prin urmare, teoria stadiilor elaborată de Piaget nu este neapărat universal valabilă. Teoriile sociocognitive. Contribuțiile lui Albert Bandura (1977, 1986) la domeniul cogniției sociale se bazează pe studiile sale privind procesele de învățare socială, învățarea prin observație și agresiunea. Concentrându-se pe aspectele sociale ale învățării, Bandura (1977) a scos în evidență învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]